Plângere contravenţională. Sentința nr. 5209/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5209/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 6464/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINTA CIVILĂ NR. 5209
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22 OCTOMBRIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul, B. A. F. și pe intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala (pr. v ._/09.05.2013)
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 14.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 22.10.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2013 sub nr._ petentul, B. A. F., în contradictoriu cu intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal . nr_ din data de 09.05.2013.)
În motivare petentul arată că prin procesul verbal contestat, s-a reținut că la data de 09.05. 2013 în timp ce conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 101 C, la ieșirea în DN 1 către Ploiești nu a respectat semnificația indicatorului „stop", neacordând prioritate de trecere pe de o parte deoarece când a ajuns la intersecția DJ 101 cu DN 1 nu a acordat prioritate pe de o parte coloanei de autovehicule din banda a doua, sensul către București, iar pe de altă parte, coloanei de autovehicule ce efectua viraj stânga către Corbeanca, blocând traficul.
Arată că cele reținute în procesul verbal nu sunt reale; a oprit la indicatorul stop și a acordat prioritate, dar la efectuarea manevrei a fost incomodat de un autoturism Audi TT roșu căruia i s-a oprit motorul.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept, disp. O.G. nr.2/2001.
In susținerea plângerii s-au depus procesul verbal ._/09.05.2013, dovada . nr._, copia cărții de identitate.
Intimatul legal citat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit.
Intimata arată că în drept, încadrarea juridică a faptei reținute în actul de constatare, cum corect a fost menționată de agentul constatator, este art. 100 alin. (3) lit.c - neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept din OUG 195/2002.
Pentru contravenția constatată s-a întocmit procesul-verbal ., nr._, stabilindu-se amendă în cuantum de 300 de lei, cu posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.
Procesul-verbal atacat, îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
In drept, 205 alin. 2 C.p.c.
In cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri constatându-se imposibilitatea administrării probei cu martorul propus de petent.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține urmîtoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr_ din data de 09.05.2013, petentul a fost amendat contravențional cu suma de 300 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100/3/c din OUG 195/2002.
În fapt s-a reținut că, în data de 09.05.2013, pe DN1 km 20, petentul a condus autoturismul cu nr de înmatriculare_ iar la ieșirea din DN1 către Ploiești, nu a respectat semnificația indicatorului „cedează trecerea” neacordând prioritate autoturismelor care se deplasau pe drumul prioritar.
Plângerea a fost depusă la instanță cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent, fiind astfel respectate și dispozițiile art. 19 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, neacordarea priorității de trecere vehiculelor careau acest drept reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 300 lei și prin suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, care cumulate, prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.
Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Hotărârea A. împotriva României, nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Potrivit art.100 alin.3 lit. c din OUG 195/2002 reprezintă contravenție neacordarea priorității vehiculelor care au acest drept, în intersecția prevăzută cu indicatorul „cedează trecerea” pe sensul de mers al petentului.
Susținerile petentului în sensul că agentul constatator, din locul în care se afla nu a fost în măsură să observe în mod corect distanța dintre autovehiculul condus de petent și cel care circula pe drumul prioritar, pentru a aprecia dacă a forțat . și l-a incomodat pe celălalt conducător auto, nu sunt în măsură să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal ce a fost întocmit în baza constatărilor personale ale agentului de poliție, nefiind susținute de nico probă în acest sens.
Totodată, instanța reține că mențiunile din procesul verbal se coroborează cu recunoașterea faptei de către petent de la momentul constatării când a semnat procesul verbal cu mențiunea „nu are”. (f.4)
Dacă simpla semnătură a contravenientului la rubrica de luare la cunoștință de procesul-verbal nu echivalează, în principiu, cu recunoașterea faptei, nu același lucru se poate spune despre situația în care același contravenient semnează actul ce indică lipsa obiecțiunilor sale. Este de presupus că, într-o asemenea situație, orice persoană ar lua o minimă atitudine față de actul nelegal și cu conținut incorect, refuzând să își asume, prin semnătură, o mențiune ce nu corespunde adevărului. Nu există o altă explicație rezonabilă decât recunoașterea faptei pentru ca petentul să fi semnat procesul-verbal care indica lipsa obiecțiunilor sale. Acesta nu a contestat semnătura și nu a oferit o explicație pentru această atitudine.
Faptul că ulterior petentul și-a schimbat atitudinea nu înlătură prezumția simplă întemeiată pe însăși atitudinea sa inițială.
Ținând cont de împrejurarea că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție și că prin probatoriul administrat petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, instanța va constata că procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art.100 alin.3 lit. c raportat la art.98 din OUG 195/2002, fapta săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 4 puncte amendă – 300 lei amendă.
Potrivit art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motiv pentru care suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile este justificată. În acest context, instanța reține că gradul de pericol este sporit și că sancțiunea complementară se impune a fi menținută indiferent că petenta a mai fost sau nu sancționată contravențional la regimul circulației rutiere.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
Conform art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Având în vedere că textul de lege nu oferă criterii de individualizare a sumei stabilite cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, instanța apreciază că se impune obligarea petentului la plata sumei de 50 de lei, reprezentând o evaluare proporțională a cheltuielilor efectuate cu procedura prealabilă și judecarea cauzei la un singur termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul, B. A. F. C.N.P._, dom. în sector 4, București, ., ., ., Cod postal_ în contradictoiru cu intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV - sector 2, București, ., nr. 7, Cod postal_, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 36 alin.2 din OG 2/2001 obligă petentul la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2014.
P., GREFIER,
Red. IEM/thn.E.A. /4 ex/17.11.2014
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 5208/2014. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 5522/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
