Ordin de protecţie. Sentința nr. 728/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 728/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 343/94/2015
Operator de date cu caracter personal nr. 5128 | ||
ROMÂNIA | ||
Judecătoria B. B., .. 24, nr.1, jud. Ilfov Secția Civilă | Dosar nr. _ | |
SENTINTA CIVILA NR. 728 | ||
Ședința publica din data de 16.02.2015 | ||
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. G. GREFIER: M. T. | ||
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Judecătoria B., a participat dl. procuror D. N..
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. A. și pe pârâtul P. D. N., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a raspuns reclamanta prin aparator si paratul personal si asistat de aparator ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care,
Aparatorul reclamantei arata faptul ca nu a putut prezenta martora personal in vederea audierii acesteia intrucat are examen la facultate, solcitand amanarea cauzei in vederea citarii martorei.
Aparatorul paratului se opune citarii martorei intrucat martorul propus de reclamanta a fost prezent in sala de sedinta din data de 26.01.2015 punandu-i-se in vedere la acel termen sa prezinte martorul personal la urmatorul termen de judecata in vederea audierii.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca lipsa martorului trebuie sa existe un motiv intemeiat.
Instanta respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecata formulata de aparatorul reclamantei, totodata, decade reclamanta din proba testimoniala cu martori.
Instanța audiază martorul P. S. M. căruia după depunerea jurământului, i se pune în vedere că dacă nu spune adevărul săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă. Apoi i se face cunoscut obiectul cauzei și i se arată care sunt faptele sau împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerându-i-se să declare tot ceea ce știe cu privire la aceasta, declarația fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după semnare.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul pe fondul cauzei, aparatorul reclamantei solicita admiterea cererii de emitere a unui ordin de protectie pe o perioada de 3 luni si obligarea paratului la pastrarea unei distante de minim 100 m fata de reclamanta, resedinta si locul de munca al acesteia, precum si interzicerea efectuarii vreunui contact prin telefon, corespondenta sau alt mod cu reclamanta.
Aparatorul reclamantei arata ca paratul trebuie sa aiba un comportament adecvat, altfel acest comportament poate produce probleme in educarea minorelor.
Aparatorul paratului solicita respingerea cererii ca neintemeiata aratand faptul ca in prezenta cauza nu a rezultat ca paratul sa fi avut vreo stare violenta cu reclamanta, iar cu privire la audierea martorului reclamantei arata ca reclamanta nu s-a prezentat la interogatoriu si daca reclamanta dorea audierea unui marotr existau 5 persoane in casa in care locuieste aceasta.
La interpelarea instantei, paratul arata ca a avut cu reclamanta doar o reactie verbala, reactie la reactia acesteia, iar cu privire la evenimentul din noiembrie 2014 a relatat ca „ era cu fetele si verisoara P. fiind invitat de verisoarele fostei sotii acasa la reclamanta, ca a stat acolo cca. 3 zile dupa serviciul aproximativ 3-4 ore pe seara, a culcat minorele si a urcat la mansarda unde a auzit-o pe reclamanta purtand o discutie telefonica cum ca nu a fost la congres si nu i-a picat bine. A vrut sa plece simtindu-se folosit, spunandu-i reclamantei sa mute masina sa poata pleca întrucât era blocat de masina acesteia, reclamanta coborand dupa parat s-a creat o cearta, aceasta nevrand sa mute masina pentru a putea pleca”.
Paratul mai arata ca nu a agresat-o, nu a avut nici o intentie de lovire a reclamantei si din acel moment relatiile acestuia cu reclamanta au decurs normal, vorbind doar cand se intalnesc sa ia minorele.
Reprezentantul Ministerului Public formuleaza concluzii de admitere a cererii de emitere a ordinului de protectie tinand cont de declaratia martorei si de interpelarea paratului fata de parat, apreciind ca este necesar emiterea ordinului de protectie intrucat este in folosul ambelor parti si pentru protejarea minorelor.
Aparatorul partilor solicita cheltuieli de judecata, ambii depunand in acest sens chitante.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 12.01.2015 sub nr._, reclamanta P. A. a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului P. D. N..
În motivarea cererii, s-a arătat în esență de către reclamantă, că pârâtul P. D. N. este fostul soț de care a divorțat în martie 2014, din casatorie rezultand doi copii minori, P. N., nascuta la data de 18.06.2008 si P. E.-I., nascuta la data de 18.12.2009.
La data de 06.03.2014, partile au incheiat o conventie prin care s-a stabilit ca autoritatea parinteasca se exercita in comun, locuinta minorelor fiind stabilita la mama, paratul avand un drept de vizitare.
Reclamanta mai arată ca desi divortati, pârâtul exercită față de reclamantă un comportament agresiv atât fizic, cât și verbal, agresivitățile producându-se în fostul domiciliu conjugal unde pârâtul este primit sub pretextul vizitării celor două minore.
Pârâtul manifestă o gelozie nejustificată, îi controlează reclamantei telefonul și influențează negativ minorele prin denigrarea reclamantei și folosirea unui limbaj neadecvat. În data de 06.11.2014 reclamanta susține că a fost agresată fizic de către pârât, ca urmare a acestei agresiuni, având nevoie de 3-4 zile de îngrijiri medicale, așa cum reiese din certificatul medico-legal eliberat la data de 17.12.2014. Reclamanta susține că este agresată inclusiv psihic, prin presiunile psihice exercitate de către pârât, care provoacă certuri, o jignește și le spune minorelor că mama e rea și se întâlnește cu alți bărbați.
Reclamanta solicită ca pârâtul să urmeze o consiliere psihologică care să conducă la conștientizarea faptelor sale și schimbarea comportamentului și a atitudinii sale față de reclamantă și minore.
În drept, au fost invocate dispozițiile legii 217/2003.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția inadmisibilității, acesta a arătat că cererea nu este întocmit potrivit formularului de cerere prevăzut de art. 26 alin. 1 din legea 217/2003, fiind obligația reclamantei să completeze respectivul formular.
În subsidiar, arată că cele două părți au fost căsătorite, căsătoria lor desfăcându-se prin divorț, de comun acord. Pe parcursul căsniciei care a durat 7 ani, acesta nu a manifestat niciodată un comportament violent și nici după desfacerea căsătoriei, susținerile reclamantei în acest sens fiind neadevărate.
Timp de 3 ani părinții reclamantei au locuit cu cei doi soți, prin urmare, dacă aceștia ar fi observat un comportament violent al pârâtului, nu și-ar fi lăsat copilul să locuiască singur cu pârâtul, mutându-se ulterior.
În ceea ce privește certificatul medico-legal, pârâtul apreciază că nu se poate stabili cu exactitate nici ziua producerii leziunilor, nici modalitatea de producere a acestora, concluziile medicului legist fiind incerte. Și chiar dacă s-ar fi constatat, dincolo de orice dubiu rezonabil, că reclamanta prezintă leziuni din data de 06.11.2014, acest lucru nu ar însemna că pârâtul este cel care i-a provocat astfel de leziuni.
Astfel, pârâtul arată că în data de 06.11.2014 se afla în fostul domiciliu conjugal, în vizită la copii, stabilind cu fosta soție ca el să doarmă cu fata cea mare în camera fetelor, iar ea cu fata cea mică în camera ei. După ce a adormit fiica sa, a urcat la mansardă pentru a ieși cinci minute afară, trecând pe lângă o cameră unde se aflau fosta soție și verișoara acesteia și în mod neintenționat a auzit o conversație din care rezulta că aceasta l-a mințit cu privire la un lucru important, motiv pentru care a rugat-o să îi deschidă poarta pentru a putea pleca. Pârâtul mai susține că într-adevăr au avut o mică discuție, deoarece reclamanta a refuzat să mute mașina, însă este singurul incident care s-a întâmplat în acea seară, reclamanta este cea care a manifestat violențe, în special verbale, asupra pârâtului.
Cererea reclamantei este formulată cu rea-intenție, fiind o încercare de a-l îndepărta pe pârât de copiii săi.
În drept, au fost invocate dispozițiile legii 217/2003, art. 205 C. pr. civ., legea 272/2004.
În cauza, a fost încuviințată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba cu martori și proba cu interogatoriu.
Analizând materialul probator, instanța reține următoarele:
Reclamanta P. A. și pârâtul P. D. N. s-au căsătorit la data de 14.09.2007, aceștia divorțând la data de 06.03.2014, conform certificatului de divorț nr. 2509/ 06.03.2014.
Din căsătoria părților au rezultat 2 copii, P. N., născută la data de 18.06.2008 și P. E. - I. născută la data de 18.12.2009.
Prin convenția nr. 631/ 06.03.2014 încheiată între părți, aceștia au convenit ca autoritatea părintească privind minorele să se exercite în comun, locuința minorelor să fie stabilită la mamă, care a rămas în fostul domiciliu conjugal, tatăl să contribuie la cheltuielile de creștere și educare ale minorelor cu o treime din venitul net lunar. De asemenea, s-a stabilit un program de vizitare pentru tată.
La data 12.01.2015 reclamanta P. A. a sesizat Judecătoria B. cu o cerere de emitere a unui ordin de protecție împotriva fostului său soț, pârâtul P. D. N..
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 republicată, privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
(2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
Conform art. 3 din Legea nr. 217/2003 republicată, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Potrivit art. 4 din același act normativ, violența în familie se poate manifesta, printre altele, sub următoarele forme: violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Conform art. 5 lit. b din Legea nr. 217/2003 republicată, prin membru de familie se înțelege și soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție.
Trecând la analiza cererii de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamantă, instanța are în vedere probele administrate în dosar.
Din declarația martorei P. S. M., mama pârâtului, reiese că între cei doi soți nu au existat conflicte în timpul mariajul, relațiile dintre ei decurgând normal. Pârâtul a fost marcat de moartea tatălui său, moment de la care și relațiile dintre cei doi soți s-au răcit, reclamanta comunicându-i martorei intenția sa de a divorța de pârât, motivându-și intenția pe faptul că pârâtul nu mai comunică cu ea.
Martora susține că a fost în vizită la fiul său, în perioada în care acesta locuia cu nora sa și nu a auzit nicio ceartă între aceștia. Relațiile dintre cei doi au decurs normal și după desfacerea căsătoriei, reclamanta apelând la pârât pentru a rămâne cu copiii când ea era plecată. A auzit de cearta dintre cei doi din data de 06-07 noiembrie 2014, știe că cei doi au hotărât să nu se mai întâlnească la domiciliul reclamantei, ci pârâtul să ia fetele dintr-un loc stabilit.
Ultima oară când cei doi s-au întâlnit a fost în data de 13.02.2015, întâlnirea a durat 5-10 minute, scopul întâlnirii fiind acela ca pârâtul să ia fetele, martora susținând ca în tot acest timp a rămas în mașină, de unde a observat că întâlnirea a decurs normal.
Astfel, instanța constată că din probele administrate în cauză nu rezultă că în prezent viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantei ar fi puse în pericol de către pârât, susținerile acesteia privind comportamentul violent al pârâtului, nefiind susținute de probe în acest sens. Certificatul medico-legal nr. A2/J/1075/11.11.2014 din care rezulta că la data de 06.11.2014 aceasta a suferit leziuni de violență ce au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale, posibil prin lovire cu sau de corp dur și prin suprasolicitarea articulației gleznei drepte, necoroborat și cu alte probe, nu probează faptul că pârâtul a agresat-o fizic pe reclamantă.
Din cele declarate de către părți, dar și de martoră rezultă că între acestea, a avut loc, într-adevăr, un incident în data de 06.11.2014, însă nu s-a dovedit că acesta a avut ca urmare agresarea fizică sau psihică a reclamantei. De altfel, ulterior acestuia părțile au păstrat legătura, stabilind ca locul de întâlnire pentru ca tatăl să își ia fetițele să nu mai fie la domiciliul reclamantei.
În raport de cele expuse anterior, instanța consideră că nefiind probate acte de agresiune exercitate de către pârât împotriva reclamantei, nu sunt îndeplinite cerințele art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru instituirea ordinului de protecție. De altfel, câtă vreme părțile nici nu mai locuiesc împreună, pârâtul mutându-se din fostul domiciliu comun, starea de pericol invocată de reclamantă prin cerere este inexistentă.
Având în vedere toate cele arătate mai sus, instanța va respinge cererea de emitere a ordinului de protecție ca neîntemeiată.
În baza art. 451 c. pr. civ, instanța va obliga reclamanta, aflată în culpă procesuală, la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamantanta P. A. cu domiciliul ales la Cabinet Avocat B. V. din Bucuresti, .. 35A, sector 2 in contradictoriu cu pârâtul P. D. N. cu domiciliul Bucuresti, ., ., ., ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Cu recurs în 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2015.
P., Grefier,
Red. A.G
Teh. M.T
4 ex/2 .
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Curatelă. Sentința nr. 1887/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
