Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 601/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 601/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 10933/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILĂ NR. 601
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11 FEBRUARIE 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea, . SRL și pe debitoarea, ., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u.
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publica de la 03.02.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11.02.2015 când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.08.2013 sub nr._, creditoarea, . SRL în contradictoriu cu debitoarea, . a solicitat pe calea procedurii ordonanței de plată, pârâta-debitoare să fie obligată la achitarea debitului restant de 11.674,72 lei și la plata penalităților de întârziere pentru debitul restant conform contract, în sumă de 15.886,97 lei, în total 27.56l,69 lei, actualizată până la data plății, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, creditoarea arată că în baza contractului nr. 971 din 11.04.2012 si a comenzilor lansate de pârâta-debitoare, au livrat acesteia in lunile august-octombrie 2012, produse alimentare în valoare de 11.674,72 lei pe care aceasta le-a acceptat atât din punctul de vedere al calității și cantității, cât și din cel al prețului și condițiilor de plată, prin preluarea mărfurilor, semnarea și ștampilarea facturii.
Ca urmare, pârâta-debitoare datorează suma de_,72 lei, sumă ce reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă și care trebuia achitată deja de pârâta-debitoare.
Penalitățile de întârziere aferente, în valoare de 15.886,97 lei, sunt calculate conform art. 7 din contract și înscrise și pe facturi - 0,4% din valoarea debitului pe fiecare zi de întârziere.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013-1024 și art. 1031 Cod procedură civilă, în dovedirea cererii solicitând proba cu înscrisuri.
S-au depus în copie înscrisuri la dosar, f. 5-60.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară în cuantum de 200 lei, cu chitanța nr._ din 23.08.2013, f, 2.
Debitoarea deși legal citată nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
În fapt, între creditoarea S.C. P. G. Distribution S.R.L. și debitoare au existat raporturi juridice între profesioniști, concretizate prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 971 din 11.04.2012 (f. 14), în baza căruia societatea creditoare a vândut bunuri către debitoare în valoare totală de 11.674,72 lei.
Potrivit art. 2 din contract, obiectul contractului îl constituie vinderea, respectiv cumpărarea produselor comercializate de către firma creditoare. Produsele vor fi detaliate în facturile fiscale întocmite de către creditoare.
Potrivit art. 4 din contract, prețul produselor va fi determinat în factură, iar potrivit art. 5 din contract plata prețului se va efectua de către cumpărător după primirea și recepția produselor, în cel mult 21 de zile de la primirea facturii.
În drept, potrivit art. 1013 alin. 1 N.C.proc.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând in obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintru-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art. 662 alin. 2 N.C.proc.civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși titlul executoriu. În plus, alin. 3 al aceluiași articol dispune ca o creanță este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, iar potrivit alin. 4, creanța este exigibila daca obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
Examinând îndeplinirea cerințelor prevăzute de textul legal sus-arătat, instanța constată că suma solicitată cu titlu de debit principal în cuantum de_,72 lei, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă rezultând dintr-un înscris însușit de părți prin semnătură și ștampilare.
În primul rând, creditoarea a făcut dovada existenței unui contract încheiat între profesioniști, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare nr. 971 din 11.04.2012 (f. 14), însușit de ambele părți prin semnătură și ștampilare.
Conform art 1270 alin 1 NCC ”contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”. Debitoarea și-a asumat obligația plății bunurilor livrate de către creditoare, obligație ce nu a fost îndeplinită.
Contractul încheiat între părți are ca obiect o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, obligație rezultând dintr-un contract civil.
În conformitate cu art. 662 alin. 2 N.C.proc.civ., existența creanței pretinse de creditoare în cuantumul arătat rezultă fără dubiu din facturile fiscale emise de către creditoare, în timp ce debitoarea nu a administrat nicio dovadă în sensul achitării datoriei sau în sensul stingerii acesteia într-un alt mod admis de lege.
Sub acest aspect, sunt de menționat dispozițiile art. 277 alin. 2 C.proc.civ., potrivit cărora înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăși dovedirea actului juridic.
În cauza de față, instanța constată că o parte din facturile fiscale, depuse de către creditoare nu au fost semnate de către debitoare, dar aceste facturi au fost emise în baza unui contract negociat și însușit de ambele părți, prin semnătură și ștampilă.
Toate aceste aspecte se coroborează, sub aspectul certitudinii creanței, cu dispozițiile art. 1018 C.proc.civ., ce stabilesc împrejurarea că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța poate considera aceasta ca pe o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, iar în cauza de față, creanța nu a fost contestată de debitoare, deși aceasta a fost legal citată. Ținând seama de această împrejurare de fapt, instanța coroborează prezumția simplă legală instituită de art. 1018 C.proc.civ cu înscrisurile administrate în cauză, care susțin certitudinea creanței, astfel încât pretențiile creditoarei sunt justificate.
De asemenea, în temeiul art. 662 alin. 3 N.C.pr.civ., cuantumul creanței rezultă din aceleași facturi fiscale, precum și din contractul încheiat între părți, astfel încât nu există niciun dubiu în privința lichidității creanței.
În privința împlinirii scadenței, se constată că potrivit art. 5 din contract plata prețului se va efectua de către cumpărător după primirea și recepția produselor, în cel mult 21 de zile de la primirea facturii, ceea ce înseamnă că data scadenței, pentru fiecare dintre facturi, s-a împlinit anterior promovării prezentei cereri de chemare în judecată, fără ca plata debitului principal scadent să se fi efectuat.
Față de cele arătate, instanța consideră că suma solicitată cu titlu de debit principal în cuantum de 11.674,72 lei, reprezentând contravaloare marfă neachitată constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, care rezultă dintr-un contract încheiat între profesioniști, în timp ce debitoarea nu a administrat probe în sensul achitării integrale a datoriei sau al stingerii acesteia într-un alt mod admis de lege.
Întrucât debitoarea nu a achitat debitul la data scadenței, creditoarea a pretins plata sumei de 15.886,97 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Suma pretinsă cu acest titlu îndeplinește, de asemenea, cerințele impuse de art. 1013 N.C.proc.civ., întrucât reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 7.1 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 971 din 11.04.2012 (f. 14), neîndeplinirea la termenul stabilit în contract a obligației de plată de cumpărător atrage obligația acestuia la plata unei penalități de 0,4% din prețul de vânzare al mărfii pentru fiecare zi de întârziere, fără a mai fi nevoie de nici un alt act de punere în întârziere.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 N.C.proc.civ., pentru aplicarea procedurii speciale a ordonanței de plată și, în consecință, va admite cererea formulată de creditoare și va obliga debitoarea să plătească creditoarei în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei ordonanțe a sumei de_,72 lei, debit principal neachitat, plus suma de 15.886,97 lei, cu titlul de penalități aferente debitului restant, în cuantum de 0,4 % pe zi de întârziere, calculate de la data de scadenței fiecărei facturi în parte, până la data de 22.08.2013 (28 de facturi, scadente în perioada 18.09._12, astfel cum acestea au fost identificate la fila 13 din dosar, și depuse la filele 15-64 din dosar ), precum si în continuare, până la data plății efective.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 453 C.pr.civ., debitoarea urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de creditoarea, . SRL cu sediul social in . Ilfov, având CUI_ în contradictoriu cu debitoarea, S.C. P. C. S.R.L. cu sediul în București Sectorul 2, ., Nr. 2, parter, ., cod unic de înregistrare_
Obligă debitoarea la plata către creditoare în termen de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe a sumei de_,72 lei, debit principal neachitat, plus suma de 15.886,97 lei, cu titlul de penalități aferente debitului restant, în cuantum de 0,4 % pe zi de întârziere, calculate de la data de scadenței fiecărei facturi în parte (28), până la data de 22.08.2013, precum si în continuare, până la data plății efective.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa timbru
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.02.2015.
P., GREFIER,
E.-M. IordăchescuElena A.
Red. I.E.M./thn.E.A./4 ex/ 29.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 580/2015. Judecătoria BUFTEA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 987/2015. Judecătoria... → |
|---|
