Plângere contravenţională. Sentința nr. 230/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 230/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 7508/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 230
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. A. D. și pe intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- obiectul cauzei – plângere contravențională,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată,
- la data de 15.12.2014 intimata a depus întâmpinare, precum și un set de înscrisuri, după care:
În temeiul art. 255 și art. 258 N.C.P.C. instanța încuviințează pentru petent proba cu înscrisurile existente la dosar și în baza art. 254 alin. 2 pct. 4 C.proc.civ. încuviințează pentru intimată proba cu înscrisuri, apreciind că sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.06.2013 sub nr ._, petentul, C. A. D., în contradictoriu cu intimata, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.05.2013, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 450 lei și 4 puncte penalizare.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/26.05.2013 a fost sancționat contravențional întrucât la data de 26.05.2013, în timp ce se deplasa în localitatea Afumați, ar fi fost surprins conducând autoturismul cu o viteză de 81 km/h.
În esență, petentul a arătat că nu se face vinovat de cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat deoarece nu rula cu o asemenea viteză.
Față de aspectele învederate, petentul a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În dovedirea cererii, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.16, art.31 – 36 din O.G. 2/2001, NML – 021-05 din 23.11.2005.
Petentul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal contestat.
Intimata, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat că prin actul de constatare petentul a fost sancționat întrucât la data de 26.05.2013, pe DN 2, km 13+500, județul Ilfov, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, având o viteză de 81 km/h în localitate.
În drept, încadrarea juridică a contravenției este art. 100 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr.195/2002, iar procesul-verbal de contravenție . nr._/26.05.2013 a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. 1 și art. 17 din OG 2/2001.
În susținere, intimata a depus planșe foto, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 26.05.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu 6 puncte amendă în cuantum de 450 lei și aplicarea a 4 puncte penalizare, pentru că în data de 26.05.2013, ora 11.18, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN2, km 13+500, în localitatea Afumați, Jud. Ilfov, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 81 km/h, contravenție prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la motivele invocate de petent în susținerea cererii de anulare a procesului verbal, urmează a se avea în vedere mai multe aspecte.
Astfel, instanța nu poate reține primul motiv de nulitate invocat de petent, și anume că deși i-a solicitat agentului constatator să-i prezinte înregistrarea video, acesta a refuzat, întrucât susținerile petentului nu sunt probate prin nici un mijloc de probă și, în plus, petentul a avut posibilitatea de a lua la cunoștință despre aceste înscrisuri în cursul procesului, fiind depuse la dosarul cauzei. Mai mult, petentul ar fi putut formula apărări sau obiecțiuni legate de acestea în fața instanței, astfel că se constată că nu a avut loc o vătămare care să poată fi înlăturată doar prin anularea procesului-verbal.
De asemenea, instanța nu poate primi susținerile petentului legate de faptul că au fost încălcate prevederile art. 16 pct. 7 din OG nr. 2/2001, deoarece nu i s-au consemnat obiecțiunile, întrucât petentul a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la procesul-verbal atacat și de a arăta în fața instanței toate împrejurările legate de săvârșirea faptei contravenționale.
Totodată, instanța va respinge și motivul de nulitate invocat de petent constând în aceea că deși a solicitat agentului constatator prezentarea certificatului de omologare a aparatului radar, a buletinului de verificare metrologică, a ordinului de serviciu, a autorizației de operator radar, nu i s-au prezentat aceste acte, iar lipsa acestor înscrisuri conduce la nulitatea absolută a procesului-verbal, prin faptul că susținerile petentului nu sunt probate, iar în plus petentul a avut posibilitatea de a lua la cunoștință despre aceste înscrisuri în cursul procesului, fiind depuse la dosarul cauzei. Mai mult, petentul ar fi putut formula apărări sau obiecțiuni legate de acestea în fața instanței, astfel că se constată că nu a avut loc o vătămare care să poată fi înlăturată doar prin anularea procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul tip Autovision, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video . 174. Din buletinul de verificare metrologică rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare. De asemenea, din înscrisurile depuse de intimată rezultă că agentul constatator (ASP M. S.) era atestat ca operator radar pentru cinemometrul Autovision, folosit în cauză pentru constatarea contravenției.
Din planșa foto depusă la dosar se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv_, precum și viteza de 81 km/h avută de acesta în data de 26.05.2013, la ora 11.18.20.
Susținerile petentului legate de faptul că viteza înregistrată de aparatul radar nu este cea reală nu pot fi apreciate de instanță ca întemeiate, atât timp cât din planșa foto de la dosarul cauzei reiese faptul că autoturismul condus de petent cu numărul de înmatriculare_, în data de data de 26.05.2013, la ora 11.18.20, este înregistrat circulând cu viteza de 81 km/h.
Totodată, procesul-verbal cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se coroborează cu planșele foto aflate la dosar, de unde instanța reține că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a fost condus de contestator pe DN2, km 13+500, în localitatea Afumați, Jud. Ilfov, cu o viteză mai mare decât limita legală de 50 km/h admisă pentru sectorul respectiv de drum.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum aflat pe DN2, km 13+500, în localitatea Afumați, Jud. Ilfov, cu peste 31 km/h - 40 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Prin urmare, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petentul a fost sancționat cu 6 puncte amendă, în valoare de 450 lei și 4 puncte penalizare.
În ce privește sancțiunea aplicată pentru fapta prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr. 195/2002, instanța apreciază că se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment, având în vedere împrejurările obiective în care s-a consumat fapta și pericolul social concret al faptei petentului. Astfel, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată nu este proporțională cu pericolul social redus al faptei concret săvârșite, urmarea produsă, respectiv atingerea minimă adusa valorilor sociale, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea sancțiunii avertismentului, astfel încât îi va atrage petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte, plângerea contravențională formulată de petentul C. A. D. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 26.05.2013, în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov.
Va modifica procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 26.05.2013, în sensul că va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 450 lei aplicată petentului pentru fapta prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu sancțiunea avertismentului. Va dispune exonerarea petentului cu privire la restul sancțiunilor aplicate și va atrage atenția acestuia asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul C. A.-D., cu domiciliul în sector 1, București, ., nr. 60A, .. A, ., în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/26.05.2013.
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/26.05.2013 în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 450 lei aplicată petentului, cu sancțiunea avertismentului.
Exonerează petentul de la sancțiunile aplicate.
Atrage petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./ B.A.L. și D.S./4 ex./05.10.2015
Comunicat părților, azi, 2 ex,...........................Grefier,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 72/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 371/2015. Judecătoria... → |
|---|
