Plângere contravenţională. Sentința nr. 496/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 496/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 6624/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 496
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. P. și pe intimata P. V. DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, se prezintă petentul prin mandatar D. M., cu procură depusă la dosar, fila 31, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- obiectul cauzei – plângere contravențională,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată,
- la data de 12.01.2015 intimata a depus dovada de comunicare a procesului-verbal contestat, după care:
Instanța, în temeiul art. 248 alin. 1 C.proc.civ., respinge excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată invocată de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată, având în vedere că potrivit confirmării de primire de la fila 45 petentului i s-a comunicat procesul-verbal de contravenție la data de 2.05.203, astfel termenul procedural de 15 zile prevăzut de art. 31 din OG 2/2001 s-a împlinit la data de 20.05.2013, iar petentul a formulat plângerea la data de 17 mai 2013, data depunerii la poștă, fila 7, deci înainte de împlinirea termenului.
În temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile existe la dosar, apreciind că sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Instanța respinge cererea petentului de emitere unei adrese către intimată pentru a se depune Hotărârea Consiliului Local nr. 56/2004, ca nefiind utilă soluționării cauzei, întrucât Hotărârea este publicată pe site-ul oficial al Consiliului Local V..
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.05.2013 sub nr._, petentul, B. P., în contradictoriu cu intimata, P. V. DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 22.04.2013, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ a fost sancționat întrucât la data de 22.04.2013 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, în V., pe șoseaua . poseda autorizație de circulație, conform unei hotărâri a Consiliului Local V..
În esență, petentul a arătat că nu se face vinovat de cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, având în vedere că hotărârea Consiliului Local în baza căreia a fost sancționat nu este publicată în Monitorul Oficial, nefiindu-i opozabilă, aceasta nu a fost adusă la cunoștință publică, fiind sancționat într-un mod abuziv și ilegal în baza unui act ce nu poate conduce la aplicarea unor amenzi.
În apărarea sa, petentul a invocat prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.5, art.15 din OG 2/2001, art.6 din C.E.D.O.
Petentul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, procesul-verbal . nr._/ 22.04.2013, actul de identitate.
Intimata, P. V. DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii cererii ca fiind tardiv introdusă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului-verbal . nr._/22.04.2013 ca temeinic și legal.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/22.04.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 2.000 lei, pentru că în data de 22.04.2013, ora 15:00, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, având masa maximă autorizată de 2700 kg, conform certificatului de înmatriculare pe Bvd. Eroilor, fiind surprins în dreptul imobilului nr. 81, fără a poseda autorizație de circulație pe raza orașului V., contravenție prevăzută de art. 9 din HCL nr. 56/2004 și sancționată de art. 9 din HCL nr. 56/2004.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere decizia nr. XXII/19 martie 2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța nu poate reține motivul de nelegalitate invocat de petent, respectiv că actul normativ care reglementează fapta contravențională nu îi este opozabilă, întrucât nu a fost publicată în Monitorul Oficial, din următoarele considerente:
Potrivit art. 2 din OG nr. 2/2001, prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate. Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene prevăzute la art. 1 se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate în care acestora li s-au stabilit atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Sunday Times c. Marii Britanii că legea trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie accesibilă și previzibilă. Existența acestor calități ale legii se apreciază in concreto, ținând seama de conținut, domeniul de aplicare și de numărul și calitatea destinatarilor săi.
Cerința accesibilității este îndeplinită atunci când textele normative și jurisprudența pertinentă sunt publicate sau cel puțin sunt aduse la cunoștința destinatarilor săi, care au posibilitatea de a le consulta.
Atât timp cât o lege nu este accesibilă, nefiind cunoscută de persoana interesată, aceasta nici nu poate prevedea consecințele încălcării legii, dar și că, atât timp cât o lege nu este previzibilă, persoana în cauză neputând anticipa legalitatea acțiunii sale ori consecințele violării legii, nu se poate vorbi de accesibilitatea reală la textul legal.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 215/2001, hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică, iar cele individuale, de la data comunicării. Aducerea la cunoștință publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect.
Astfel, modalitatea de publicare a hotărârilor normative rămâne la alegerea organului colegial și poate îmbrăca forme dintre cele mai variate: publicarea în Monitorul Oficial al județului, afișarea la sediul consiliului local sau în alte locuri special amenajate, cu avizier, sau pe clădirile unor agenți economici, cu acordul acestora.
Instanța constată că HCL nr. 56/2004 respectă cerința de accesibilitate, aceasta fiind adusă la cunoștința publicului prin publicarea actului normativ pe pagina de internet a autorității.
În ceea ce privește motivele petentului legate de lipsa mențiunilor referitoare la ocupația și locul de muncă ale contravenientului, la datele persoanei juridice, proprietara autoutilitarei și angajatorul acestuia, la documentele autoutilitarei, la faptul că nu i s-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni, instanța constată că aceste aspecte se încadrează în dispozițiile art. 16 din O.U.G. 2/2001, a căror nerespectare ar putea atrage nulitatea relativă a procesului-verbal numai în măsura în care s-ar produce o vătămare care nu ar putea fi înlăturată altfel. Această vătămare ar consta în faptul că petentul ar putea fi sancționată contravențional pentru o faptă și aceasta nu ar putea să dovedească împrejurările corecte în care s-ar fi produs această faptă. Având în vedere că petentul a avut posibilitatea de a arăta în fața instanței de judecată în ce împrejurări s-a săvârșit fapta, se constată faptul că nu a avut loc o vătămare care să poată fi înlăturată doar prin anularea procesului-verbal.
Instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Petentul a negat cele constatate în procesul-verbal, susținând că la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, autoturismul condus de acesta era fără încărcătură, iar conform cărții de identitate a autovehiculului, masa proprie este de 13.720 kg, ceea ce este mult sub 20.000 kg, așa cum prevăd Hotărârile Consiliului Local V., HCL nr. 71/2013 fiind luată ulterior datei întocmirii procesului-verbal de contravenție contestat.
Potrivit art. 9 alin. 1 din HCL nr. 56/2004, constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 1.500 lei la 2.500 lei, conducerea unui autovehicul pe teritoriul administrativ al orașului V. fără a poseda autorizație de circulație sau cu autorizație nevalabilă pentru perioada de timp, intervalul orar, tonajul, zona, traseul sau categoria respectivă.
Instanța nu poate reține apărarea petentului, atât timp cât acesta nu a depus la dosarului cauzei autorizația de circulație, prevăzută de dispozițiile HCL nr. 56/2004.
Simpla afirmație că procesul-verbal este nelegal și netemeinic nu poate fi de natură a înlătura mențiunile constatate personal de agentul constatator.
În aceste condiții, instanța reține că procesul-verbal analizat cuprinde constatările personale ale agentului constatator cu privire la situația de fapt descrisă. În consecință, acțiunea petentului, constând în faptul că la data de 22.04.2013, ora 15:00, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în orașul V., fără a poseda autorizație de circulație, constituie contravenție prevăzută de art. 9 din HCL nr. 56/2004 și se sancționează de art. 9 din HCL nr. 56/2004.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, instanța reține că, față de gradul de pericol social al contravenției, de circumstanțele în care aceasta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, aplicarea sancțiunii contravenționale nu s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 5 raportat la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, astfel că în cauză se impune înlocuirea amenzii contravenționale de 1.500 de lei cu sancțiunea avertismentului, pe care instanța o apreciază suficientă pentru a-l determina pe contestator ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.
Pe cale de consecință, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va modifica procesul-verbal de contravenție contravenției . nr._/22.04.2013 întocmit de către intimată, în sensul că va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 2000 lei aplicată petentului cu sancțiunea avertismentului, va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei aplicată prin procesul-verbal menționat.
Va atrage petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul B. P., cu domiciliul în ., ., nr. 108, J. ILFOV, împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/22.04.2013 în contradictoriu cu intimata P. V. - Direcția de Poliție Locală, cu sediul în V., ., J. ILFOV.
Modifică procesul-verbal de contravenție . nr._/22.04.2013 întocmit de către intimată, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 2000 lei aplicată petentului cu sancțiunea avertismentului.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei aplicată prin procesul-verbal menționat.
Atrage petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte prevederile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./22.09.2015
Comunicat părților azi, 2 ex, ………… 2015, Grefier,
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 897/2015. Judecătoria BUFTEA | Somaţie de plată. Sentința nr. 680/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
