Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 5757/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5757/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 5757/2015
Dosar nr._ /2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5757
Ședința de judecată din data de 21.09.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. R.
Grefier: C. V.
Pe rol, soluționarea cererii formulate de creditoarea D. B. ROMANIA COMEX SRL - B., .(DN7), Cod postal_, J. ILFOV în contradictoriu cu debitoarele M. C. SRL( F. CLAUDIMAX IMPEX SRL) - Roșiorii de Vede, ., ._, J. Teleorman, prin curator special, av. R. N. M. și . SRL - sector 3, București, .. 1, .> având ca obiect ordonanță de plată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 21.09.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2014, sub numărul_ creditoarea D. B. ROMÂNIA COMEX SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea M. C. SRL, obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 25.390,41 lei reprezentând obligație principală, a sumei de 16.808,45 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,1% zi, precum și a dobânzii contractuale de la data cererii și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată, plăți care se vor efectua în solidar cu pârâta debitoare C. E. SERVICE.
În motivare, creditoarea a arătat că între aceasta și debitoarea M. C. SRL a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._ din data de 30.03.2007, în care reclamanta avea calitatea de vânzător. Ulterior, la data de 29.09.2011, reclamanta a încheiat cu pârâta C. E. SERVICE contractul de preluare a datoriei nr._, prin care pârâta se obliga să preia datoria în cuantum de 60.804,48 lei de la debitorul inițial, urmând a o achita până la data de 01.05.2012, în caz contrar debitorul inițial rămânând obligat la plata acesteia. La data de 16.11.2012, pârâta C. E. Service a încetat achitarea plăților parțiale, rămânând un debit neachitat în cuantum de 25.390,41 lei, la care reclamanta solicită adăugarea penalităților de întârziere astfel cum acestea au fsot stipulate în contractul de preluare a datoriei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1013 și urm. C.Proc.Civ., art. 1132 și urm. cod civil din1864.
În probațiune, a fost solicitată proba cu înscrisuri. (f. 7-77).
La data de 10.09.2015, pârâta ., prin curator special, a depus la dosar întâmpinarre, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât au trecut mai mult de trei ani de la data scadenței facturilor, iar contractul de prelure a datoriei nu îi este opozabil debitoarei inițiale.
Înstanța a încuviințat la termenul din data de 14.09.2014 proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Ca o chestiune prealabilă, instanța reține că, având în vedere data introducerii cererii, respectiv 11.09.2014, precum și dispozițiile art. 3 alin. 1 Legea nr. 76/2012 potrivit cărora dispozițiile Noului Cod de Procedură Civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . acestuia, în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 1013-1024 C.Proc.Civ..
De asemenea, conform art. 102 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Pentru aceste motive, fața de data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv a contractului de preluare de datorie (30.03.2007, respectiv 29.09.2011), instanța va analiza prezenta cerere prin prisma dispozițiilor legale ale Codului civil din 1864.
În fapt, la data de 30.03.2003, între creditoare și debitoarea . (actuala M. C. STL),a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._ (10-12), având ca obiect vânzarea de produse ce intră în obiectul de activitate al creditoarei. La data de 29.09.2011, între creditoare și debitoarea C. E. SERVICE, a intervenit contractul de preluare a datoriei în cuantum de 60.804,48 lei de la debitorul inițial, CLAUDIMAX IMPEX SRL (f.7,8), noul debitor înlocuindu-l pe vel inițial, care însă rămâne în continuare obigat la plata datoriei în măsura în care noul debitor nu o achită (art. 2.2). Contractul de preluare a datoriei a fost semnat de creditor, noul debitor, dar și de debitorul inițial, astfel încât acestuia din urmă i se aplică în totalitate efectele acestui contract. Noul debitor a efectuat plăți parțiale până la data de 16.11.2012, rămând un debit neachitat în valoare de 25.390,41 lei, care rezultă din coroborarea facturilor din centralizatorul de la fila 24, cu extrasele de cont de la filele 14-23.
Constatarea împlinirii unui termen de prescripție presupune din partea oricărei instanțe sesizate cu judecarea excepției prescripției dreptului la acțiune următoarele demersuri: analiza naturii juridice a dreptului (drept real sau drept de creanță) a cărui ocrotire se solicită prin forța de constrângere a statului și în al doilea rând, verificarea faptului dacă, în speță, a intervenit sau nu una din acele cauze care suspendă sau care întrerup curgerea termenului de prescripție.
În ceea ce privește natura dreptului, instanța reține că, în prezenta cauză, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unei sume de bani respectiv suma de 25.390,41 lei reprezentând obligație principală, suma de 16.808,45 lei, reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,1% zi, precum și dobânda contractuală de la data cererii și până la plata efectivă. Prin urmare, raportat la acest aspect instanța constată că este vorba despre un drept de creanță care, în conformitate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, este prescriptibil în termenul general de prescripție de 3 ani.
Fiind astfel un drept prescriptibil, instanța trebuie să cerceteze care este momentul începerii curgerii termenului de prescripție și cel al împlinirii acesteia.
Legat de acest aspect, instanța constată că, în situația unei acțiuni care are ca și obiect recunoașterea și ocrotirea unui drept de creanță, termenul de prescripție se naște din momentul în care titularul dreptului subiectiv civil poate exercita acea prerogativă a dreptului care-i conferă posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului. În speță, din facturile fiscale emise de creditoare, astfel cum rezultă din centralizatorul de la fila 24, reiese că debitoare inițială avea termen de plată pentru sumele reprezentând contravaloarea serviciilor prestate la date cuprinse între 15.08._09.
Cu toate acestea, instanța reține și faptul că reclamanta a probat existența cazului întrerupere a prescripției dreptului la acțiune prevăzut de art. 16 din Decretul nr. 167/1958, datoria fiind recunoscută de către debitorul inițial la data de 29.09.2011, prin semnarea contractului de preluare a datoriei, alături de noul debitor. D. urmare, la acea dată, curgerea termenului de prescripție a încetat, un nou termen urmând a curge de la data la care noul debitor a efectuat ultima plată parțială, respectiv data de 16.11.2012 (f.23), termen care nu s-a împlinit până la data introducerii cererii de chemare în judecată. Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
În conformitate cu art. 1013 alin. 1 C.Proc.Civ., prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, fapt care conferă creanței caracter cert, în sensul art. 662 alin.1 C.proc.civ.
În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a dispozițiilor speciale referitoare la ordonanța de plată, instanța reține că acestea sunt în mod evident incidente din moment ce contractul de vânzare-cumpărare nr._ și contractul de preluare de datorie nr._, au natura juridică a unor contracte civil, constatate prin înscrisuri semnate și ștampilate de către părțile contractante.
Sub aspectul certitudinii creanței constând în debitul principal în cuantum de 25.390,41 lei: instanța reține că, potrivit art. 662 alin. 2 C.Proc.Civ, creanța certă este aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. În speță, societatea creditoare pretinde executarea în solidar de către debitoare a obligației de plată a sumei de 25.390,41 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, creanță care îndeplinește condiția certitudinii, rezultând din contractul de preluare a datoriei, semnat și ștampilat atât de noul debitor, cât și de debitorul inițial.
Cu privire la condiția lichidității creanței în cuantum de 25.390,41 lei, conform art.662 alin. 3 NCPC, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui. Raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței rezultă din însăși contractul de preluare a datoriei.
Referitor la cerința exigibilității creanței în cuantum de 25.390,41 lei, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 662 alin. 4 NCPC creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Întrucât instanța constată că termenul de plată prevăzut în contractul de preluare a datoriei a expirat la data de 01.05.2012, creanța a devenit exigibilă.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța urmează ca, în baza art. 1021 alin.1 NCPC, să admită cererea creditoarei și să oblige debitoarea la plata către creditoare a sumei de 25.390,41 lei,reprezentând debit principal.
Cu privire la plata sumei de 16.808,45 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,1% zi, calculate până la data introducerii acțiunii, precum și a dobânzii contractuale de la data cererii și până la plata efectivă, instanța reține faptul că, creanța de plată a penalităților de întârziere în cuantum del 0,1% /zi, de la data efectuării ultimei plăți-16.11.2012 și până la data plății efective, îndeplinește condiția certitudinii și a lichidității (fiind stabilită în contractul de preluare a datoriei semnat de ambii debitori). În ceea ce privește condiția exigibilității, potrivit art. 662 alin. (3), creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Astfel, prin introducerea cererii, creditoarea a înțeles să îi decadă pe debitori din beneficiul termenului de plată a penalităților de întârziere, creanța constând în plata acestor sume devenind scadentă la data cererii introductive.
Pentru aceste motive, instanța urmează să admită cererea de emitere a unei ordonanțe de plată și să oblige debitoarele în solidar, la plata sumei de 25.390,41 lei reprezentând debit principal, a sumei de 16.808,45 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,1% zi- calculate pentru perioada 16.11._14, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% zi, de la data introducerii cererii și până la plata efectivă.
În ceea ce privește termenul de plată, în temeiul art. 1021 alin. 3 C., instanța va stabili un termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe pentru executarea de bunăvoie a obligației de plată de către debitoare.
Față de prevederile art. 453 alin. 1 C. conform cărora partea care cade pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, față de cererea expresă a creditoarei în acest sens, va obliga debitoarele la plata în solidar a sumei de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform chitanței de la fila 6.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de creditoarea D. B. ROMANIA COMEX SRL - B., .(DN7), Cod postal_, J. ILFOV în contradictoriu cu debitoarele M. C. SRL( F. CLAUDIMAX IMPEX SRL) - Roșiorii de Vede, ., ._, J. Teleorman, prin curator special, av. R. N. M. și . SRL - sector 3, București, .. 1, ., .,
Ordonă debitoarelor ca în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei sentințe să achite creditoarei, în solidar, suma de 25.390,41 lei reprezentând debit principal, suma de 16.808,45 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,1% zi- calculate pentru perioada 16.11._14, precum și penalitățile de întârziere în cuantum de 0,1% zi, de la data introducerii cererii și până la plata efectivă.
Admite cerere privind cheltuielile de judecată.
Obligă debitoarele la plata către creditoare, în solidar, a sumei de 200 lei, reprezentănd taxă judiciară de timbru
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicarea sentinței, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi,21.09.2015.
P. Grefier
P. R. C. V.
Red. Jud. PR
Tehnodact CV 5 ex/21.09.2015.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 5854/2015. Judecătoria BUFTEA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5775/2015. Judecătoria... → |
|---|
