Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3107/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3107/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 3107/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3107
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN DATA DE 15.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - L. C. R.
GREFIER - M. C. P.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect „cerere de valoare redusă” formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A., in contradictoriu cu paratul B. D.,
La apelul nominal, făcut în Camera de Consiliu, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, acțiunea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 50 lei - conform chitantei nr._/1/02.02.2015, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art.131 alin.1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, material, în temeiul art.1027 alin.1 Cod procedură civilă și teritorial în temeiul art.1025, art.1027 alin.2 raportat la art.107 Cod procedură civilă.
Instanța, în temeiul art. 258 C.proc.civ., încuviințează reclamantei - proba cu înscrisurile existente la dosar, în dovedirea cuantumului pretențiilor, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, avand in vedere ca reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsa, o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei B. - Sectia Civila, sub nr._ la data de 05.02.2015, reclamanta S.C. R. & R. S.A. a solicitat in contradictoriu cu paratul B. D., emiterea unei cereri de valoare redusa cu privire la suma de 272,03lei – debit reprezentand facturi fiscale restante, dobanda legala de 0,2% aferente facturilor fiscale neachitate, 50 lei - cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, prin contractul de furnizare servicii nr._/11.12.2010încheiat intre S.C. R. & R. S.A. si B. D. s-a convenit furnizarea de catre societatea S.C. R. & R. S.A. a serviciilor de comunicații electronice, cu obligarea colaterală de plată a abonamentelor lunare și a tarifelor aferente. Societatea creditoare și-a indeplinit obligațiile contractuale, iar debitorul nu a ințeles sa achite facturile aferente lunilor Aprilie 2013-iunie 2013insumând o datorie totală de 272,03 lei.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.1025-1032, titlul X C.proc.civ.
Cererea a fost timbrata cu suma de 50 lei - taxa judiciara de timbru (fila 3).
In dovedirea actiunii, reclamanta a precizat că întelege să se folosească de proba cu înscrisuri. In acest sens, a depus la dosarul cauzei, înscris - anexa privind calcul penalitati, delegatie, contract de furnizare servicii nr._/11.12.2010cu anexe, facturi fiscale (filele 29-30).
In temeiul art.411 alin.2 C.proc.civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Paratul, desi legal citat cu mentiunile de la art.1029 alin.4 C.proc.civ., nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat, în fața instanței de judecata, pentru a face dovada achitarii debitului sau pentru a-si face aparari.
La termenul de judecata din data de 15.05.2015, instanța, în temeiul art.258 C.proc.civ., a încuviințat pentru reclamanta - proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, în dovedirea cuantumului pretențiilor, proba considerata pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, la data de 11.12.2010, între S.C. R. & R. S.A. si B. D. (in calitate de beneficiar), s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr._/11.12.2010(fila 15), cu privire la furnizarea serviciilor DigiTV Cablu (CATV), Digi Net, Digi Net Mobil, Telefonie, la adresa din localitatea R.-Chiajna, judetul Ilfov, . nr. 25. In acest sens, reclamanta a emis către parat, o . facturi fiscale (filele 29-30), atașate la dosarul cauzei, în cuantum total de 272,03lei – reprezentand servicii furnizate pentru perioada martie - iulie 2013.
Analizand cererea formulată de către reclamanta în raport cu dispozitiile art.1025-1.032 C.proc.civ., instanța apreciază că procedura speciala privind cererile de valoare redusa este aplicabila în cauza de față, deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1.025 alin.1 C.proc.civ., respectiv valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Astfel, se pretinde executarea de catre parat a unor creante constand in plata unor sume de bani, creante care îsi au izvorul in temeiul unor facturi fiscale, respectiv a unui contract, care poarta semnatura paratului.
Desi facturile fiscale atasate la dosarul cauzei, nu poarta semnatura paratului, totusi acestea au fost emise în baza contractului încheiat între parti, semnat de parat.
Pe de alta parte, conform art.277 alin.2 C.proc.civ., „inscrisul nesemnat, dar utilizat in mod obisnuit in exercitiul activitatii unei intreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului sau..”
Prin urmare, raportat la aceste dispozitii legale, aceste facturi fiscale fac dovada cuprinsului lor.
Totodata, creantele sunt certe si lichide, conform art.662 alin.2 si 3 C.proc.civ., în sensul că existența si întinderea lor rezultă din cuprinsul facturilor fiscale depuse la dosarul cauzei, si exigibile, deoarece data scadenței fiecărei facturi fiscale s-a împlinit.
Pe de alta parte, paratul si-a însusit contractul încheiat cu reclamanta, prin semnatură, neaducand însă nici o dovadă a plății debitului restant si necontestand cuantumul acestuia.
De asemenea, desi paratului i s-a comunicat acțiunea si facturile fiscale anexate, aceasta nu a raspuns în termenul prevazut de art.1029 alin.4 C.proc.civ., astfel ca instanța apreciază acest fapt ca fiind o recunoaștere a pretențiilor reclamantei.
In consecinta, prin probele administrate în cursul judecatii, creditoarea a facut dovada pretențiilor sale în ceea ce privește debitul restant, în cuantum de 272,03lei - reprezentand contravaloare servicii furnizate si neachitate de catre parat, motiv pentru care va admite capătul principal de cerere.
In ceea ce privește penalități de întarzieresolicitate de către reclamanta, instanța reține că aceasta face referire la dispozitiile art.3.6 din contract, care prevad ca „în cazul neplatii facturilor pana la expirarea termenului de plata, R. & R. poate percepe, începand cu cea de-a zecea zi a lunii urmatoare, penalitati de 0,2% pe zi de intarziere, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate. Totalul penalitatilor de intarziere datorate de beneficiar poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate”.
In speta, instanța constată că, raportat la calculul depus la dosarul cauzei de catre reclamanta, la fila 8 din dosarul cauzei, la data de 29.01.2015, in contul debitorului i se putea retine, cu titlu de penalitati, suma de 319,68 lei raportat la suma de 272,03lei - debit principal.
Totusi, potrivit art.4 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însasi sau împreuna cu alte prevederi din contract creeaza, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor.
Potrivit literei i din anexa, este considerata abuziva clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari în cazul neîndeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteza pe care instanta o apreciaza îndeplinita în cauza.
Penalitatile de 0,2 % pe zi de întârziere, echivalează cu o penalitate cumulata de 73 % pe an (raportata la 365 zile, in medie anuala).
Astfel, se observa ca penalitatea impusa de creditoare se afla într-o disproportie evidenta cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus.
Aceasta disproportie creeaza dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si în detrimentul consumatorului.
Desi contractul din care izvorasc pretentiile creditoarei este un act de comert unilateral fiind supus legii comerciale, specifice raporturilor juridice a determinat adoptarea unei legislatii speciale, cu caracter imperativ, menita sa protejeze interesele consumatorilor.
Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art.4 din Legea nr.193/2000, atrage nulitatea absoluta partiala a clauzei penale abuzive, pâna la o limita ce poate fi apreciata ca rezonabila în raport cu prejudiciul cauzat.
Având în vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr.93/13, privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România si-a asumat obligatia transpunerii si aplicarii efective, în raporturile înterindividuale, a legislatiei comunitare, numai o interpretare care sa asigure o eficacitate reala a interdictiei stipularii unor clauze abuzive în contracte încheiate între comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, si anume acela de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumator, în cuprinsul unor „conditii generale” impuse acestora.
În acest sens, Curtea Europeana de Justitie a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr.93/13, presupune ca instanta nationala sa poata verifica, din oficiu, daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero,C-240/98). Curtea a statuat ca „o instanta investita cu un litigiu decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant si un consumator, poate verifica, din oficiu, în ce masura clauzele cuprinse în acest contract au caracter abuziv”.
Se observa astfel ca sistemul de protectie introdus prin directiva porneste de la premisa potrivit careia consumatorul se afla, din punct de vedere al echilibrului contractual si al fortei de a o negocia, într-o pozitie dezavantajoasa fata de comerciant si detine un nivel mai scazut de cunostinte fata de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fara posibilitatea de a influenta continutul acestora.
În ceea ce priveste conditia lipsei negocierii directe a clauzei, optiunea consumatorului de a încheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobila nu înlatura în nici un fel realitatea ca, în masura în care doreste sa beneficieze de servicii de telefonie pe o piata dominata de câtiva operatori, în esenta, conditii generale similare, trebuie sa accepte, în . acesta, încheind astfel un contract eminamente de adeziune, fara posibilitatea reala de a negocia vreo clauza.
De aceea ,”acordul debitorului”, în sensul ca a înteles si a acceptat „conditiile generale” ale prestatorului de servicii, nu înlatura aplicabilitatea art.4 din Legea nr.193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzei, pentru motivele expuse mai sus.
Instanta apreciaza ca limitarea penalitatilor însumate la nivelul debitului principal (272,03lei) apare ca suficienta în raport cu prejudiciu produs si cu ideea de sanctiune implicata în orice clauza penala, pentru descurajarea neexecutarii obligatiilor contractuale.
F. de cele mentionate, având în vedere dispozitiile art.969 si art.970 C.civil, raporate la art.3 din Legea nr.71/2011, respectiv art.1.025-1032 C.proc.civ., instanța va admite în parte actiunea având ca obiect „cerere de valoare redusă” formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A. în contradictoriu cu paratul B. D.. In acest sens, instanta va obliga paratul sa achite reclamantei, suma de 272,03 lei - reprezentand contravaloare facturi fiscale restante, respectiv 272,03 lei - penalitati de întarziere aferente facturilor neachitate.
In temeiul art.1031 C.proc.civ., instanta va obliga paratul sa plateasca reclamantei suma de 50,00 lei - cu titlu de cheltuieli de judecata, respectiv taxa judiciara de timbru, conform art.6 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013.
Conform art.1030 alin.3 C.proc.civ., prezenta hotarare este executorie de drept.
Potrivit art.1032 alin.1 C.proc.civ., prezenta hotarare este supusa numai apelului la Tribunalul Ilfov, în termen de 30 de zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea având ca obiect „cerere de valoare redusă” formulată de reclamanta ., cu sediul în București, . 2000 Building, Faza I, nr. 75, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul B. D., cu domiciliul în ., nr. 25, R.-Chiajna, jud. Ilfov.
Obligă paratul sa achite reclamantei, suma de 272,03 lei - reprezentand contravaloare facturi fiscale restante și 272,03 lei - penalitati de întarziere aferente facturilor neachitate.
Obliga paratul sa plateasca reclamantei suma de 50,00 lei – cu titlu de cheltuieli de judecata.
Executorie de drept.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, la Tribunalul Ilfov.
Data în Camera de Consiliu si pronuntata în sedinta publica, azi, 15.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. C. R. M. C. P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3101/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3105/2015.... → |
|---|
