Plângere contravenţională. Sentința nr. 1043/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1043/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 10033/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINTA CIVILĂ NR. 1043
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25 FEBRUARIE 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: I. E. M.
GREFIER: A. E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul ..R.L. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 17.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 25.02.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.08.2013, pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul ..R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, anularea procesului-verbal ._ din data de 21.07.2013 și a sancțiunii aplicate, exonerarea de plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii, petentul arată că prin procesul verbal de constatare a contravenției mai sus menționat s-a reținut că petenta a tulburat liniștea publică prin organizarea de petreceri cu caracter privat prin utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniștea locuitorilor, fapta fiind sancționată de art 3 pct 27 din Legea nr. 61/1991.
La data de 21.07.2013 societatea a fost sancționată pentru tulburarea liniștii locuitorilor.
Petenta arată că la data constatării presupusei contravenții a organizat o petrecere cu caracter privat la care a fost utilizată aparatură muzicală de intensitate, dar care a fost folosită cu respectarea tuturor normelor legale în vigoare privind nivelul de zgomot admis de lege.
Mai arată că societatea a efectuat toate demersurile necesare pentru izolarea fonică a spațiului în care se organizează evenimente; în anul 2013 s-a întocmit și un raport de acustică urbană, valorile prelevate înscriindu-se în parametrii legali.
Consideră că au fost sancționați fără vreun temei legal, iar agentul constatator a întocmit procesul verbal fără a avea vreo competență neavând nici un aparat de măsurare și analizare a nivelului de zgomot.
În drept, plângerea se întemeiază pe prevederile dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 61/1991.
În dovedirea celor susținute, se solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei (filele 5 - 23) și orice alte probe ar reieși din dezbateri.
Legal citat, intimatul a depus la dosarul cauzei punctul de vedere al agentului constatator, Fișa intervenției la evenimente, proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, copia procesului verbal de contravenție.
La termenul din data de 17.02.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Cererea este a fost timbrată cu taxă de timbru de 20 de lei conf. art. 19 din OG nr. 80/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 21.07.2013, petenta a fost sancționată de art. 3 pct. 27 din Legea 61/1991R.
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției mai sus menționat s-a reținut că petenta a tulburat liniștea publică prin organizarea de petreceri cu caracter privat prin utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de a tulbura liniște locuitorilor, fapta fiind sancționată de art 3 pct 27 din Legea nr. 61/1991.
Fapta săvârșită este prevăzută de art.3 pct 27 din Legea nr.61 din 1991, republicata, cu modificările și completările ulterioare, astfel este contraventie organizarea de petreceri cu caracter privat și utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniștea locuitorilor, în corturi, alte amenajări sau în spațiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinația de locuințe sau cu caracter social, în mediul urban;
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator si de un martor asistent, fiind astfel respectate și dispozițiile art. 19 din același act normativ.
Cu privire la martorul asistent, instanța arată că potrivit art.19 din OG nr.2/2001, în cazul în care petentul nu se află de față sau refuză semnarea procesului verbal, modalitatea de încheiere a procesului verbal se confirmă de către un martor asistent. Acesta nu are decât rolul de a confirma încheierea actului în lipsa contravenientului sau refuzul acestuia de a semna actul sancționator, nefiind martor ocular.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, organizarea de petreceri cu caracter privat și utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniștea locuitorilor, în corturi, alte amenajări sau în spațiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinația de locuințe sau cu caracter social, în mediul urban; reprezintă o faptă contravențională și nu penală, conform legii naționale.
De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi care prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea ordinii și liniștii publice.
În această ordine de idei, instanța observă că procesul-verbal criticat cuprinde constatările personale ale agentului de poliție.
Săvârșirea contravenției a fost probată de către intimat prin mențiunile înscrise în procesul verbal coroborate cu explicațiile agentului constatator prezentate în raportul întocmit ca urmare a încheierii actului sancționator contestat în cauză, precum și fișa de intervenție, prin care s-a semnalat nivelul de zgomot foarte ridicat în zonă. (f. 36-37)
In ceea ce privește contractele de prestări servicii nr. 102/2011 si 104/2011 încheiate de petentă și având ca obiect efectuarea măsurătorilor pentru determinarea nivelului de zgomot precum și întocmirea unui raport de analiză, respectiv prestarea de servicii de consultanță în proiectarea unei soluții tehnice pentru reducerea nivelului de zgomot produs de cortul de evenimente, precum și raportul de analiză depus în acest sens, sunt în măsură să dovedească faptul că petenta a depus eforturi pentru a reduce nivelul de zgomot, nu și faptul că aceasta nu a realizat, în mod concret, contravențiile reținute în sarcina acesteia.
Mai mult, instanța subliniază că lucrările efectuate de petentă au ca scop realizarea unor lucrări de antifonare, pentru a preîntâmpina săvârșirea contravențiilor sancționate de O.U.G. nr. 195/2005, privind protecția mediului, acestea nefiind concludente în ceea ce privește nivelul de zgomot, astfel cum este sancționat de Legii nr. 61/1991.
Instanta arata ca în art.1 teza a II-a din O.G. nr.2/2001 modificata se prevede ca, „constituie contraventie fapta savârsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarâre a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarâre a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti”.
Pornind de la definitia legala aratata mai sus, instanta constata ca, prin contraventie se întelege fapta antisociala, actul de conduita al unor persoane, în afara cadrului legal, prin care se aduce atingere relatiilor sociale, ocrotite prin acte normative care stabilesc drepturi si obligatii ce revin fiecaruia, sau regulilor de convietuire si comportament existente la un moment dat în societate.
În raport de aceste considerente, pentru a verifica existenta unei legi speciale care deroga de la prevederile considerate generale de catre petenta, instanta arata în primul rând ca este necesar ca prin fapta contraventionala sa se aduca atingere acelorasi relatii sociale ocrotite prin cele doua acte normative, însa, în cazul de fata domeniile de reglementare ale celor doua acte normative sunt complet diferite.
Astfel, domeniul de aplicare al Legii nr. 61/1991 republ., cum rezulta din chiar titlul acesteia, îl constituie „faptele de încalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice”, în timp ce domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2005, privind protecția mediului, îl constituie „reglementarea protectiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor si elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila a societatii”.
Bineînteles ca în cadrul terminologiei „protectia mediului” se include si protectia împotriva poluarii fonice, însa fapta prin care s-ar încalca normele privind poluarea fonica, prevazuta de art. 96 alin.2 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2005 (încalcarea obligatiilor persoanelor fizice si juridice de a asigura masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii, de a verifica eficienta acestora si de a pune în exploatare numai pe cele care nu depasesc pragul fonic admis), nu reprezinta o încalcarea a normelor de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, ci o încalcare a normelor edictate exclusiv în scopul protejarii mediului înconjurator.
Având în vedere ca între cele doua fapte contraventionale exista diferente atât în ceea ce priveste elementul material, deci continutul actiunii prin care se încalca obligatia legala, dar si în ceea ce priveste obiectul juridic, respectiv relatiile sociale protejate prin normele legale edicate în acest scop, instanta constata ca între cele doua acte normative nu exista raportul norma generala-norma speciala.
Astfel, având în vedere modul în care a fost descrisa fapta în cadrul procesului-verbal, instanta arata ca aceasta îndeplineste conditiile prevazute de art. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001 modif., interdictia legala instituita de art. 3 pct.27 din Legea nr. 61/1991, nefiind respectata prin fapta petentei.
În ceea ce privește susținerile petentei, că agentul constatator nu a avut un aparat de măsură a nivelului de zgomot, instanța subliniază că nu era necesară existența unui astfel de aparat, fapta de tulburare a liniștii publice se constată ex propriis sensibus de agentul constatator. Or, indiferent de numărul de decibeli înregistrați, elementul material al contravenției îl constituie organizarea de petreceri cu caracter privat și utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniștea locuitorilor, textul neprevăzând o limită minimă sau maximă a intensității muzicii, ci ca aceasta intensitate să fie suficientă a tulbura liniștea.
Or, din fișa de intervenție rezultă indubitabil că petenta a tulburat liniștea publică, atât timp cât la ora 5 dimineața o persoană ce locuiește în zonă a formulat o sesizare la poliție, iar la fața locului, agentul a constatat că petenta organiza un eveniment privat, intensitatea muzicii fiind suficient de mare pentru a deranja locuitorii din zonă.(fila 37)
Mai mult, instanța subliniază faptul că, deși petenta nu a fost sancționată și pentru săvârșirea faptei prevăzute de art 3 pct 26 din legea nr 61/1991, potrivit căreia tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00 - 8,00 și 13,00 - 14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare, raportat și la acest text de lege, aceasta avea obligația de a respecta liniștea pe timpul nopții, astfel încât instanța va respinge susținerile petentei ca neîntemeiate.
In ceea ce privește susținerile petentei, că în imediată apropriere ar fi o zonă industrială, și nu zonă de locuințe, instanța le va respinge ca neîntemeiate, reținând că:
Din moment ce nu s-a stabilit ce se întelege prin „imediata apropriere”, nu are relevanta distanta efectiva dintre cele doua imobile (localul si imobilul cu destinatia de locuinta), astfel cum a încercat petenta sa sugereze, ci exclusiv posibilitatea reala si efectiva de a tulbura linistea locatarilor din cladirea de locuinte prin zgomotul produs în localul petentei, astfel ca, prin constatarea personala a agentului constatator si a sesizarea la poliție consemnată în fișa de intervenție, s-a făcut dovada îndeplinirii si a acestei condiții.
În concluzie, din probatoriul administrat rezultă că la data săvârșirii contravenției zgomotul produs a tulburat liniștea publică a locuitorilor din zonă, în condițiile în care aceștia au apelat serviciul 112, iar agentul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea contravenției, respectiv faptul că intensitatea zgomotului produs deranjează liniștea publică.
Analizand ansamblul materialului probator din cauza, se constata ca petenta nu a facut dovada unei situatii de fapt diferita de aceea retinuta in cuprinsul procesului verbal contraventional.
În acest context, reținând că procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic întocmit.
Cu privire la sancțiune, instanța reține că agentul constatator a făcut o corectă încadrare a faptei reținute în sarcina petentului și a aplicat sancțiunea prevăzută de Legea nr.61/1991 în mod legal și temeinic.
Pentru stabilirea acesteia, agentul a respectat dispozițiile art. 21 pct.3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste dispoziții legale și de datele cauzei, instanța constată că sancțiunea aplicată respectă principiul proporționalității cu gradul de pericol al faptei săvârșite, având în vedere comportamentul petentului care denotă lipsă de respect față de normele de conviețuire socială.
Având în vedere aceste considerente, văzând și disp. art.34 din O.G. nr. 2/2002, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 21.07.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională a petentei . CU SEDIUL ALES LA L., C. ȘI ASOCIAȚII CGA dom.în sector 1, București, .. 12, ._, în contradictoriu cu intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV dom. în sector 2, București, ., nr. 7, Cod poștal_
Menține procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 21.07.2013, emis de intimată, ca fiind legal și temeinic întocmit
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publica, astăzi, 25.02.2015.
P., GREFIER,
I. E. M. A. E.
Red. I.E.M./thn.E.A./4 ex/05.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 513/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
