Plângere contravenţională. Sentința nr. 4691/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4691/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 6562/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINTA CIVILĂ NR. 4691
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 08 OCTOMBRIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul, G. N. U. și pe intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV având ca obiect plângere contravenționala (pr.v. . nr._/10.05.2013).
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 30.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 08.10.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2013 sub nr._, petentul, G. N. U. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/10.05.2013.
În motivarea cererii, petentul arata că la data de 10.05.2013 intimata a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._/10.05.2013 prin care s-a reținut că „ a condus auto cu nr._ pe DN 7 B. la Km 18+500. A fost filmat și înregistrat cu aparatul radar circulând cu viteza de 102 km/h pe un sector de drum cu limitare de 50 km /h”.
Mai arată că a fost amendat cu suma de 675 lei, cu 9 puncte de amenda și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 3 luni cu reținerea permisului de conducere, în temeiul art. 102 alin.3 lit.e din OG 195/2012.
Consideră procesul verbal nelegal și netemeinic.
Arată că la data respectivă s-a deplasat cu o viteză sub 100 km/h.
Mai arată că situația de mai sus are ca urmare mascarea semnului de limitare a vitezei care nu poate fi observat din timp nici măcar de pe banda întâi și imposibil de observat în cazul unui trafic intens.
In esență petentul se consideră nevinovat de fapta reținută în sarcina sa.
Petentul si-a întemeiat cererea în drept pe dis part. 31, 36 din OG 2/2001 rep., OUG 195/2002 rep., regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep.
În susținerea plângerii a depus în copie procesul-verbal de contravenție . nr. nr._/10.05.2013, copia cărții de identitate, un set de fotografii.
Intimatul legal citat a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic. A transmis planșe foto cu imaginile surprinse de camera video și viteza cu care a fost înregistrat, buletinul de verificare metrologică și atestatul operatorului radar.
Plângerea contravențională este scutită de taxa de timbru, potrivit art.15 lit. i din L.146/1997 și timbru judiciar, potrivit art.1 alin.2 din OG.32/1995.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/10.05.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 675 lei, și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile pentru încălcarea prevederilor art.102/3/e din O.U.G nr.195/2002 (depășirea vitezei regulamentare).
În fapt, se constată că în data de 10.05.2013 ora 18:23 a circulat la volanul autoturismului său, pe DN Km 18 +500 m și a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 102 km/h, viteza legală pentru acel sector de drum fiind 50 km/h.
Plângerea a fost depusă cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.118 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din același act normativ și a fost semnat de agentul constatator și de către petent, cu mențiunea „nu am văzut indicatorul de limitare a vitezei.”
Față de aceste considerente instanța constată că procesul verbal este legal întocmit, nefiind afectat de vreo cauză de nulitate absolută.
Analizând temeinicia procesului verbal, instanța constată că sancționarea acestuia s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, fapta acestuia de a circula cu viteza de 102 km/h în localitate întrunind elementele constitutive ale contravenției reglementate art.121 alin.1 și 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. 195/2002.
Potrivit acestor reglementări conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar art.49 alin.1 din OUG nr.195 din 2002 prevede că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Potrivit constatărilor personale ale agentului constator, limita de viteză stabilită pe sectorul de drum pe care a fost săvârșită contravenția limita stabilită era de 50 km/h.
Contravenția a fost constatată de către un agent de poliție atestat ca operator radar (proces verbal fila nr. 30-32 în dosar), cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic (Buletinul de verificare metrologică - fila nr. 29 în dosar).
Planșa foto prezentată de intimat (f.27) îndeplinește cerințele art. 3.5.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05/ 2005, evidențiindu-se în cuprinsul lor data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil.
Din interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză rezultă cu certitudine cum în data de 10.05.2013 șoferul aflat la volanul autoturismului nr_ a circulat cu viteza de 102 km/h, pe un sector de drum pe care limita maximă de viteză pentru vehicule este de 50 km/h, fiind depistat cu ajutorul unui aparat radar verificat metrologic și folosit de un agent constatator autorizat în acest sens.
În ceea ce privește susținerile petentului că nu a văzut indicatorul de limitare a vitezei, instanța le va respinge ca neîntemeiate, reținând că acesta nu își poate invoca în apărare propria culpă. Faptul că nu a văzut indicatorul este determinat de viteza excesivă avută, deși a observat că pe prima bandă, autoturismele circulau cu viteză redusă față de a sa, și văzuse indicatoarele amplasate pe sensul opus de mers, având sau trebuind să aibă reprezentarea că pe acel sector de drum limitarea de viteză era de 50 km/h.
Mai mult, din declarația martorului instanța reține că petentul, împreună cu soția, face săptămânal traseul București-Târgoviște, prin urmare, ar fi trebuit să știe de indicatorul de viteză amplasat pe sensul său de mers, neexistând niciun fel de justificare a faptei, săvârșirea faptei fiind consecința neatenției conducătorului autovehiculului la semnele și marcajele rutiere. (f. 40)
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că intimatul a probat în mod temeinic contravenția reținută în sarcina petentului, iar acesta din urmă, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cadrul procesului verbal de constatare a contravenției, actul astfel contestat bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie și legalitate ce i-au fost conferite de lege.
Cu privire la sancțiune, instanța reține că agentul constatator a făcut o corectă încadrare a faptei reținute în sarcina petentului și a aplicat sancțiunile prevăzute de art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. 195/2002 în mod legal. Pentru stabilirea acesteia, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 pct.3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste dispoziții legale și de datele cauzei, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile, stabilind numărul de puncte-amendă pentru clasa de sancțiuni aplicabilă contravenției reținute în sarcina petentului. Totodată, instanța reține că atât sancțiunea principală a amenzii cât și cea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile sunt proporționale cu gravitatea faptei și pericolul social al acesteia, criterii legale prevăzute de art. 98 alin. 3 din O.U.G. nr.195/2002.
Astfel, instanța are în vedere că fapta de a circula cu viteză peste limita legală, fapta ce are o anumită gravitate prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce, petentul, prin fapta sa, punând în pericol siguranța sa, a celorlalți participanți la trafic cât și a locuitorilor din zonă.
Văzând și disp. art.34 din O.G. nr.2/2002, instanța va respinge plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată și va menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
Conform art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Având în vedere că textul de lege nu oferă criterii de individualizare a sumei stabilite cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, instanța apreciază că se impune obligarea petentului la plata sumei de 50 de lei, reprezentând o evaluare proporțională a cheltuielilor efectuate cu procedura prealabilă și judecarea cauzei la un singur termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul, G. N. U., dom. în sector 4, București, .. 13, ., Cod postal_, în contradictoriu cu intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, Cod poștal_, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 36 alin.2 din OG 2/2001 obligă petentul la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciar către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2014.
P., GREFIER,
Red. IEM/thn.E.A./4 ex-14.11.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3758/2014. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3689/2014.... → |
|---|
