Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 5996/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5996/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 2077/94/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 5996
Ședința publică de la 28.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. I.
Grefier: M. A.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de creditoarea C.N. POSTA R. S.A. în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. N. INVEST S.R.L. - având ca obiect actiune in pretentii.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera,în temeiul art 396 C.pr.civ, a amânat pronunțarea la data astăzi 28.09.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea de înregistrată pe rolul instanței la data de 03.03.2015 sub nr._, creditoarea C.N. POSTA R. S.A. în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. N. INVEST S.R.L.. a solicitat, emiterea unei ordonante de plata, privind obligarea debitoarei la plata sumei de 9560,57 lei ce reprezinta contravaloare chirie in perioada iunie-noiembrie 2013, a sumei de 4707,54 lei, reprezentand penalitati de intarziere, aferente facturilor fiscale emise, cu cheltuieli de judecata constand in taxa de timbru.
În motivare creditoarea a arătat că intre parti s-au derulat relatii contractuale, fiind incheiat contractul de inchiriere nr.140/656/29.09.2011,prin care reclamanta in calitate de locator, a inchiriat paratei in calitate de locatar, un numar de 23 de spatii, in suprafata de 2 mp fiecare, acestea urmand a fi folosite in scopul amplasarii si expluatarii de distribuitoare automate de bauturi calde si distribuitoare de produse alimentare ambalate, numite automate.
Reclamanta a precizat ca prin actul aditional nr. 1 a fost modificat contractul incheiat de parti, fiind modificat obiectul contractului, in privinta spatiilor inchiriate.
In plus, creditoarea a mai sustinut ca parata desi a beneficiat de spatiile inchiriate, aceasta nu a inteles sa isi indeplineasca obligatiile contractuale,neachitand facturile fiscale emise in temeiul contractului de inchiriere, in conditiile in care si-a asumat aceasta obligatie prin art 5.1 lit a din contract, pretul fiind stabilit la valoarea de 32 euro/spatiu si termenul de plata fiind fixat ca fiind ultima zi din luna.
Pe cale de consecinta, reclamanta a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulata, obligarea paratei la plata facturilor neachitate si la plata penalitatilor de intarziere calculate conform prevederilor art 4 din contract, la un cuantum de 0,15% pe fiecare zi, invederand instantei ca sumele solicitate reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila.
În drept, au fost invocate prevederile art 1073 si urm din Vechiul cod civil si art 194 C.pr.civ.
În probațiune, reclamanta a solicita încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând cererii de chemare în judecată, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri, respectiv contract, act aditional, facturi fiscale, extras onrc(f.7-65)
Acțiunea a fost legal timbrată, dovada achitării taxe judiciare de timbru în cuantum de 818.4 lei fiind depusă la dosarul cauzei
Debitorul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare sau alte înscrisuri și nu a fost reprezentată în fața instanței.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta și pârâta au încheiat contractul de inchiriere nr. 140/589/03.09.2011(f.9-15), ce a fost modificat prin actul aditional nr. 1 din 3.10.2011 (f.16), prin care reclamanta în calitate de locator a inchiriat paratei in calitate de locatar, un numar de 23 de spatii, in suprafata de 2 mp fiecare, in imobilele descrise in anexa 1 la contract, in scopul amplasarii si expluatarii de distribuitoare automate de bauturi calde si distribuitoare de produse alimentare.
Instanta retine, ca la art.4.1. din contract, partile au convenit pretul chiriei lunare, ca fiind 32 euro/spatiu inchiriat, calculat la cursul BNR din ziua facturarii, la care se adauga TVA, plata urmand a fi efectuata in ultima zi lucratoare a lunii, pentru luna in curs, pe baza facturii emise de catre CN Posta R. S.A., pana in data de 15 a lunii respective, astfel cum rezulta din art 4.2. a contractului intervenit intre parti.
In conformitate cu cele specificate la art 5.1 lit a din contractul de inchiriere, parata si-a asumat obligatia de a plati chiria, in cuantumul si la termenele stabilite in contract, in cazul platii cu intarziere parata s-a obligat conform art 6, la plata penalităților in cuantum de 0,15% pe zi, calculate asupra debitului restant.
In temeiul contractului de inchiriere, reclamanta a emis o . facturi fiscale, astfel: factura fiscala nr. 2330/30.06.2014 cu o valoare totala de 2581.36 lei, reprezentand contravaloare penalitati de inatarziere pentru perioada ianuarie – iunie 2014 (f.17), factura fiscala nr. 3220/11.06.2013, cu o valoare totala de 1615.04 lei, reprezentand contravaloare chiriei afente lunii iuni 2013 (f.22), factura fiscala nr. 4297/11.07.2013, cu o valoare totala de 1584.5 lei reprezentand contravaloare chirie aferenta lunii iulie 2013, (f.28), factura fiscala nr. 4816/13.08.2013, cu o valoare totala de 1560.26 lei, reprezentand contravaloarea chiriei aferente lunii august 2013 (f.34), factura fiscala nr. 5553/10.07.2013, cu o valoare totala de 1601.58 lei reprezentand contravaloare chirie aferenta lunii septembrie 2013 (f. 40), factura nr. 5989/22.10.2013, cu o valoare de 1588.4 lei, reprezentand contravaloare chirie luna octombrie 2013 (f.46), factura fiscala nr. 6363/13.11.2013, cu o valoare totala de 1590.79 lei, reprezentand contravaloare chirie aferenta lunii noeimbrie 2013 (f.126), factura fiscala nr. 7109/31.12.2013 cu o valoare totala de 1552.55 lei, reprezentand contravaloare penalitati de intarziere calculate pentru perioada ianuarie decembrie 2013 (f.58).
Instanta retine ca facturile fiscale emise de reclamanta in temeiul contractului de inchiriere, au fost comunicate paratei, cu confirmare de primire, conform dovezilor de comunicare aflate la filele 20, 26, 32, 38, 44, 46, 50, 56, 65 din dosar.
Instanta retine ca debitul total datorat in temeiul facturilor fiscale emise are o valoare totala de 9560,57 lei, rezultata din insumarea valorii fiecarei facturi in parte, penalitatile calculate, conform prevederilor art 6 din contract, avand o valoare totala de 4707,54 lei, pentru perioada ianuarie 2013- iunie 2014, astfel cum rezulta din facturile nr 2330/30.06.2014 (f.17) detaliata in anexa de la fila 18, nr. 4985/31.12.2014 (f.63) detaliata in anexa de la fila 64 si factura nr7109/31.12.2013 (f.58) detaliata in anexa de la fila 59 din dosar.
In drept,
În continuare, instanta urmează a analiza incidența răspunderii civile contractuale, raportata la situatia de fapt dedusa judecății.
Institutia raspunderii civile contractuale este reglementată în cauză de normele juridice în vigoare la momentul incheierii contractului, Codul Civil de la 1865, având în vedere că in prezenta cauza contractul de inchiriere a fost incheiat la data de 03.08.2011, anterior intrării în vigoare a noului cod civil, precum și dispozițiile art.102 din Legea nr. 71/2011, in conformitate cu care contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat, in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 969 C.civ. 1865, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul la dobândirea îndeplinirea exactă a obligației.
Analizand art 1082 C.civ, instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și executarea propriilor obligații, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul, fie prin actul juridic al plății sau o altă modalitate de stingere a obligațiilor reglementată de lege, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, prin intervenirea unui caz fortuit sau de forță majoră.
Instanța reține că prin semnarea contractului de inchiriere s-a încheiat convenția dintre părți având ca obiect plata sumei de bani consemnată în cuprinsul facturilor fiscale emise in temeiul contractului, prin aceasta pârâtul fiind obligat la îndeplinirea obligațiilor asumate, conform principiului fortei obligatorii a contractului. Pârâtul nu a făcut dovada achitării debitelor datorate și consemnate în cuprinsul facturilor, menționate anterior, având în vedere că această obligație îi incumbă.
Extinzând prin asemănare, definiția noțiunii de creanță certă aplicabilă în materia executării silite, astfel cum este prevăzută de art 663 alin.2 C.pr.civ, în conformitate cu care o creanță poate fi considerată certă în măsura în care existența ei este neîndoielnică și rezultă din contract, instanța reține că reclamanta a făcut dovada unei creanțe certe întrucât aceasta este prevăzută în conținutul contractului si a facturilor fiscale emise in temeiul acetsuia, care prevede fara putere de tagada cuantumul chiriei lunare datorate pentru fiecare spatiu inchiriat.
Mai mult decat atat in conformitate cu prevederile art 5.1 lit a din contractul incheiat de parti si avand in vedere principiul fortei obligatorii a contractului, parata si-a asumat obligatia de a achita facturile fiscale emise la termenul de scadenta mentionat la art 4.2 din contract, respectiv ultima zi a lunii, in caz contrar, aceasta datorand penalitati de intarziere calculate conform prevederilor art 6 din contract, in cuantum de 0,15 %pe fiecare zi de inatrziere .
Pe cale de consecinta instanta constata ca reclamanta detine o creanta certa cu privire la debitul consemnat in cuprinsul facturilor fiscale emise.
De altfel, instanța reține că debitorul nu a negat raportul juridic obligațional stabilit între părți, după cum nu a contestat nici existența și întinderea creanței invocate de reclamantă și nici nu a dovedit stingerea obligațiilor prin vreunul din modurile reglementate de lege.
De asemenea, creanța este și lichidă - cuantumul acesteia rezultând din conținutul facturilor fiscale anterior menționate . Exigibilitatea creanței solicitate rezultă din prevederile art 4.2 din contract in conformitate cu care plata facturilor fiscale se efectueaza in ultima zi a lunii in care au fost emise.
Pe cale de consecinta constatand ca reclamanta detine o creanta certa
lichida si exigibila, instanta va admite capatul de cerere referitor la plata debitului principal si va obliga parata la plata catre reclamanta a debitului neachitat in cuantum de 9560,57 lei, consemnat in facturile fiscale emise in temeiul contractului de inchiriere 140/389/03.09.2011, reprezentand contravaloare chiriei aferente perioadei iunie 2013 – noiembrie 2013.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor, la acordarea de penalități, instanța are în vedere că potrivit art. 1082 C.civ de la 1865, pentru neplata la scadență a sumei de bani datorate de debitor, creditoarea are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății.
Părțile au evaluat anticipat, conform art 1066 C.civ si art 6 din contract, cuantumul despăgubirilor pe care este îndreptățită creditoarea să le primească ca urmare a executării cu întârziere a obligației asumate de debitoare, respectiv neachitarea facturii în termen conduce la aplicarea de penalități de întârziere in cuantum de 0.15% pentru fiecare zi de intarziere, ceea ce conferă creanței privind clauza penală un caracter cert și lichid în sensul prevăzut de art 662 C.pr.civ..
De asemenea, având în vedere că obiectul obligației constă în plata unei sume de bani și în cauză este un litigiu între profesioniști, instanța constată că pârâta este de drept în întârziere potrivit prevederilor art 1079 pct 2 C.civ raportat la art 43 din Codul comercial, partile stabilind in contract ca plata cu intarziere a facturilor conduce la plata de penalitati.Sub acest aspect, instanta constata ca art 1079 pct 3 C.civ, invocat de creditoare, nu este incident in cauza intrucat, nu este o obligatie care prin natura sa, nu poate fi executata decat . pe care debitorul l-a lasat sa expire fara a executa, in conditiile in care obligatia consta in plata unei sume de bani care poate fi executata oricand in natura
Clauza privind penalitățile astfel stipulată, se află în legătură de cauzalitate directă cu executarea necorespunzătoare a obligației debitoarei, fiind stabilită în scopul determinării prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației, are un caracter cert, întrucât existența ei rezultă din art 6 a contractului intervenit între părți și este lichidă având un cuantum determinat.
Având în vedere principiul forței obligatorii a contractului, consacrat de art.969 C.civ, prezumția de culpă prevăzută de art.1082 C.civ. pe care instanța o reține în sarcina debitoarei, debitoarea datorează penalitățile stipulate în contract pentru neexecutarea obligației, calculate asupra debitului restant, in cuantum de 0.15% pentru fiecare zi de intarziere, de la scadență și până la data plății integrale a debitului.
Insa, avand in vedere principiul disponibilitatii, consacrat de art. 9 C.pr.civ, instanța va admite capătul de cerere accesoriu privind penalitățile și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4707.54 lei, reprezentand penalități de întârziere calculate în cuantum de 0,15% asupra debitului datorat de la data scadenței,calculate pentru perioada ianuarie 2013- iunie 2014
Văzând dispozițiile art. 453 din C.proc.civ., care prevăd că „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, instanța o va obliga pe debitoare să plătească creditoarei suma de 818.4 lei reprezentând cheltuieli de judecată- taxa judiciară de timbru achitată, astfel cum rezultădin ordinul de plată atașat la dosar .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite cererea formulată de reclamanta C.N. POSTA R. S.A. cu sediul în sector 2, București, . în contradictoriu cu parata S.C. C. N. INVEST S.R.L. cu sediul în Otopeni, ., .. parter, . ILFOV.
Obligă parata la plata către reclamanta a debitului neachitat in cuantum 9560,57 lei, consemnat in facturile fiscale emise in temeiul contractului de inchiriere 140/389/03.09.2011, reprezentand contravaloare chiriei aferente perioadei iunie 2013 – noiembrie 2013.
Obliga parata la plata catre reclamanta a a sumei de 4707,54 lei, reprezentand penalități de întârziere calculate în cuantum de 0,15% asupra debitului datorat de la data scadenței, aferente perioadei ianuarie 2013- iunie 2014
Obliga parata la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata in cuantum de 818,4 lei reprezentand contravaloare taxa de timbru.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecatoria B.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.09.2015.
P. Grefier
G. I. M. A.
Red. G.I.
Tehn. M.A.
4 ex/29.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5743/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5999/2015.... → |
|---|
