Plângere contravenţională. Sentința nr. 3571/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3571/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 3571/2015
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
-
SENTINTA CIVILĂ NR. 3571
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03 IUNIE 2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE E.-M. I.
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul, I. A. I. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publica de la 26.05.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.06.2015 când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.11.2013 sub nr._ petentul, I. A. I. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 13.11.2013, ca netemeinic și nelegal.
In motivarea plângerii petentul arată că prin procesul verbal contestat . nr._ din data de 13.11.2013, i s-a aplicat o amendă în cuantum de 320 lei șui suspendarea dreptului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, pe motiv că la data de 13.11.2013 în timp ce conducea auto cu nr. de înmatriculare_ din direcția București-Târgoviște la km. 12+400 m nu ar fi acordat prioritate pietonilor angajați în traversarea regulamentară a trecerii de pietoni marcată și semnalizată corespunzător.
Petentul arată că nu se poate retine în sarcina sa contravenția prev. de art. 100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 întrucât pe trecere nu se afla nici un pieton angajat în traversare pe sensul de mers al autovehiculului.
In drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe disp. OUG 195/2002 solicitând proba cu înscrisuri și proba cu un martor .
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei conf. art. 19 din OG 80/2013 cu chitanța de la f. 19.
Legal citată intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată menținând procesul verbal ca legal și temeinic întocmit; a comunicat CD filmare pietoni..
In cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și proba video.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din data de 13.11.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 320 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin 3 lit. b din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice.
În fapt, s-a reținut că la data de 13.11.2013, petentul, circuland cu autoturismul_, pe DN7 km din 12+400 m, loc. Chitila, din direcția București-Târgoviște, nu a acordat prioritate pietonilor angajați în traversarea regulamentară a trecerii de pietoni marcată și semnalizată corespunzător. (fila 7)
Verificând legalitatea procesului verbal, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art 17 din OG nr. 2/2001 care reglementeaza incheierea sa valabila.
Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator și de un petent, fiind consemnate si mențiunile acestuia „nu sunt de acord cu sancțiunea. Nici un pieton nu se afla pe trecere”, fiind astfel respectate dispozițiile art 19 din OG nr 2/2001.
Plângerea a fost depusă la instanță în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, neacordarea priorității de trecere pietonilor reprezintă o faptă contravențională. De asemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 320 lei și prin suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, care cumulate, prezintă o anumită severitate. De asemenea, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice.
Potrivit art. 100 alin.3 lit. b din OUG 195/2002 reprezintă contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Totodată, instanța constată că, sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 255-258 Cod procedura civila, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Totodată, instanța constată că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține doar petentului.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, în situația în care un petent nu solicită dovezi în sensul dovedirii netemeiniciei unui proces-verbal, instanța nu va putea solicita administrarea unor dovezi care să tindă la realizarea acestui demers, ci, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
Mai mult, instanța reține că intimata a depus probă video și planșe foto de unde rezultă indubitabil că pietonii se angajaseră în traversare, iar petentul nu a acordat prioritate acestora. (f. 30-32)
Astfel, instanța, constată că, petentul în dovedirea netemeiniciei celor stabilite prin procesul-verbal de constatare a contravenției, nu a reușit, în consecință, să răstoarne prezumția de veridicitate a actului sancționator care, astfel, rămâne în ființă.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.
Astfel, conform art.100 alin.3 lit. b raportat la art.98 din OUG 195/2002, fapta săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 4 puncte amendă – 320 lei amendă.
Potrivit art. 96 alin.1 din OUG nr.195/2002, sancțiunile complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.
Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin. 3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunile sunt proporționale. Astfel, instanța are în vedere că fapta prezintă un grad de pericol social sporit raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motiv pentru care suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile este justificată. În acest context, instanța reține că gradul de pericol este sporit și că sancțiunea complementară se impune a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul, I. A. I. CNP_, dom. în Târgoviște, cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocatură I. V., cu sediul în Târgoviște, ..B4, . în contradictoriu cu intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, Cod poștal_, ca neîntemeiată.
Menține procesul – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.06.2015.
P., GREFIER,
I. E. Mihaelapentru grefier aflat in CO, semneaza grefier sef G. L. A.
Red E./teh E.A/ 4 ex/ 13.07.2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3565/2015. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4062/2015.... → |
|---|
