Plângere contravenţională. Sentința nr. 4666/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4666/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 6051/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILĂ NR. 4666
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 08 OCTOMBRIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul, U. F. și pe intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE- BIROUL DE POLIȚIE AL AUTOSTRĂZII A3, având ca obiect plângere contravenționala (pr.v. . nr._/05.04.2013).
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 30.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 08.10.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 10.05.2013, sub numărul_, petentul U. F., în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE- BIROUL DE POLIȚIE AL AUTOSTRĂZII A3, a solicitat anularea procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.04.2013, exonerarea de la plata amenzii și a celor două puncte de penalizare.
În motivare, petentul arată că, la data de 05.04.2013 în timp ce se deplasa spre domiciliul său din B., la . pe sensul de mers București-Ploiești a fost oprit de un agent de poliție care i-a comunicat că este un control de rutină. După prezentarea tuturor documentelor solicitate agentul a menționat că luminile de întâlnire nu par a fi pornite deși la bordul automobilului era activ semnalul luminos.
Petentul mai arată că deși a solicitat agentului să consemneze obiecțiunile în procesul verbal acesta a refuzat.
Mai arată că mențiunile din procesul verbal nu sunt conforme cu realitatea.
În dovedirea plângerii a depus la dosar înscrisuri (filele 6-10).
În drept a invocat dispozițiile art. 118 din OUG 195/2002, art. 16 din OG 2/2001, Legea 180/2002, Hot nr. 1391/2006.
Intimatul legal citat a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit.
La data de 05.05.2014 petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care arată că procesul verbal este afectat de vicii.
Plângerea contravențională este scutită de taxa de timbru, potrivit art.15 lit. i din L.146/1997 și timbru judiciar, potrivit art.1 alin.2 din OG.32/1995.
Sub aspectul probațiunii instanța a încuviințat si administrat părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 05.04.2013, prin care a fost sancționat cu suma de 150 lei pentru neutilizarea luminilor de întâlnire în timp ce circula pe A3, contravenție prevăzută de art.108 alin.1 lit.a pct.7 din OUG 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit normei arătate este contravenție nerespectarea obligației de a folosi luminile de întâlnire și pe timpul zilei, pe autostrăzi, drumuri expres și pe drumuri naționale europene (E)
În fapt, s-a reținut că la data de 05.04.2013, petentul a condus autoturismul pe A3 la km. 15, fără a avea în funcțiune luminile de întâlnire.
Plângerea a fost depusă cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din același act normativ.
Față de aceste considerente instanța constată că procesul verbal este legal întocmit, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
În ceea ce privește nelegalitatea procesului verbal, în opinia petentului atrasă de neconsemnarea obiectiunilor sale, instanța reține că nerespectarea dispozițiilor înscrise în art.16 alin.7 din OUG nr.2/2001 (care prevede obligativitatea agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni, precum și obligativitatea consemnării acestora) atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției, anularea actului intervenind numai în condițiile art.105 C.proc.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care decurge din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturat decât prin anularea actului.
Cum petentul nu a probat o astfel de vătămare, iar dreptul la apărare nu i-a fost îngrădit din moment ce a avut posibilitatea invocării tuturor obiecțiunilor cu privire la fapta contravențională atât în plângerea contravențională cât și în fața instanței, instanța constată legalitatea întocmirii procesului verbal sub acest aspect.
Cu privire la susținerile petentului că au fost făcute modificări prin suprapunerea scrisului în ceea ce privește numărul mașinii, instanța urmează a le înlătura ca neîntemeiate, reținând că pe de o parte că acesta nu reprezintă o cauză de nulitate a actului constatator al contravenței, potrivit art 16 din OG nr 2/2001, pe de altă parte nu prezintă relevanță numărul mașinii conduse de petent, acesta fiind cel sancționat.
Mai mult, petentul nu a indicat nicio vătămare produsă acestuia prin suprapunerea scrisului în ceea ce privește numărul mașinii, fiind de necontestat faptul că acesta a condus autoturismul său, fără a avea luminile de întâlnire pornite.
Cât privește susținerile petentului, că martorul asistent ar fi semnat procesul verbal după plecarea sa, instanța reține că, potrivit art.19 alin.1 din O.G. nr.2 /2001, „ În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.”
Aplicând dispozițiile textului de lege anterior invocat la datele speței, instanța constată că rolul martorului asistent este exclusiv de a confirma întocmirea procesului verbal în lipsa contravenientului sau refuzul acestuia de a-l semna, ceea ce s-a consemnat.
Mai mult, chiar prin acțiune petentul arată că „agentul nu a efectuat nici un fel de mențiuni în procesul verbal, subsemnatul refuzând pe cale de consecință temeinicia acestuia.” (f. 3)
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, se reține ca petentul a fost sancționat pentru fapta de a nu fi avut luminile de intâlnire în funcțiune.
Procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 34 OG 2/2001.
Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit incidența în cauzele care au ca și obiect contestarea faptelor contravenționale a dispozițiilor art. 6 ale Convenției.
Față de cele de mai sus, se pune în discuție în mod implicit și forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, respectiv dacă acesta poate constitui o probă împotriva contestatorului.
Sub acest aspect, se constată că deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu tranșează problema. În plus, în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenție, nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Salabiaku c. Franței) în măsura în care statele respectă în cele le privește pe acestea din urmă, cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit – cauza Janosevic c. Suediei.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenției nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent și nicidecum de către organul constatator.
Din această perspectivă considerăm că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Astfel, instanța reține că petentul nu a depus vreo dovadă contrară celor stabilite de către agentul constatator prin procesul verbal.
În consecință, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul-verbal a fost probată, fiind dovedită vinovăția acestuia, motiv pentru care instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat este legal și temeinic întocmit.
Cu privire la sancțiune, instanța reține că agentul constatator a făcut o corectă încadrare a faptei reținute în sarcina petentului și a aplicat sancțiunile prevăzute de art. 108 alin. 1 lit.a pct 7 din O.U.G. 195/2002, în mod legal.
Pentru stabilirea acesteia, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 pct.3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste dispoziții legale și de datele cauzei, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile, stabilind numărul minim de puncte-amendă pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției reținute în sarcina petentului. Totodată, instanța reține că sancțiunea principală a amenzii sunt proporționale cu gravitatea faptei și pericolul social al acesteia, criterii legale prevăzute de art.98 alin. 3 din O.U.G. nr.195/2002.
Astfel, instanța are în vedere că fapta de a circula fără luminile de întâlnire în cursul zilei are o anumită gravitate prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce, petentul, prin fapta sa, punând în pericol siguranța sa, a celorlalți participanți la trafic cât și a locuitorilor din zonă.
Văzând și disp. art.34 din O.G. nr.2/2002, instanța va respinge plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată și va menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul, U. F. dom. în B., ., Cod postal_, J. B. cu reședința în sector 5, București, ., nr. 5, . postal_, în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE- BIROUL DE POLIȚIE AL AUTOSTRĂZII A3 - sector 5, București, .. 6, Cod postal_, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 36 alin.2 din OG 2/2001 obligă petentul la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciar către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2014.
P., GREFIER,
E.-M. I. E. A.
Red. IEM/thn.E.A./4 ex/14.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3676/2014.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 5670/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
