Plângere contravenţională. Sentința nr. 3444/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3444/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 6101/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR.3444
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02 SEPTEMBRIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul, T. F. I. și pe intimatul, I. de Politie al Județului Ilfov având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: obiectul cauzei –plângere contravențională, stadiul procesual – fond; prin Întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, de către intimată.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ, raportat la art 32 alin 1 din OG nr 2/2001. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
In baza art. 255 si art 258 C.p.c, instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru părți, ca fiind utilă, pertinentă, concludentă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanța la data de 13.05.2013 sub nr._ petentul, T. F. I. în contradictoriu cu intimatul, I. de Politie al Județului Ilfov a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 26.04.2013 întocmit de agentul constatator al intimatei.
În fapt, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat i se impută faptul că în ziua de 26.04.2013 ora 19:06 ar fi circulat la volanul autoturismului său cu nr. de înmatriculare_ din, pe DN 7, in localitatea B., cu o viteză de 93 Km/h fiind înregistrat cu aparat tip radar, pe un sector de drum ce impunea o viteză de 40 Km/h.
Arată că este posibil ca nu este posibil sa fi avut viteza cu care a fost inregistrat.
Petentul și-a întemeiat cererea in drept pe disp.OUG 195/2002 modificată și republicată și OG 2/2001 modificată cu legea 180/2002, solicitând administrarea probei cu înscrisuri sens în care a depus copia procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 26.04.2013.
Intimatul, Inspectoratul de Poliție Ilfov, legal citat, a depus întâmpinare, dar la solicitarea instanței a comunicat fotografii radar, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, probe pertinente, concludente si utile soluționării cauzei.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15, lit i din Legea 146/1997.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 26.04.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 675 lei, și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile pentru încălcarea prevederilor art.102/3/e din O.U.G nr.195/2002 (depășirea vitezei regulamentare).
În fapt, se constată că în data de 26.04.2013 ora 19:06 a circulat la volanul autoturismului său cu nr. de înmatriculare_ din direcția Târgoviște către București, pe DN 7 Km 16 +500 m cu o viteză de 93Km/h și a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 93 km/h, viteza legală pentru acel sector de drum fiind 40 km/h.
Plângerea a fost depusă cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.118 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din același act normativ și a fost semnat de agentul constatator și de către petent, cu mențiunea „nu are obiecțiuni.”
Față de aceste considerente instanța constată că procesul verbal este legal întocmit, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța constată că sancționarea acestuia s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, fapta acestuia de a circula cu viteza de 93 km/h în localitate întrunind elementele constitutive ale contravenției reglementate art.121 alin.1 și 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. 195/2002.
Potrivit acestor reglementări conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar art.49 alin.1 din OUG nr.195 din 2002 prevede că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Potrivit constatărilor personale ale agentului constator, limita de viteză stabilită pe sectorul de drum pe care a fost săvârșită contravenția limita stabilită era de 40 km/h.
Contravenția a fost constatată de către un agent de poliție atestat ca operator radar (proces verbal fila nr. 30 în dosar), cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (Buletinul de verificare metrologică - fila nr.29 în dosar).
Planșa foto prezentată de intimat (f.28) îndeplinește cerințele art. 3.5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05/ 2005, evidențiindu-se în cuprinsul lor data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil.
Din interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză rezultă cu certitudine cum în data de 26.04.2013 șoferul aflat la volanul autoturismului nr_ a circulat cu viteza de 93 km/h, din direcția Târgoviște către București, pe DN 7 Km 16 +500 m, sector de drum pe care limita maximă de viteză pentru vehicule este de 40 km/h, fiind depistat cu ajutorul unui aparat radar verificat metrologic și folosit de un agent constatator autorizat în acest sens.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că intimatul a probat în mod temeinic contravenția reținută în sarcina petentului, iar acesta din urmă, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cadrul procesului verbal de constatare a contravenției, actul astfel contestat bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie și legalitate ce i-au fost conferite de lege.
Cu privire la sancțiune, instanța reține că agentul constatator a făcut o corectă încadrare a faptei reținute în sarcina petentului și a aplicat sancțiunile prevăzute de art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. 195/2002 în mod legal. Pentru stabilirea acesteia, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 pct.3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste dispoziții legale și de datele cauzei, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile, stabilind numărul de puncte-amendă pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției reținute în sarcina petentului. Totodată, instanța reține că atât sancțiunea principală a amenzii cât și cea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile sunt proporționale cu gravitatea faptei și pericolul social al acesteia, criterii legale prevăzute de art. 98 alin. 3 din O.U.G. nr.195/2002.
Astfel, instanța are în vedere că fapta de a circula cu viteză peste limita legală în timp ce traversezi o localitate are o anumită gravitate prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce, petentul, prin fapta sa, punând în pericol siguranța sa, a celorlalți participanți la trafic cât și a locuitorilor din zonă.
Văzând și disp. art.34 din O.G. nr.2/2002, instanța va respinge plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată și va menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
Conform art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Având în vedere că textul de lege nu oferă criterii de individualizare a sumei stabilite cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, instanța apreciază că se impune obligarea petentului la plata sumei de 50 de lei, reprezentând o evaluare proporțională a cheltuielilor efectuate cu procedura prealabilă și judecarea cauzei la un singur termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul, T. F. I. dom.în J., .. 259, Cod postal_, J. G., în contradictoriu cu intimatul, I. de Politie al Județului Ilfov cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 36 alin.2 din OG 2/2001 obligă petentul la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciar către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
E.-M. IordăchescuElena A.
Red. Jud.I.E.M./thn.E.A./4 ex/03.09 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6936/2014.... | Actiune in regres. Sentința nr. 2946/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
