Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 2131/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2131/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 2131/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2131
Ședința publică din data de la 06.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. M.-P.
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de creditoarea . CU SEDIUL ALES LA AV. F. OVANESIAN - C., .-84, J. C. în contradictoriu cu debitoarea N. SRL - ., ., J. Ilfov având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data astăzi 06.04.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 28.07.2014 pe rolul Judecătoriei B., creditoarea V. R. SA în contradictoriu cu debitoarea N. SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună emiterea unei ordonanțe de plată cu obligarea debitoarei: la plata sumei de 4.934,23 lei reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă prestate debitorului constatat prin facturile emise la data de 27.07.2013 și 27.08.2013; a penalităților convenționale în cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere aferente sumei de 4.934,23 lei reprezentând preț al serviciilor, penalități calculate pentru perioada cuprinsă între scadența obligației de plata a ultimei facturi emise în contul debitorului din punct de vedere cronologic (respectiv, cu începere de la data de 10.11.2013) și până la data stingerii debitului principal constând din preț al serviciilor; la plata sumei de 14.658,58 lei, reprezentând daune convenționale datorate pentru nerespectarea duratei inițiale minime a contractului, pentru care a fost emisa factura fiscala VDF_/27.10.2013.; la plata dobânzilor legale aferente debitului principal, calculate de la scadența obligației ultimei facturi până la data stingerii debitului principal, cu cheltuieli de judecată 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în temeiul contractelor anexate, intervenite la data de 28.03.2013, 13.03.2012, 18.11.2011, societatea creditoare a prestat debitoarei servicii de telefonie mobilă, în contul cărora a emis facturile fiscale anexate prezentei cereri, in valoare totală de 19.591,81 lei. Cu privire la prețul serviciilor prestate debitorului, creditoarea a arătat că acesta a rămas neachitat până în prezent, deși scadența stabilită convențional de părți prin contractul încheiat și reluată pe fiecare factura a fost depășită, iar prețul serviciilor însușit. Scadența obligațiilor debitoarei este determinată de art. 4, 5 și 7 din Condițiile generale ale Contractului pentru serviciile V., cuantumul penalităților rezultă din art. 6 iar daunele solicitate prin cel de-al treilea capăt de cerere sunt cuprinse în art. 16 rap. la art. 10 din aceste Condiții.
În drept, creditoarea a invocat disp. art. 1.013 și urm., art. 453 C.pr.civ.
Cerere a fost legal timbrată, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de lei fiind depusă la dosar la fila 6.
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând cererii copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe înscrisurile de la filele 7-37.
Debitoarea, legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
La termenul din data de 30.03.2015, în temeiul art. 258 alin 1 C.pr.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru creditoare.
Analizând actele și lucrările dosarul, instanța constată următoarele:
La data de 18.11.2011, creditoarea, în calitate de Agent, și debitoarea, în calitate de Client, au încheiat contractul V. R. (f. 29-35) având ca obiect furnizarea de servicii de comunicații electronice.
Potrivit art. 4 din contract (f. 30) debitorul are obligația de a plăti la termenul de plată, de maxim 14 zile de la emiterea facturii, prețul serviciilor cuprinse în factura emisă de creditoare.
În baza contractului menționat, creditoarea a emis următoarele facturi fiscale: Factura seria VDF_/27.10.2013, scadentă la data de 10.11.2013 (f. 10), Factura seria VDF_/27.08.2013, scadentă la data de 10.09.2013 (f. 13), Factura seria VDF_/27.07.2013, scadentă la data de 10.08.2013 (f. 13) în total: 4.934,44 lei, reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă prestate debitorului, fără a fi luate în considerare sumele facturate cu alt titlu.
Se reține că potrivit art. 1.013 C.pr.civ. procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Conform art. 662 C.pr.civ creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, în ceea ce privește primul capăt de cerere, instanța apreciază că reclamanta - creditoare a făcut dovada unei creanțe certe, existența ei fiind neîndoielnică, așa cum rezultă din facturile fiscale de la dosarul cauzei. De asemenea, creanța este și lichidă - cuantumul acesteia rezultând din conținutul facturii fiscale anterior menționate coroborat contractul încheiat între părți.
De asemenea instanța constată că creanța creditoarei este exigibilă, data scadenței fiind menționată în cuprinsul facturilor, potrivit mențiunilor de mai sus.
În aceste condiții instanța va admite primul capăt de cerere și va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 4.934,23 lei, reprezentând debit principal, necontestat de debitoare.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța reține că potrivit art. 1.535 alin. 1 C.civ., În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Deși creditoarea își întemeiază pretenția privind obligarea debitoarei la penalități de întârziere în procent de 0,5 % pe dispozițiile prevăzute în Condițiile generale ale Contractului pentru serviciile V. („Condiții”) instanța reține că aceste Condiții nu au fost depuse la dosar de către creditoare. De asemenea, se reține că art. 4 din contract (f. 30) trimite la TCG (Termenii și Condițiile Generale) pentru stabilirea cuantumului penalităților de întârziere, înscris care nu se regăsește la dosarul cauzei. Pentru aceste considerente, instanța va respinge capătul de cerere având ca obiect plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal, ca neîntemeiat, nefiind dovedite aceste pretenții de către creditoare.
Cu toate acestea, potrivit art. 1.535 C.civ., creditoarea este îndreptățită să solicite daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Pentru acest motiv, instanța va admite cel de-al patrulea capăt de cerere și va obliga debitoarea la plata dobânzii legale pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data scadenței fiecărei facturi, menționată în cuprinsul considerentelor hotărârii, până la data achitării efective a acestora.
În ceea ce privește cel de-al treilea capăt de cerere, privind obligarea debitoarei la plata sumei de 14.658,58 lei reprezentând daune convenționale pentru nerespectarea duratei inițiale minime a contractului, se reține că creditoarea a emis factura seria VDF_/27.10.2013 (f. 11) prin care s-a facturat, printre altele, și această creanță.
Pe calea ordonanței de plată se pot solicita numai creanțe certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege. Prin urmare, creditoarea solicită o asemenea creanță în vederea executării unui contract, iar nu pentru repunerea părților în situația anterioară, cu daune interese, datorată desființării contractului.
Se reține că această pretenție a creditoarei își are izvorul în art. 5 din contract, potrivit căruia debitoarea este obligată să plătească o despăgubire în cazul încetării contractului înainte de expirarea duratei minime contractuale, creditoarea invocând și art. 16 și 10 din Condițiile generale ale Contractului pentru serviciile V., ce nu se regăsesc la dosarul cauzei.
Prin urmare, instanța apreciază că pe calea ordonanței de plată nu se poate analiza fondul raporturilor juridice dintre părți în sensul constatării încetării contractului înainte de expirarea duratei minime, motiv pentru care nu este admisibilă pe calea ordonanței de plată obligarea debitoarei la plata daunelor convenționale datorate de această împrejurare.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge capătul de cerere având ca obiect plata sumei de 14.658,58 lei, ca neîntemeiat.
În temeiul art. 1.021 alin. 1 și 3 C.pr.civ., instanța va stabili termen de plată 10 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de creditoare, se reține că potrivit art. 453 alin. 3 C.pr.civ., instanța va stabili măsura în care debitorul va fi obligat la plata acestor cheltuieli în condițiile în care a căzut în pretenții în parte. Astfel, instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din taxa judiciară de timbru, fila 6, direct proporțională cu debitul pentru care debitoarea a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de creditoarea . CU SEDIUL ALES LA AV. F. OVANESIAN - C., .-84, J. C. în contradictoriu cu debitoarea N. SRL - ., ., J. Ilfov.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 4.934,23 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă dobânda legală pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data scadenței fiecărei facturi până la data achitării efective a acestora.
Respinge capătul de cerere având ca obiect plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal, ca neîntemeiat.
Respinge capătul de cerere având ca obiect plata sumei de 14.658,58 lei, ca inadmisibil pe calea ordonanței de plată.
Stabilește termen de plată 10 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din taxa judiciară de timbru.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.04.2014
Președinte, Grefier,
B. M.-PetronelaCaranic V.
Red Jud. BMP
Tehnodact CV 4 ex/ 18.05.2015.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2112/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
