Plângere contravenţională. Sentința nr. 523/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 523/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 14947/94/2012
Dosar nr._
JUDECATORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 523
Ședința Publică din data de 12.02.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE F. A. L.
Grefier R. U.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent P. D. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravetionala împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/16.10.2012.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 05.02.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 12.02.2014, încheiere ce face poarte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 27.11.2012, petentul P. D. a solicitat în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/16.10.2012.
În motivare, petentul arată că în data de 16.10.2012, aflându-se la sediul Cabinetului Notarial G. D. a solicitat o procură, dar a fost refuzat și evacuat cu forța. În acel moment a apelat serviciul de urgență 112, fiindu-i întocmit procesul verbal de contravenție.
Petentul arată că agentul constatator nu indică în cuprinsul procesului verbal sediul intimatului, procesul verbal de contravenție contestat nu poartă un număr de înregistrare al instituției de la care provine, nu este semnat de șeful unității și nu este ștampilat, nu a fost întocmit la fața locului, motive care duc la nulitatea actului de sancționare.
Plângerea contravențională nu fost motivată în drept.
În susținerea plângerii petentul a anexat dosarului înscrisuri depuse la filele 3-4 dosar.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, comunicând la dosar punct de vedere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 16.10.2012 (fila 3) s-a constatat că în data de 16.10.2012, orele 17:15, în oraș B., Șoseaua București-Târgoviște, petentul aflându-se la notariat a provocat scandal și a alarmat organele de menținere a ordinii publice prin solicitarea intervenției la fața locului fără motiv întemeiat, acesta fiind și sub influența băuturilor alcoolice.
În sarcina petentului a fost reținută fapta prevăzută de art. 3 pct.24 și 11 din Legea 61/1991 R.
Petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională constând în amendă în cuantum de 300 lei+200 lei în baza art.4 alin. 1 lit. b și a din Legea 61/1991.
Potrivit art. 3 pct.24 din Legea 61/1991 R constituie contravenție provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice. Potrivit art. 3 pct.11 din Legea 61/1991 R constituie contravenție alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art. 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de petent. S-a trecut mențiunea „refuză să semneze”.
Aspectele de nelegalitate invocate de petent, respectiv faptul că nu este indicat sediul organului constatator, procesul verbal nu are număr de înregistrare, nu conține semnătura șefului unității de pe verso-ul procesului verbal, nu a fost întocmit la fața locului, nu sunt de natură să atragă nulitatea procesului verbal atâta timp cât nu s-a probat că s-ar fi produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel. De asemenea susținerea petentului în sensul că s-ar fi consemnat în fals „refuză să semneze” nu a fost dovedită în cauză.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. Faptul că petentul a susținut că nu a provocat scandal și că a sunat la 112 întrucât a fost dat afară din notariat cu forța și cu amenințări, nu este de natură să convingă instanța atâta timp cât afirmațiile nu sunt susținute de mijloace de probă.
Este un principiu general recunoscut că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În același sens este și art. 129 alin. 1 C. proc. civ., care prevede că părțile au obligația de a-și proba pretențiile și apărările. Deci petentul trebuie să dovedească afirmațiile pe care le face cu privire la pretențiile formulate iar judecătorul își va forma convingerea și va pronunța hotărârea pe baza probelor care s-au administrat în cauză.
Rolul activ al instanței prev.de art.129 alin.5 Cod procedură civilă nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Totodată prevederile art.47 din OG nr.2/2001 stipulează expres că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, iar conform disp.art.35 din OG nr.2/2001 plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se soluționează cu precădere.
Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Esential este ca atat pe parcursul judecatii, cat si in etapa analizei probelor sa nu se incalce prezumtia de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propuna si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra Romaniei.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine contravenientului care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Dispozițiile Legii 61/1991 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de conviețuire socială iar respectarea acestora are implicații majore asupra garantării ordinii și liniștii publice.
Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp.art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată la minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a respinge plângerea contravențională formulată de către petenta P. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 16.10.2012, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea privind pe petent P. D., domiciliat în Eforie Nord, ..1, ., și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în București, sector 2, . nr.7, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._/16.10.2012 ca fiind legal și temeinic.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.02.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
F.A.L./RU/4ex/17.04.2014
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 4973/2014. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Încheierea nr. 21/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
