Plângere contravenţională. Sentința nr. 2736/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2736/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 2736/2015
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2736
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. A.-L.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. V. și pe intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect – plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, se prezintă petentul prin mandatar Miciner S., cu procură depusă în ședință publică, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele:
- obiectul cauzei – plângere contravențională,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată,
- la data de 17.03.2015 intimatul a depus întâmpinare și C.D., după care:
Instanța procedează la legitimarea doamnei Miciner S., aceasta fiind identificată conform datelor din caietul grefierului.
Nefiind cereri prealabile sau excepții de soluționat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Petentul, prin mandatar, solicită instanței administrarea probei cu înscrisuri, planșe foto.
În temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu înregistrarea video pentru intimată, apreciind că probele sunt utile, concludente și pertinente soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul, prin mandatar, solicită instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și anularea procesului-verbal de contravenție contestat.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.01.2015 sub nr._, petentul, C. V., în contradictoriu cu intimata, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 04.01.2015, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ a fost sancționat întrucât la data de 04.01.2015 în timp ce se deplasa pe DN1A cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, a efectuat o manevră de depășire a unui autoturism aflat în mișcare pe trecerea de pietoni.
În esență, petentul a arătat că nu se face vinovat de cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, având în vedere că a efectuat manevra de depășire pe o secțiune de drum în care aceasta era permisă.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002.
Față de aspectele învederate, petentul a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
Petentul a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele: actul de identitate, procesul-verbal de contravenție . nr._/4.01.2015.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimata, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._/4.01.2015 ca legal și temeinic întocmit.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 04.01.2015, ora 16:30, a fost încheiat de către intimată procesul verbal de contravenție . nr._ din 04.01.2015, prin care s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev art. 120 alin. 1 lit. e din HG nr. 1391/2006, respectiv nerespectarea regulilor privind efectuarea manevrei de depășire, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 330 lei și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
În procesul-verbal, agentul constatator a reținut că pe data 04.01.2015 ora 16:27, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe DN1-A, B., km 17+650 m, din direcția Ploiești către București, efectuând manevra de depășire pe trecerea de pietoni, semnalizată prin indicatoare și marcaje.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere decizia nr. XXII/19 martie 2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale să ofere reclamantului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. (CEDO, Decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011 în cauza I. P. c. României)
Instanța europeană a mai statuat că în cazul în care petentul nu dorește administrarea altor probe decât cele prezente la dosarul cauzei s-a expus în mod conștient riscului de a fi „condamnată” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar ea l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată. (Hotărârea din data de 3 aprilie 2012 în cauza N. G. c. României)
În cauza de față, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul contator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Potrivit art. 120 alin. 1 lit. e din HG nr. 1391/2006 se interzice depășirea vehiculelor pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea regulilor privind depășirea.
Petentul a susținut că a efectuat manevra de depășire a unui maxi-taxi, care circula cu viteza de 30+40 km-h pentru a lua călători de pe marginea drumului, motiv pentru care nu a putut vedea indicatorul de pe partea dreaptă a carosabilului.
Din constatările personale ale agentului constatator exprimate în cuprinsul procesului-verbal, (f. 4), reiese faptul că petentul a efectuat manevra de depășire pe trecerea de pietoni.
Această stare de fapt conduce în mod rezonabil la concluzia că împotriva conducătorului auto s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea acestuia (cauza Blum v. Austria, hotărârea din 3 februarie 2005, paragraf 28).
Susținerile petentului relevate în cadrul plângerii contravenționale nu sunt de natură să înlăture temeinicia procesului-verbal. Acesta nu a reușit să răstoarne sarcina probei în ceea ce privește legalitatea și temeinicia actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale.
Simpla afirmație că procesul-verbal este nelegal și netemeinic nu poate fi de natură a înlătura mențiunile constate personal de agentul constatator.
Petentul nu a invocat și, cu atât mai puțin, dovedit existența unui motiv obiectiv pentru care agentul constatator nu ar fi putut observa manevra efectuată de către petent și nici un motiv de subiectivitate pentru care acesta nu ar putea fi considerat imparțial.
Cu toate că prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, care trebuia să manifeste maximă prudență în aceste circumstanțe.
Sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile intervine de drept în cazul săvârșirii contravenției prev. de art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999). Instanța apreciază că agentul constatator în mod corect a decis aplicarea acestei sancțiuni pentru a înlătura pericolul care îl reprezintă petentul pentru ceilalți participanți la trafic.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. V., cu domiciliul în sector 1, București, ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 04.01.2015 în contradictoriu cu intimata I.P.J. Ilfov, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./21.10.2015
Comunicat părților, azi, 2 ex...........................Grefier
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2732/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2733/2015.... → |
|---|
