Plângere contravenţională. Sentința nr. 428/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 428/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 2264/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 428
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11 FEBRUARIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul, S. A. și pe intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 04.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 11.02.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 14.02.2013, petentul, S. A. în contradictoriu cu intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal . nr._/09.02.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii privind suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile cu avertisment.
În motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 09.02.2013 se deplasa cu auto marca Porsche cu nr. de înmatriculare_, iar la Km 57+300 m a fost oprit pe DNCB de organele de poliție care i-au întocmit procesul verbal contestat.
A fost sancționat pentru încălcarea art. 100 alin 3 lit e, art 102 alin 1pct 1; art 101 alin 1 pct 18 din OUG 195/2002.
Arată că cele reținute în procesul verbal cu sunt conforme cu realitatea și contestă neegalitatea procesului verbal cu privire la aplicarea sancțiunii de suspendare a dreptului de a conduce pentru 30 de zile, pentru încălcarea art. 100 alin 3 lit e din OUG 195/2002; nu a efectuat manevra de depășire a auto marca Daewoo în zona de acțiunea indicatorului ”depășirea interzisă”.
Mașina era staționata și a fost obligat să efectueze această manevră fără să pună în pericol siguranța circulației. Consideră că este vorba de un caz fortuit și nu se impunea suspendarea permisului de conducere.
In drept, petentul și-a întemeiat cererea pe disp.OG 2/2001 solicitând proba cu înscrisuri.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare, dar la solicitarea instanței a comunicat punctul de vedere al agentului constatator.
In cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri petentul fiind decăzut din proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt s-a reținut că, în data de 09.02.2013, petentul a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare_, pe DNCB dinspre A1 inspre DN 7, iar la kmm 57+300 a efectuat manevra de depasire in raza de actiune a indicatorului Depasirea interzisa. (f. 4)
Plângerea a fost depusă la instanță cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art. 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Astfel, petentul a fost sanctionat pentru contraventia prevazuta de art 100 alin 3 lit e din OUG nr. 195/2002, potrivit normei legale aratate, fiind sanctionata nerespectarea regulilor privind depasirea.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea regulilor privind depasirea reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale.
De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 reprezintă contravenție nerespectarea regulilor privind depasirea.
Săvârșirea contravenției a fost probată de intimat prin mențiunile înscrise în procesul verbal de constatare a contravenție, aceasta fiind constatată direct de către agentul de poliție.
În acest context instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
In ceea ce privește susținerile petentului că a fost nevoit să depășească autoturismul marca Daewoo cu nr._ care staționa, instanța reține că acestea nu se coroboreză cu mențiunile agentului constator din procesul verbal de contravenție, respectiv că autoturismul marca Daewoo se deplasa pe acceași direcție de mers cu autoturismul petentului, și nici cu obiecțiunile acestuia din procesul verbal de contravenție, și anume „nu se vedea linia continuă”.
Astfel, instanța reține ca petentul nu a depus vreo dovadă contrară celor stabilite de către agentul constatator prin procesul verbal, invocând doar motive de nelegalitate a procesului verbal de contravenție.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că petentul, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cadrul procesului verbal de constatare a contravenției, actul astfel contestat bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie și legalitate ce i-au fost conferite de lege.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art. 21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal contestat, ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul, S. A., dom. în sector 6, București, .. 99G, în contradictoriu cu intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2014.
P., GREFIER,
Red. Jud. IEM/thn.AE/4ex/14.03.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 5670/2014. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 5208/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
