Plângere contravenţională. Sentința nr. 5217/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5217/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 7066/94/2013
DOSAR NR._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINTA CIVILĂ NR. 5217
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22 OCTOMBRIE 2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul, I. E. S., și pe intimatul, I. G. AL POLITIEI ROMANE - BIROUL DE POLITIE A1, având ca obiect plângere contravenționala CP nr._/21.05.2013.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 14.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 22.10.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.06.2013 sub nr._ petentul, I. E. S., în contradictoriu cu intimatul, I. G. AL POLITIEI ROMANE - BIROUL DE POLITIE A1 a solicitat anularea procesului verbal . nr._/21.05.2013 și exonerarea de plata amenzii.
În motivare petentul arată că prin procesul verbal . nr._ din data de 21.05.2013 a fost sancționat cu o amendă de 8000 lei.
S-a reținut că a fost sancționat pe motiv că a efectuat activității de transport rutier public de persoane cu microbuzul Mercedez Benz nr._, transportând mai multe persoane decât numărul de locuri înscris in certificatul de înmatriculare (circa opt persoane in plus).
Consideră că fapta contravențională nu există.
Mai arată, contravenia reținuta in sarcina sa întrunește elementele unei fapte de natura penala in sensul ca art.6 par.l din CEDO, si aceasta, întrucât câmpul de aplicare al art. 135/4 din OG 2/2002 are un caracter general si se adresează tuturor cetățenilor, iar sancțiunea instituita de lege are un caracter preventiv si represiv.
În drept, disp. O.G. nr.2/2001 și H.G. nr. 69/2012.
In susținerea plângerii s-au depus procesul verbal . nr._/21.05.2013.
Intimatul legal citat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit, fapta este corect descrisă.
In drept, art. 205 alin. 2 C.p.c.
In cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 21.05.2013, încheiat de intimată, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct 72 din HG nr 69/2012.
În fapt, s-a reținut că petentul efectua transport rutier public de persoane, transportând mai multe persoane decât numărul de locuri pe scaune, respectiv 8 pasageri peste numărul maxim de locuri al autovehiculului. (f 4)
Verificând legalitatea procesului verbal, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor care reglementeaza incheierea sa valabila.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal contraventional.
Procesul verbal cuprinde descrierea locului săvârșirii contravenției și a faptei contravenționale, fiind respectate dispozițiile legale în această privință.
Referitor la încălcarea prevăzută a art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, că nu s-ar fi menționat ocupația și locul de muncă a petentului, fiind necesar ca cel care invocă această neregularitate să dovedească existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, conform art. 177 C proc civilă, împrejurare care nu a fost dovedită în cauză.
Cu privire la susținerile petentului că nu își poate deconta amenda de la firma angajatoare, instanța le va respinge ca neîntemeiate, pe de o parte petentul nedovedind o vătămare în sensul articolului indicat, pe de altă parte o astfel de lipsă, astfel cum s-a arătat nu este sancționată cu nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție.
Analizând temeinicia procesului verbal contestat, se reține că petentul a fost sancționat pentru fapta de a fi transport un număr mai mare de călători decât numărul de locuri înscris în certificatul de înmatriculare.
Potrivit art.4 pct 72 din HG 69/2012 privind transporturile rutiere, în vigoare la momentul constatării contravenției, constituie contravenție nerespectarea de către conducătorii auto angajați ai operatorului de transport rutier/întreprinderii de transport rutier în cont propriu a obligației de a transporta persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate pe stele sau categorii, în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare;
Instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, fapta săvârșită este o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 8000 lei prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.
Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunii și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petenta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Instanța reține că la momentul efectuării controlului, s-a constatat că petentul transporta 8 pasageri peste numărul de locuri. Deși petentul susține că acestea erau în picioare deoarece se pregăteau să coboare, instanța nu poate reține aceste aspecte, petentul nerealizând dovada acestei împrejurări
În aceste condiții, se reține că în autovehicul se aflau mai multe persoane decât numărul de locuri, fapta întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.4 pct 72 din actul normativ sus menționat.
Ținând cont de împrejurarea că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului de poliție și că prin probatoriul administrat petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, instanța va constata că procesul-verbal este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile. Raportat la cele două criterii legale gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată și va menține procesul verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
Conform art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Având în vedere că textul de lege nu oferă criterii de individualizare a sumei stabilite cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, instanța apreciază că se impune obligarea petentului la plata sumei de 50 de lei, reprezentând o evaluare proporțională a cheltuielilor efectuate cu procedura prealabilă și judecarea cauzei la un singur termen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul, I. E. S., CNP_ cu domiciliul ales - sector 3, București, ., ., ._, în contradictoriu cu intimatul, I. G. AL POLITIEI ROMANE - BIROUL DE POLITIE A1 cu sediul în sector 5, București, .. 83-85, Cod poștal_, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art. 36 alin.2 din OG 2/2001 obligă petentul la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciar către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2014.
P., GREFIER,
Red. IEM/thn.E.A. /4 ex/17.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5210/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 736/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
