Plângere contravenţională. Sentința nr. 3105/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3105/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 3105/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3105
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 15.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. C. R.
GREFIER – M. C. P.
Pe rol fiind pronuntarea in cauza civila având ca obiect plângere contravențională promovată de petentul I. R. M., în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE ILFOV, împotriva procesului verbal . nr._ încheiat în data de 15.05.2014.
La apelul nominal făcut in ședința publică se constată lipsa părților .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, procedura de citare legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, intimatul a depus întâmpinare, ce a fost comunicată petentului, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131, alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material si teritorial în temeiul art. 94, pct. 4 Cod procedură civilă raportat la art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apreciind probele solicitate ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art. 258 raportat la art. 254 si 255 cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar pentru petent și intimată și apreciază că nu se impune proba testimonială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond.
In conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 03.02.2015 (și pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.05.2014 declinată prin sentința civilă nr. 1550/16.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2014) petentul I. R. M. a formulat, în contradictoriu cu intimata I.P.J. ILFOV-SERVICIUL RUTIER, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/15.05.2014, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor aplicate.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că descrierea faptei asa cum a fost retinuta in continutul procesului verbal nu este adeverata, pe sensul sau de mers nu se afla nicio persoana pe trecerea de pietoni.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
In probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri și inregistrarea video a abaterii.
A anexat plângerii procesul-verbal de contravenție CP nr._/15.05.2014 (fila 5) .
Plângerea este legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 3).
Intimata a depus la dosarul cauzei, la data de 14.11.2014, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 15.05.2014, agentul de poliție desfășura, conform planificării, activități de supraveghere și control a traficului rutier a observat cum autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ce se deplasa pe DN 1 dinspre București spre Ploiești nu a acordat prioritate de trecere pietonilor, pe sensul de mers al acestuia, pietoni angajati în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător.
Intimata a mai arătat că după oprirea conducătorului auto și după ce i s-a adus la cunoștință abaterea săvârșită, s-a întocmit procesul-verbal, contestat de către petent, pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit.h) din ROUG nr. 195/2002 rep., aplicându-se măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere.
În drept, a invocat disp. OUG 195/2002.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei raport agent constatator și fișa abateri rutiere.
Instanta a incuviintat si administrat in cauza proba cu inscrisurile de la dosar.
În ceea ce privește solicitarea petentului privind depunerea de către intimat a inregistrării video a abaterii, instanța constată că în procesul verbal nu s-a menționat că abatarea a fost filmata sau înregistrata, fiind constatată de către agentul constator prin propriile simțuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/15.05.2014 petentului i s-a aplicat ca sancțiune contravențională amenda în cuantum de 340 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, în temeiul art.100 alin.3 lit.b) din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 15.05.2014, ora 12:00, locul DN! Tîncăbești, Ilfov, a condus auto Mercedes cu nr_ din direcția Bucuresti catre Ploiești pe banda doi, iar când a ajuns la intersectia cu DJ 121 B nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflati in traversarea regulamentara pe marcajul pietonal, acestia fiind pe sensul său de circulatie.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contraventie conține mențiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele, prenumele si adresa contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Procesul verbal nu a fost semnat de catre petent, cu următoarele obiecțiuni: „biciclistul se afla la momentul in care an trecut de trecerea de pietoni pe contrasens”.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art.135 lit.h) din ROUG nr.195/2002 rep., conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații... pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la cuoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. Nerespectarea acestor dispozitii legale se sancționează, conform art. 100 alin.3 lit.b) din OUG nr. 195/2002 rep., cu amendă prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amenda) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Instanta constata ca fapta petentului a fost constatata personal de catre agentul constatator, astfel cum rezultă din mențiunile procesului verbal.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Petentul a contestat situatia de fapt din procesul verbal, aratand prin plangere că situația de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde adevărului, însă afirmațiile sale nu sunt însoțite de nicio probă.
Instanța reține că situația de fapt descrisă în procesul verbal se coroborează cu raportul întocmit de agentul constatator Asp C. G. care a învederat că autoturismul cu nr. de inmatriculare_, condus de petent, ajuns pe marcajul pitonal din intersecției cu DJ101B nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea pe sensul său de circulatie (fila 11).
Vazand probatoriul administrat in cauza si constatand ca prezumția de legalitate a actului atacat nu a fost răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale de catre petent.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte-amendă cf. dispozițiilor art.98 alin.4 lit.b) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (...), neacordarea priorității de trecere pietonilor angajati în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (340 lei) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Instanța consideră că fapta acestuia, de a nu acorda prioritate pietonilor aflați în traversare pe trecerea marcată în mod corespunzător, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța consideră că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. Acest gen de fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social destul de ridicat (fapta este considerată de către legiuitor a prezenta o gravitate sporita prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum -340 lei precum și prin aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce), fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care observa ca petentul a mai fost sanctionat anterior pentru contraventii la regimul circulatiei pe drumurile publice (un total de 6 abateri rutiere), astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor contraventionale savarsite de aceasta aflat la fila 12 din dosarul cauzei.
In ceea ce priveste sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile, instanta retine ca aceasta intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, motiv pentru care apreciaza ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petent ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă nu atât prin amenda prevăzuta ca si sanctiune principala, cât prin sancțiunea complementară constand in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind unele proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/15.05.2014, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul petentul I. R. M.- B., ., ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE ILFOV –sector 2 București, ., nr.7, împotriva procesului verbal . nr._/15.05.2014, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._/15.05.2014, ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
L. C. RomanMihai C. P.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3107/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3118/2015. Judecătoria... → |
|---|
