Plângere contravenţională. Sentința nr. 3689/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3689/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 4958/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3689
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petentul C. O. G. și pe intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc și au fost consemnate în încheierea de ședință de la 04.09.2014 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data 11.09.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.04.2013 sub nr._, petentul C. O. G. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.03.2013, solicitând instanței anularea procesului-verbal, ca fiind nelegal și netemeinic, restituirea sumei de 337,50 lei, reprezentând contravaloarea a jumătate din minimul amenzii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.03.2013 a fost sancționat contravențional pentru faptul că ar fi efectuat viraj stânga peste marcajul liniei duble continue de pe axul drumului.
Petentul a mai arătat că la locul indicat de către intimat ca loc al săvârșirii faptei nu există marcaj cu linie dublă, așa cum reiese din fotografiile depuse la dosarul cauzei.
Față de aspectele învederate, petentul a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată
În dovedirea cererii, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martorul indicat în cuprinsul procesului-verbal contestat.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001.
Petentul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal contestat, chitanța de plată din 27.03.2013, Proces-verbal de comunicare a sancțiunii contravenționale, planșe foto.
Intimatua INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat că prin actul de constatare petentul, conducând autoturismul înmatriculat sub nr._, a fost sancționat întrucât la data de 14.03.2013, pe DN1 a efectuat virajul la stânga peste marcajul liniei duble continue de pe axul drumului.
În drept, încadrarea juridică a contravenției este art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 din OUG nr.195/2002, iar procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. 1 și art.17 din O.G. 2/2001.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Instanța reține că la data de 14.03.2013 ora: 11:50, a fost încheiat de către intimată procesul verbal de contravenție . nr._ din 14.03.2013, prin care s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravențiilor art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9,, respectiv efectuarea virajului la stânga cu încălcarea marcajului longitudinal dublu continuu, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 675 lei și sancțiunea contravențională complementară în cuantum de 6 puncte de penalizare.
În procesul verbal, agentul constatator a reținut că petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN1, către Ploiești și în localitatea Săftica, jud. Ilfov, a efectuat virajul la stânga, încălcând marcajul longitudinal dublu continuu care separa cele două sensuri de mers.
În procesul-verbal contestat este menționat că petentul refuză să semneze. Instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere decizia nr. XXII/19 martie 2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la analiza temeiniciei procesului verbal, trebuie avute în vedere particularitățile procedurii contravenționale.
In acest sens, așa cum s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa contravenția întrunește elementele expuse în art. 6 paragraful 1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare a OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv. Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Cu toate acestea, ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale să ofere reclamantului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. (CEDO, Decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011 în cauza I. P. c. României)
Instanța europeană a mai statuat că în cazul în care petentul nu dorește administrarea altor probe decât cele prezente la dosarul cauzei s-a expus în mod conștient riscului de a fi „condamnată” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar ea l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată. (CEDO, hotărârea din data de 3 aprilie 2012 în cauza N. G. c. României).
În favoarea intimatului operează prezumția instituită prin art. 270 C.proc.civ. privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art. 270 C.proc.civ. are insă un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară.
Avem așadar de a face cu două prezumții legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecărei părți, iar pentru a asigura echilibrul procesual dintre ele, urmează ca fiecare dintre ele să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
În cauza de față, petentul a depus la dosarul cauzei planșe foto (f. 5-8) care nu sunt concludente cu privire la încălcarea marcajului longitudinal continuu, atât timp cât în cuprinsul procesului-verbal se menționează că locul săvârșirii faptei contravenționale este DN1, localitatea Săftica, jud. Ilfov, în dreptul firmei Estagroteh, iar în planșele foto nu se pot determina aceste repere spațiale.
Astfel, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Petentul nu a invocat și, cu atât mai puțin, dovedit existența unui motiv obiectiv pentru care agentul constatator nu ar fi putut observa manevra care a fost efectuată și nici un motiv de subiectivitate pentru care acesta nu ar putea fi considerat imparțial.
Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
De asemenea în ceea ce privește sancțiunea contravențională complementară aplicată constând în cele 6 puncte de penalizare, instanța constată că aceasta intervine de drept în temeiul art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 din OUG nr. 195/2002.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. În cauza de față, față de complexitatea cauzei și actele comunicate de către intimată pentru realizarea apărării, instanța stabilește cheltuielile judiciare la 100 lei, care vor fi achitate de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. O.-G., cu domiciliul în Oradea, ., nr. 17, ., J. Bihor, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 14.03.2013 în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 obligă petentul la plata către stat a sumei de 100 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S./4 ex./09.02.2015
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4691/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4681/2014.... → |
|---|
