Pretenţii. Sentința nr. 2150/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2150/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 2552/94/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.2150
Ședința publică din data de 06.06.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – GALAȚANU N.
GREFIER - M. G.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. S. E. Banat S.A. și pe pârâta S.C. E. C. S.R.L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 21.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 29.05.2014 și la 06.06.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.02.2013 sub nr._, reclamanta S.C. S. E. Banat S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. C. S.R.L. a solicitat instanței, ca prin hotărârea judecătorească ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume de bani: suma de 3.527,48 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale . TM nr._/17.05.2011, care este actualizată în raport cu indicele de inflație ce va fi existent la data plății efective, precum și suma de bani reprezentând dobânda legală care va fi calculată asupra acestui debit pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi de după împlinirea termenului de scadență a plății și până la data plății efective; suma de 3.349,49 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale . TM nr._/28.07.2011, care să fie actualizată în raport de indicele de inflație ce va fi existent la data plății efective, precum și suma de bani reprezentând dobânda legală care va fi calculată asupra acestui debit pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi de după împlinirea termenului de scadență a plății și până la data plății efective; precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că între părți s-a născut un raport juridic de natură comercială prin care a vândut pârâtei câteva cabluri electrice cu anumite caracteristici tehnice, în baza căruia a emis factura . TM nr._/17.05.2011 în valoare de 3.257,48 lei și factura . TM nr._/28.07.2011 în valoare de 3.349,49 lei.
Mai arată că aceste facturi au fost semnate de către reprezentantul pârâtei iar mărfurile au fost predate și preluate, fiind transportate cu autovehiculul înmatriculat cu numărul_, dar pârâta, fiind de rea – credință, nu și-a îndeplinit obligația legală de a plăti prețul acestor mărfuri.
Precizează că prin somația nr. 1020/28.05.2012 a cerut pârâtei să plătească suma în cuantum total de 6.606,97 lei, reprezentând contravaloarea celor două facturi, dar pârâta nu a plătit aceste debite.
De asemenea, prin adresa nr. 1790/09.10.2012 reclamanta a trimis pârâtei o cerere de conciliere directă în temeiul art. 7201 din codul de procedură civilă și a invitat-o la sediul său la data de 06.11.2012, însă pârâta nu a venit la conciliere directă și nici nu a formulat nici un răspuns la încercarea sa de a rezolva amiabilă această problemă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969-970, art. 998-999 din Codul civil, art. 274 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 137/2002.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: factura . TM nr._/17.05.2011 în valoare de 3.257,48 lei, factura . TM nr._/28.07.2011 în valoare de 3.349,49 lei, somația nr. 1020/28.05.2012, cererea de conciliere directă nr. 1790/09.10.2012 și confirmarea de primire, H.G. nr. 760/21.07.2010, certificat de înregistrare la Oficiul registrului Comerțului, extras din Monitorul Oficial al României nr. 787/22.11.2012 în care a fost publicat Ordinul nr. 2.485/15.11.2012, Hotărârea nr. 760/21.07.2010.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 507,42 lei + 42,43 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că reclamanta solicită obligarea sa la achitarea unei sume având la bază o . facturi neștampilate de pârâtă iar în ceea ce privește produsele ce stau la baza acestor facturi, arată că nu s-a făcut dovada existenței unei comenzi și nici a livrării produselor.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 115, art. 274 din Codul de procedură civilă.
În susținerea întâmpinării, pârâta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: balanța analitică clienți pentru perioada 01.11.2007 – 13.05.2013.
Instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei (f.127-130); a încuviințat și administrat pentru pârâtă proba cu înscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, intre reclamanta si parata s-au desfasurat relatii comerciale pe baza de comanda urmata de executare, reclamanta livrand paratei cabluri electrice.
Pentru plata contravalorii acestor produse, reclamanta a emis facturile fiscale . TM nr._/28.07.2011 pentru suma de 3257,48 lei si factura fiscala . TM nr._/28.07.2011 pentru suma de 3349,49 lei (f. 6,7).
Facturile fiscale au fost acceptate de parata in mod expres, prin semnarea acestora.
Facturile emise de reclamanta si acceptate de parata fac dovada conventiei intervenite intre parti cu privire la marfa livrata si la pretul acesteia.
In aceste conditii, parata nu poate invoca lipsa unui contract incheiat intre parti (de fapt, parata invoca lipsa unui instrumentum care sa probeze intelegerea interveninta intre parti).
De altfel, si parata invoca la randul ei faptul ca intre parti s-au desfasurat relatii comerciale, in baza acestora reclamanta datorandu-i suma de 4641 lei.
Instanta retine ca, desi parata a contestat faptul ca ar fi receptionat marfurile livrate de parata, nu a facut nicio dovada in acest sens, desi sarcina probei ii revenea, potrivit art 1169 Cod civil.
In ceea ce priveste compensarea invocata de parata, aceasta nu a depus la dosar facturile fiscale acceptate de reclamanta care sa probeze existenta acestui debit. Balanta analitica depusa de parata, fiind un inscris emis de aceasta, face dovada doar impotriva sa iar nu si impotriva reclamantei (f. 50-52).
În drept, instanța reține că, potrivit art. 969 C.civ, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. De asemenea, potrivit art. 970 alin. 1 C.civ, convențiile trebuie executate cu bună-credință.
Pe de altă parte, instanța reține că în sarcina paratei operează o dublă prezumție relativă, respectiv de neexecutare a obligației contractuale și de culpă în neexecutarea obligației, în condițiile prevăzute de art. 1082 C.civ, potrivit cărora, „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea-i, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată”.
De asemenea, în conformitate cu art. 43 C.. din OG 9/2000, reclamanta este îndreptățită să primească de la parata si dobânda legală aferentă debitului principal.
Având în vedere că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, nefăcând dovada achitării debitului solicitat prin cererea de chemare în judecată și avându-se în vedere principiul general de drept pacta sunt servanda (forța obligatorie a actului juridic civil), instanța urmează să admită cererea și să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de suma de 6606.97 lei reprezentand contravaloare facturi fiscale nr._/17.05.2011 si nr._/28.07.2011, actualizata in functie de rata inflatiei la data platii efective, la care se va adauga dobanda legala calculata potrivit O.G. nr. 9/2000 de la data scadentei fiecarei facturi, respectiv 16.06.2011 si 27.08.2011 si pana la data platii efective.
In temeiul art. 247 Cod procedura civila, intrucat parata a cazut in pretentiile reclamantei, instanta o va obliga la plata catre aceasta a sumei de 552,85 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. S. E. Banat S.A., cu sediul în Timișoara, ., nr. 3-5, J. T. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. C. S.R.L., cu sediul ales la Cabinet de Avocat "R. C. T." - sector 3, București, ., ., .> Obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 6606.97 lei reprezentand contravaloare facturi fiscale nr._/17.05.2011 si nr._/28.07.2011, actualizata in functie de rata inflatiei la data platii efective, la care se va adauga dobanda legala calculata de la data scadentei fiecarei facturi, respectiv 16.06.2011 si 27.08.2011 si pana la data platii efective.
Obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 552,85 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 06.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
GALAȚANU N. M. G.
Pentru judecător transferat la
Judecătoria Sectorului 3 B..
semnează președintele instanței
Jud. E. D. Pentru grefier aflat în C.O.
semnează grefier șef
Red.jud.GN
Thn.red.gr.MG/
Ex.4/11.08.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 757/2014. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 4809/2014. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
