Plângere contravenţională. Sentința nr. 4379/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4379/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 6819/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4379
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petentul B. A. și pe intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc și au fost consemnate în încheierea de ședință de la 18.09.2014 ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data 25.09.2014, apoi la 30.09.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 25.02.2013 sub nr._, petentul B. A., în contradictoriu cu intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/21.02.2013, solicitând instanței anularea procesului-verbal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.02.2013 a fost sancționat contravențional întrucât la data de 21.02.2013 a circulat cu depășirea vitezei legale.
Petentul a mai arătat că la ora la care circula traficul era aglomerat, se mergea în coloană, iar carosabilul era accidentat pe acea porțiune de drum și nu ar fi putut să circule cu o viteză mai mare.
Față de aspectele învederate, a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martorul B. L..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 34 din O.U.G. 195/2002, O.G. 2/2001.
Petentul a depus la dosar procesul-verbal contestat și proces-verbal întocmit la 21.02.2013.
IntimataINSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat că prin actul de constatare petentul a fost sancționat întrucât, în localitatea B., a fost înregistrat de aparatul radar conducând un autoturism cu o viteză de 101 km/h, cu 51/ km/h peste viteza prevăzută de lege în localitate, conform art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002 și, totodată, a fost sancționat pentru lipsa documentelor.
În drept, încadrarea juridică a contravenției este art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, iar procesul-verbal de contravenție . nr._/21.02.2013 a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. 1 și art. 17 din OG 2/2001.
În susținere, intimatul a depus la dosarul cauzei următoarele: buletin de verificare metrologică, Proces-verbal de atestare „operator radar autovision”.
Prin sentința civilă nr.664/15 mai 2013 Judecătoria Urziceni a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 27 mai 2013 sub nr._ .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 21.02.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu 9 puncte amendă în cuantum de 675 lei, cu amenda în cuantum de 450 lei(6 puncte-amendă), precum și cu măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile pentru că în data de 21.02.2013, ora 12.29, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare P9622BB pe DN2, km 17, în localitate, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 101 km/h și nu avea asupra sa permisul de conducere, contravenții prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 101 alin. 1 pct. 18 și de art. 101 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În ce privește contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului P9622BB s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul Autovision, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video . 172. Din buletinul de verificare (fila 24) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Din planșele foto de la filele 8-9 se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv P9622BB, precum și viteza de 101 km/h avută de acesta în data de 21.02.2013, la ora 12:29:01.
Totodată, procesul-verbal cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se coroborează în privința locației cu afirmațiile din plângere, de unde instanța reține că autoturismul era condus de contestator pe DN2, km 17, în localitate, drum public pe care viteza maximă legală de deplasare este de 50 km/h, așa cum prevede expres art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Petentul a invocat o cauză exoneratoare de răspundere, în sensul că a fost anunțat telefonic că nepoții săi sunt grav bolnavi și trebuia să îi transporte la spital. Potrivit art. 21 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită.
Cu toate acestea, petentul nu a depus la dosar înscrisuri medicale și nici nu a făcut dovada cazului exonerator de răspundere contravențională.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002
În ce privește cea de-a doua contravenție pentru care petentul a fost sancționat, instanța constată că petentul a recunoscut prin plângerea contravențională săvârșirea faptei, astfel încât, instanța constată că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție pe care petentul nu a reușit să o răstoarne.
Prin urmare, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petentul a fost sancționat cu 9 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, precum și cu 6 puncte-amendă, pentru cea de-a doua faptă.
În ce privește sancțiunea aplicată pentru fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, aceasta este justificată de gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșite, de modul de săvârșire, de scopul urmărit, de urmările produse, respectiv lezarea valorii sociale care asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Suspendarea dreptului de a conduce reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În ce privește sancțiunea aplicată pentru fapta prevăzută de art. . 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, față de atitudinea contestatorului, instanța apreciază că se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului de recunoaștere a faptei, prin formularea plângerii contravenționale. Astfel, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată nu este proporțională cu pericolul social concret redus al faptei săvârșite, urmarea produsă, respectiv atingerea minimă adusa valorilor sociale, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea sancțiunii avertismentului, astfel încât îi va atrage petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. A. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 21.02.2013 în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov. Va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.02.2013 cu privire la fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002. Va modifica procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.02.2013 în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 450 lei aplicată petentului pentru fapta prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu sancțiunea avertismentului. Va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 450 lei. Va atrage petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. A., cu domiciliul în Bărbulești, ., J. IALOMIȚA, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 21.02.2013 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.02.2013 cu privire la fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002.
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 21.02.2013 în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 450 lei aplicată petentului pentru fapta prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu sancțiunea avertismentului.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 450 lei.
Atrage petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./ 4 ex./26.02.2015
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 6044/2014. Judecătoria BUFTEA | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 471/2014.... → |
|---|
