Plângere contravenţională. Sentința nr. 384/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 384/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 384/2015
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
Sentința civilă nr.384
Ședința publică din data de din 30.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. L. F.
Grefier C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent G. V. A. si intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravenționala.
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publică din data de 19.01.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la 30.01.2015 si a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 25.02.2014, sub nr._ petentul G. V. A. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 14.02.2014 încheiat de agenți constatatori din cadrul intimatului IPJ Ilfov.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu 850 lei si s-a luat măsura suspendării dreptului de a mai conduce pentru o perioada de 30 de zile pentru faptul că ar fi efectuat manevra de depășire peste marcajul continuu. Petentul a precizat ca cele consemnate de agentul de politie in procesul verbal de contravenție nu corespund realității intrucit manevra efectuata a constat in trecerea in fata altui autoturism ce se deplasa in fata sa pe aceeași direcție de deplasare si nu a fost vorba de depășirea axului drumului.
In drept au fost invocate disp OUG 195/2002 si OG 2/2001.
In susținerea plângerii petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii si menținerea procesului verbal de contravenție intrucit petentul a fost sancționat pentru faptul că a efectuat manevra de depășire a altui autovehicul prin incalcarea marcajului longitudinal continuu ce separa sensurile de mers si nu a avut asupra sa permisul de conducere. S-a mai arătat ca fapta contravențională a fost constatata de agentul de politie in mod direct, prin propriile simțuri neexistând obligativitatea înregistrării, petentul se afla singur in mașina in momentul constatării si sancționării faptei contravenționale si a refuzat să semneze procesul verbal.
Instanța a încuviințat si administrat părților proba cu înscrisuri.Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 14.02.2014 (fila 19) s-a constatat că în data de 14.02.2014, orele 18:50, petentul a condus auto Audi cu nr._, pe . localitatea Voluntari, din direcția de deplasare Tunari către Voluntari, iar la coborâre de pe pasarela CFR către Voluntari, acesta a efectuat manevra de depășire a altui autovehicul încălcând marcajul longitudinal continuu ce separă sensurile de mers. Nu are asupra sa permisul de conducere.
În sarcina petentului a fost reținută fapta prevăzută de art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 și fapta prevăzută de art. 101 alin. 1 pct 18 din OUG 195/2002.
Petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 850 lei. Totodată s-a luat și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pe o durată de 30 zile, conform art. 100 alin.3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002.
Potrivit art. art. 100 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul a faptei de nerespectare a regulilor privind depasirea. Potrivit art. alin. 1 pct 18 din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2), între care este prevăzut în mod expres permisul de conducere.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf art 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele, prenumele contravenientului, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de către petent deoarece acesta a refuzat să semneze.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal. Trebuie subliniat că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Totodată prevederile art.47 din OG nr.2/2001 stipulează expres că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, iar conform disp.art.35 din OG nr.2/2001 plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se soluționează cu precădere.
Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Esential este ca atat pe parcursul judecatii, cat si in etapa analizei probelor sa nu se incalce prezumtia de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propuna si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra Romaniei.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie.Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia.Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Dispozițiile OUG nr.195/2002 R au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, deci câmpul de aplicare a acestui act normativ privește toți cetățenii.
Respectarea regulilor impuse de OUG nr.195/2002 R are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate a persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială.
Desigur că persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp.art.21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că amenda contravențională, precum și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, sunt cele prevăzute de lege și sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite contravențiile, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa încât nu se impune reevaluarea acesteia.
Față de considerentele arătate mai sus, instanța, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/ 2001, urmează a respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea formulata de petentul G. V. A. domiciliat în Voluntari, ., nr. 16-26, . Ilfov si intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul in București . nr. 7, sector 2, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.01.2015.
Președinte, Grefier,
Red: jud FAL/ Tehnored CL
4 ex/10.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 335/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 386/2015.... → |
|---|
