Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 4775/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4775/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 4775/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4775
Ședința publică din data de 08.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –A. TĂȘCAN
GREFIER – U. R.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamant C. N., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect pronunțare hotărâre care să țină loc de act autentic.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în cuprinsul încheierii de ședință din 24.06.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 08.07.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2012 sub nr._, reclamantul C. N., a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., pronunțarea unei hotărâri care să șină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr. 4 situat în comuna Afumați, ., ., ., la prețul de vânzare în cuantum de 350 USD(1.225 Ron(, preț raportat la momentul promovării cererii prin care reclamantul a solicitat cumpărarea locuinței, în baza Legii nr.85/92 și a Decretului Lege nr.61/90.
În motivare, reclamantul a arătat ca Prin sentința civilă nr. 1730/2.11.1998 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost admis recursul reclamantului, și a fost obligată pârâta să vândă reclamantului apartamentul nr. 4 situat în ., ., ., imobil pe care la acea vreme reclamantul îl deținea cu titlu de chiriaș.
Prin sentința civilă nr. 2482/14.05.2008 pronunțată de Judecătoria B., irevocabilă prin respingerea apelului, conform deciziei civile nr. 1434/A/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul București prin respingerea recursului, conform deciziei civile nr.802/12.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel București, pârâta a fost obligată să încheiere contract de vânzare cumpărare cu pârâtul pentru apartamentul nr.4 și anexele gospodărești pe care reclamantul le deținea cu chirie.
Pârâta nu a dat curs niciunei dintre hotărârile mai sus indicate, arată reclamantul.
La 28.11.2011 pârâta a notificat reclamantulprin intermediul B. C. G. C. să se prezinte la data de 09.12.2011 la sediul pârâtei, pentru stabilirea condițiilor necesare în vederea semnării contractișlui de vânzare-cumpărare, stabilind un preț de vânzare în cuantum de 65.000 ron, preț nejustificat, apreciază reclamantul, raportat la starea imobilului și raportat la momentul formulării cererii de obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Prin decizia Curți de Apel București s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că apartamentul în litigiu face parte din categoria celor care pot fi vândute în condițiile DL 61/90 și Legea nr. 85/92, iar prețul nu poate fi stabilit arbitrar de niciuna dintre părți, ci este prevăzut de lege. Mai arată reclamantul că prețul nu poate fi stabilit raportat la valoarea actuală de circulație a apartamentului, în condițile în care neperfectarea actului de vânzare-cumpărare la momentul solicitării reclamantului s-a datorat în exclusivitate culpei pârâtei.
În drept: art.111, art.112, și urm. C.proc.civ., art.1266 și urm. C.civ.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus înscrisuri și în probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și orice alte probe necesare ar reieși ca fiind utile soluționării cauzei.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la dosarul nr._/94/2010, în care cererea reclamantului a fost respionsă, soluția pronunțată fiind menținută de instanțele de control judiciar.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare pârâta arată că și-a manifestat disponibilitatea de a vinde reclamantului imobilul identificat mai sus, dar la prețul de 59.000 lei, această valoare fiind stabilită printr-un raport de expertiză judiciară într-o altă cauză, conexă, cu privire la un apartament similar cu cel al reclamantului. Reclamantul nu este și nici nu a fost salariatul pârâtei și, mai mult, nici nu mai locuiește în apartamentul în litigiu, acesta deține un alt imolbil, la o altă adresă.
Mai invocă pârâta inadmisibilitatea acțiunii, motivat de faptul că, Coldul de procedură civilă nu prevede posibilitatea de a executa o hotărâre judecătorească printr-o altă holtărâre judecătorească. Pentru a se pronunța o hotărâre care să suplinească acordul de voință al pârâtei, trebuie ca toate celelalte condiții să fie îndeplinite, respectiv bunul să fie determinat, iar prețul să fi fost achitat înainte de promovarea acțiunii. Ori, în cauza de față părțile nu au stabilit un preț al vânzării .
În drept, art.115 C.proc.civ.
Reclamantul a formulat o cerere modificatoare, solicitând obligarea pârâtei să încheie un contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul- apartamentul nr. 4 situat în comuna Afumați, ., ., ., la prețul de vânzare existent la momentul formulării cererii prin care a solicitat cumpărarea, respectiv anul 1994.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2482/14.05.2008, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâta ., fiind obligată aceasta din urmă să încheie cu cel dintâi contract de vânzare – cumpărare pentru apartamentul și anexele gospodărești pe care le deține cu chirie.
Reclamantul a formulat ulterior cerere de punere în executare a acestei hotărâri, înregistrată pe rolul B. D. O. C. cu nr. 362/2009, fiind emisă somația nr. 362/17.08.2009 (f.28).
La data de 28.11.2011 pârâta a notificat reclamantul prin intermediul executorului judecătoresc (f.48) solicitându-i să se prezinte la sediul societății în vederea stabilirii condițiilor pentru semnarea contractului de vânzare cumpărare cu privire la apartamentul în cauză.
Refuzul unei părți de a se prezenta la notariat pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare dă instanței posibilitatea de a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic, în temeiul principiului executării reale sau în natură specifică a obligațiilor civile concrete, instituit de disp. art. 1073 și art. 1075 C.civ. și preluat expres în textul art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 potrivit cu care „În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren,cu sau fără construcții, una din părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract”
Într-o asemenea situație, acțiunea în justiție prin care se solicită pronunțarea unei atare hotărâri nu este altceva decât reflexul procedural al dreptului subiectiv născut din actul juridic încheiat între părți și care formează legea lor, potrivit principiului forței obligatorii a actului juridic civil, consacrat de disp. art. 969 alin. 1 C.civ.
În ceea ce privește consimțământul, instanța reține că, în această materie, se circumscrie necesității de ordin juridic, astfel cum este ea precizată de dispozițiile Legii nr. 85/1992, republicata.
Astfel, evoluția reglementarilor legale în materie, prin succesiunea lor (Decretul-lege nr. 61/1990, Legea nr. 85/1992, Legea locuinței nr. 114/1996), reflectă caracterul de măsuri de protecție socială, dând posibilitate tuturor chiriașilor să cumpere locuințele pe care le ocupă.
De asemenea, Curtea Constituționala a statuat în mod constant caracterul propter rem al obligației proprietarilor acestor locuințe de vânzare către chiriași a locuințelor, in condițiile Legii nr. 85/1992, republicata (deciziile Curții Constituționale nr. 437, 651/2009, 1.146/2010 si 814/2011).
Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 18.02.2013, dată în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe si spatii cu alta destinație construite din fondurile statului si din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, s-a stabilit ca aceste prevederi instituie o obligație legala pentru societățile comerciale cu capital integral privat, devenite proprietare prin privatizare, de a vinde locuințele construite din fondurile statului sau ale unităților economice ori bugetare de stat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, cu excepțiile prevăzute de lege.
Reclamantul solicită (f.83) să se dispună „obligarea pârâtei . încheie contract de vânzare cumpărare pentru imobilul constând în apartamentul nr. 4 și anexele gospodărești, situat în . ., .”, (…) la prețul de vânzare existent la momentul formulării cererii prin care a solicitat cumpărarea, respectiv în anul 1994.
Prin sentința civilă nr. 2482/14.05.2008 s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, obligația pârâtei de a face, anume aceea de a încheia contractul de vânzare cumpărare, fără a se fi stabilit și prețul vânzării.
În condițiile în care părțile nu au convenit asupra prețului (potrivit Legii nr. 85/1992 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 244/2011), având în vedere că, în condițiile art. 1073-1077 C.civ. trebuie să fie îndeplinite toate condițiile necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate, cu excepția consimțământului, în cauza de față nu sunt îndeplinite cerințele pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
De asemenea, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere că reclamantul a căzut în pretenții, instanța îl va obliga la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea onorariului de avocat, în cuantum de 1000 lei, potrivit chitanței aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul C. N., domiciliat în comuna Afumați, ., ., ., jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în comuna Afumați, ., jud. Ilfov, ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. TĂȘCAN R. U.
Pentru grefier detașat la altă instanță semnează grefier șef
Red.jud.A.T
Thn.red.gr.RU/
4 ex/11.12.2015
2 ex. .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4950/2015. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 4815/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
