Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1201/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1201/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 3877/94/2014
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINTA CIVILĂ NR. 1201
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03 MARTIE 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta, . SRL, și pe pârât M. C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Fără citare părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cauza are ca obiect - cerere de valoare redusă, fond, prin termen de judecată; cauza a fost declinată de la Judecătoria sector 2 București.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 28.10.2013, sub nr._/300/2013 reclamanta S. S. ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâta M. C. a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.250,60 lei debit principal, 1.143,31 lei reprezentând penalități facturate și suma de 1.451,63 reprezentând penalități nefacturate, penalități calculate până la data de 24.10.2013, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
În motivare, reclamanta a arătat că între părți s-a semnat contractul de prestări servicii monitorizare persoane fizice nr.0096, prin care societatea reclamantă a prestat servicii de monitorizare și intervenție în beneficiul pârâtei. Pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată asumate prin contract.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.969, art.1073 c.civ., art.1025 și următoarele c.pr.civ.
La dosar, reclamanta a anexat un set de înscrisuri în dovedire.
Deși a fost legal citată, pârâta nu a depus formularul de răspuns și nici alte înscrisuri de care înțelegea să se folosească în combaterea cererii.
La termenul de judecată din data de 18.03.2014, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Prin sentința civilă nr. 3399 din data de 18.03.2014 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei și s-a declinat judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 05.05.2014 sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 03.03.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Raportând dispozițiile art. 248 alin. (1) NCPC ("Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei";), la caracterul excepției invocate (excepție de procedură, cu efect dilatoriu, care în caz de admitere face ca jurisdicția învestită inițial să devină necompetentă pentru cercetarea în fond a pricinii), Judecătoria urmează să se pronunțe cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale.
Cererea care face obiectul cererii de chemare în judecată este o cerere formulată în procedura cererilor de valoare redusă instituită prin Noul Cod de Procedură Civilă (art. 1025 - art. 1032).
În primul rând, instanța reține că Judecătoria Sectorului 2 a schimbat cauza cererii de chemare în judecată, prin invocarea Legii nr 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, deoarece nu orice litigiu având ca obiect pretenții izvorâte dintr-un contract încheiat între un profesionist și o persoană fizică este sub incidența acestei legi, ci, așa cum sunt și prevederile art 126 alin 2 teza finala Cod proc civ., doar dacă acesta privește despăgubiri solicitate în baza contractului prin aplicare unor clauze abuzive.
Prin urmare, Judecătoria Sectorului 2, încercă, în fapt, să justifice aplicarea unei norme de competență absolută pentru declinarea cauzei, prin schimbarea cauzei deduse judecății și cu încălcarea dispozițiilor exprese ale Codului de procedură civilă, consacrate în această materie, astfel:.
În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a acestor cererii, art. 1027 alin. (2) NCPC face trimitere expresă la dispozițiile de drept comun: Art. 1027 - Instanța Competentă - Competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei. (2) Competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.
Mergând la dispozițiile de drept comun (art. 129-130 NCPC), instanța constată că pentru a putea fi invocată din oficiu, necompetența trebuie să fie de ordine publică, astfel că instanța inițial sesizată (Judecătoria Sectorului 2 București) trebuia să verifice mai întâi acest aspect (mai ales că a citat în considerentele sale dispozițiile art. 1027 NCPC amintite mai sus).
Mai exact, în măsura în care necompetența este de ordine privată, instanța învestită de reclamant nu poate invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială, acest atribut revenind exclusiv pârâtului, care poate sesiza instanța cu această excepție prin întâmpinare sau, în cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. (art 129, art 130 Cod proc civ)
Dispozițiile normative invocate anterior, pe lângă faptul că sunt dispoziții de procedură exprese și imperative, de la care nu se poate deroga, sunt extrem de clar exprimate de lege, nelăsând loc nici unei interpretări, astfel că în mod vădit nelegal instanța inițial sesizată a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale.
Mai detaliat, în măsura în care reclamantul a introdus cererea la o instanță care nu este competentă după nici unul din criteriile prevăzute de normele de competență teritorială, dacă pârâtul nu invocă excepția de necompetență teritorială prin întâmpinare sau la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate (în situația în care întâmpinarea nu este obligatorie), dacă necompetență este de ordine privată, instanța sesizată rămâne competentă să judece litigiul, neavând posibilitatea să invoce din oficiu excepția de necompetență teritorială.
Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti, deși a reținut corect că în ceea ce privește competența teritorială, art. 1027 NCPC face trimitere expresă la normele de drept comun, a selectat din aceste norme de drept comun doar art. 107 NCPC care stabilește regula generală în materie, ignorând celelalte norme care disciplinează activitatea procedurală în privința posibilității de invocare a excepției de necompetență (respectiv art. 129-130 citate mai sus).
Încălcând aceste reguli procedurale expres și imperativ prevăzute de lege, Judecătoria Sectorului 2 Bucuresti și-a declinat în mod nelegal competența teritorială de soluționare a cererii.
Mai mult, potrivit art.107 C.proc.civ. „Cererea de chemare in judecata se introduce la instanta in a carei circumscriptie domiciliaza sau isi are sediul paratul, daca legea nu prevede altfel.”
De asemenea, potrivit art.126 C.proc.civ. „Partile pot conveni, prin inscris sau, in cazul litigiilor nascute, si prin declaratie verbala in fata instantei, ca procesele privitoare la bunuri si la alte drepturi de care acestea pot sa dispuna sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial sa le judece, in afara de cazul cand aceasta competenta este exclusiva.”
În fine, instanța constată că potrivit art 8.1 din contract (fila 10 verso) este trecută o clauză atributivă de competență în favoarea Judecătoriei Sectorului 2, clauză la care Judecătoria Sectorului 2 nu face nicio referire și care o dată în plus reprezintă un argument pentru faptul că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea
Reținând caracterul normei de competență, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și va declina soluționarea cauzei Judecătoriei sectorului 2 București.
Astfel, întrucât cele două instanțe s-au declarat necompetente reciproc de a judeca aceeași pricină, va constata ivit conflictul negativ de competență potrivit art. 134 și art 135 C.pr.civ.
Având în vedere că instanțele în conflict se găsesc în circumscripția teritorială a aceleiași curți de apel, în temeiul art. 135 alin. 1 Cod proc civ, va dispune trimiterea dosarului la Curtea de Apel București, ca instanță superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta, . SRL, cu sediul în sector 2, București, .. 6A, . 25, Cod poștal_, și pe pârâta, M. C. dom. în Snagov, ., Cod postal_, J. ILFOV în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Suspenda judecata cauzei.
Fără cale de atac.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2015.
P., GREFIER,
I. E. MihaelaAlexe E.
Red. I.E.M./thn.E.A./11.03.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 1205/2015. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1382/2015.... → |
|---|
