Plângere contravenţională. Sentința nr. 2732/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2732/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 2732/2015
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2732
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. A.-L.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul A. M. R. și pe intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect – plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele:
- obiectul cauzei – plângere contravențională,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată, după care:
În temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciind că sunt utile, concludente și pertinente soluționării cauzei.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.02.2014 sub nr._, petentul, A. M. R., în contradictoriu cu intimata, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 11.08.2014, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ a fost sancționat întrucât la data de 11.08.2014 a circulat din direcția Târgoviște către București, cu depășirea vitezei legale, respectiv cu 114 km/h, pe o porțiune de drum unde limita de viteză este de 50 km/h.
În esență, petentul a arătat că nu se face vinovat de cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, având în vedere că la momentul respectiv nu circula în localitate și ca atare nu era nevoit să se supună unui regim de viteză maxim de 50 km/h, nefiind în localitate avea dreptul să circule cu o viteză maximă de 90 km/h.
Față de aspectele învederate, petentul a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În dovedirea acțiunii, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele: actul de identitate, dovada de circulație, procesul-verbal de contravenție . nr._/ 11.08.2014.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001, O.U.G. nr.195/2002.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimata, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._/11.08.2014 ca legal și temeinic întocmit.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/11.08.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu 9 puncte amendă în cuantum de 765 de lei(9 puncte amendă), precum și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru că în data de 11.08.2014, ora 15:11, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN7, Km 16+500, pe sensul de mers Târgoviște spre București, cu viteza de 114 km/h, pe un sector de drum unde exista limitarea de viteză de 50 Km/h, fiind înregistrat de aparatul radar, în localitate, contravenție prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul tip Python II, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video ._. Din buletinul de verificare metrologică (fila 22) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Din planșa foto de la fila 20, se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv_, precum și viteza de 114 km/h avută de acesta în data de 11.08.2014, la ora 15:11:23.
Totodată, procesul-verbal cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se coroborează în privința locației cu planșele foto, de unde instanța reține că autoturismul era condus de contestator pe DN7, Km 16+500, pe sensul de mers Târgoviște spre București, sector de drum pe care exista limitarea de viteză de 50 Km/h,.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum aflat pe DN7, Km 16+500, în localitate, cu peste 50 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Prin urmare, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că petentul a fost sancționat cu 9 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, aceasta fiind justificată de gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Față de atitudinea contestatorului, instanța apreciază că nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertisment.
Suspendarea dreptului de a conduce reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul A. M. R., cu domiciliul ales în sector 1, București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata I.P.J. Ilfov, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/11.08.2014 ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./21.10.2015
Comunicat părților, azi, 2 ex...........................Grefier
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2725/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2736/2015.... → |
|---|
