Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 920/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 920/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 16242/94/2014
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 920
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . și pe debitoare O. T. SRL, având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007/art.1013 C. ș.u.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, se prezintă creditoarea prin avocat G. Anișoara, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, fila 22, lipsind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- obiectul cauzei - ordonanță de plată - OUG 119/2007/art.1013 C. ș.u.,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată, după care:
Creditoarea, prin avocat, depune dovada notificărilor.
Nefiind cereri prealabile sau excepții de soluționat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Creditoarea, prin avocat, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru creditoare, apreciind că sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Creditoarea, prin avocat, solicită instanței admiterea cererii astfel cum a fost formulată, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata creanței în cuantum de 63.966,88 lei, precum și la plata penalităților de întârziere de 1% pe zi, astfel cum reies de pe facturi, în cuantum de 29.447,44 lei. Cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.12.2014 sub nr._, creditoarea . a chemat în judecată pe debitoarea S.C. O. T. SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie obligată debitoarea la plata sumei de 63.966,88 lei și a penalităților de întârziere de 1% pe zi, calculate pe perioada 26.10.2014 – 16.12.2014, în cuantum de 29.447,44 lei.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 15.01.2014 a livrat marfă către societatea debitoare, S.C. O. T. S.R.L., respectiv lămâi, pere, gref, clementine, mandarine, și a emis facturi în sumă totală de 108.262,49 lei. Din această sumă debitoarea a achitat o parte, rămânând de achitat un rest de plată în sumă de 63.966,88 lei, pe care debitoarea nu a înțeles să o achite, cu toate că obligația sa de plată a fost la șapte zile de la emiterea facturii și livrarea mărfii.
Având în vedere că până în prezent debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de plată stabilită prin facturile fiscale, pentru realizarea creanței sale certe, lichide și exigibile în cuantum total de 63.966,88 lei, creditoarea a promovat prezenta acțiune.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013-1024 C.proc.civ.
În susținere, creditoarea a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și orice alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri. A depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri, filele 6 – 21.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
Deși legal citată, debitoarea S.C. O. T. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea S.C. S. I. S.R.L. și debitoarea S.C. O. T. S.R.L. au existat raporturi juridice între profesioniști, în urma cărora creditoarea a livrat mărfuri către debitoare în cuantum de 295.573,99 lei.
În temeiul acestor raporturi juridice, creditoarea a emis o . facturi în valoare de 63.966,88 lei(f. 7-21).
În drept, potrivit art. 1013 alin. 1 N.C.proc.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând in obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintru-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art. 662 alin. 2 N.C.proc.civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși titlul executoriu. În plus, alin. 3 al aceluiași articol dispune ca o creanță este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, iar potrivit alin. 4, creanța este exigibila daca obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
Examinând îndeplinirea cerințelor prevăzute de textul legal sus-arătat, instanța constată că suma solicitată cu titlu de debit principal în cuantum de 63.966,88 lei reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă rezultând dintr-un înscris însușit de părți prin semnătură și ștampilare.
În primul rând, creditoarea a făcut dovada existenței unui contract încheiat între profesioniști, încheiat în formă simplificată, în baza căruia creditoarea a emis către debitoare facturi în valoare de 63.966,88 lei.
Contractul încheiat între părți are ca obiect o creanță a cărei obligație corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, obligație rezultând dintr-un contract civil.
În conformitate cu art. 662 alin. 2 N.C.proc.civ., existența creanței pretinse de creditoare în cuantumul arătat rezultă fără dubiu din facturile fiscale emise de către creditoare, în timp ce debitoarea nu a administrat nicio dovadă în sensul achitării datoriei sau în sensul stingerii acesteia într-un alt mod admis de lege.
Sub acest aspect, sunt de menționat dispozițiile art. 277 alin. 2 C.proc.civ., potrivit cărora înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăși dovedirea actului juridic.
În cauza de față, instanța constată că facturile fiscale în valoare de 63.966,88 lei, depuse de către creditoare nu au fost semnate în totalitate de către debitoare. Cu toate acestea, sub aspectul certitudinii creanței, art. 1018 C.proc.civ., stabilește împrejurarea că, în cazul nedepunerii întâmpinării, instanța poate considera aceasta ca pe o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, iar în cauza de față, creanța nu a fost contestată de debitoare, deși aceasta a fost legal citată. Ținând seama de această împrejurare de fapt, instanța coroborează prezumția simplă legală instituită de art. 1018 C.proc.civ cu înscrisurile administrate în cauză, care susțin certitudinea creanței, astfel încât pretențiile creditoarei sunt justificate.
De asemenea, în temeiul art. 662 alin. 3 N.C.pr.civ., cuantumul creanței rezultă din aceleași facturi fiscale, astfel încât nu există niciun dubiu în privința lichidității creanței.
În privința împlinirii scadenței, se constată că pe facturile fiscale este menționată data exigibilității, respectiv în șapte zile de la emiterea facturii și livrarea mărfii, ceea ce înseamnă că data scadenței, pentru fiecare dintre facturi, s-a împlinit anterior promovării prezentei cereri de chemare în judecată, fără ca plata debitului principal scadent să se fi efectuat.
Față de cele arătate, instanța consideră că suma solicitată cu titlu de debit principal în cuantum de 63.966,88 lei, reprezentând serviciile prestate și neachitate constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, care rezultă dintr-un contract încheiat între profesioniști, în timp ce debitoarea nu a administrat probe în sensul achitării integrale a datoriei sau al stingerii acesteia într-un alt mod admis de lege.
Întrucât debitoarea nu a achitat debitul la data scadenței, creditoarea a pretins obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere de 1% cu începere de la a șaptea zi a emiterii facturilor.
Valoarea penalităților de întârziere este inserată în tipizatul facturilor emise de creditoare. Instanța apreciază că acest capăt de cerere accesoriu nu este întemeiat, întrucât nu îndeplinește cerințele impuse de art. 1013 C.proc.civ., mai exact suma pretinsă cu titlu de penalități de întârziere nu are un caracter cert.
Astfel, facturile reprezintă un mijloc de probă, în măsura în care acestea au fost acceptate la plată de către debitoare. Acceptarea la plată a facturilor nu poate proba decât ceea ce este în mod standardizat și general acceptat că ar cuprinde o factură, respectiv marfa și prețul.
Pentru a se reține că între cele două părți s-a încheiat o convenție asupra unei clauze penale, semnătura reprezentantului legal al societății comerciale acceptante a facturilor trebuie să fie în acest sens neechivocă, astfel încât să rezulte acordul debitoarei cu privire inclusiv la mențiunea înscrisă privind evaluarea convențională a daunelor moratorii pentru întârzierea la plată a prețului. Prin urmare, nu este suficientă, sub aspect probator, simpla viză de primire a facturii prin care se atestă doar prestarea serviciului, conform acordului părților.
Prin urmare, instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat, întrucât penalitățile de întârziere solicitate nu au un caracter cert, mențiunea cuprinsă în documentul de plată nu emană de la debitoare și nici nu a fost însușită în mod indubitabil de către aceasta.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 453 C.pr.civ., debitoarea urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. S. I. S.R.L., cu sediul în Afumați, Linia de Centură Dreapta, Su-Market, Stand C10, nr. 92,, J. ILFOV, împotriva debitoarei S.C. O. T. S.R.L., cu sediul în ., . Dreapta, stand C7, nr. 92, J. ILFOV și cu punctele de lucru în Afumați, . Dreapta, nr. 86, celule frigorifice C1, C2, D3, D2, J. ILFOV și în Afumați, ..34, în incinta Depozit – refrigerare - congelare, camera C12, J. ILFOV.
Somează debitoarea să plătească creditoarei în termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri suma de 63.966,88 lei, reprezentând contravaloarea produselor neachitate.
Respinge cererea privind obligarea debitoarei la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiată.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./20.04.2015
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1043/2015.... | Autorizarea intrării în încăperi (Art. 384 ind.1 al. 2... → |
|---|
