Plângere contravenţională. Sentința nr. 5366/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5366/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 5366/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentinta civila Nr. 5366
Ședința publică de la 04.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. R.
Grefier M. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent E. V. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, având ca obiect plângere contravențională CP NR._/11.02.2015
Dezbaterile au avut loc in sedinta din data de 04.09.2015 cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera a amanat pronuntarea pentru azi, hotarand urmatoarele
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 20.02.2015 petentul E. V. a formulat, în contradictoriu cu intimata I.P.J. ILFOV-SERVICIUL RUTIER, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/11.02.2015, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor aplicate.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că descrierea faptei asa cum a fost retinuta in continutul procesului verbal nu este adeverata, pe sensul sau de mers nu se afla nicio persoana pe trecerea de pietoni.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
In probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
A anexat plângerii procesul-verbal de contravenție CP nr._/11.02.2015 (fila 4).
Plângerea este legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 .
Intimata a depus la dosarul cauzei, la data de 19.06.2015, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 11.02.2015, agentul de poliție desfășura, conform planificării, activități de supraveghere și control a traficului rutier a observat cum autoturismul cu numărul de înmatriculare_ nu a acordat prioritate de trecere unui pietoni angajat, pe sensul de mers al acestuia, în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător.
Intimata a mai arătat că după oprirea conducătorului auto și după ce i s-a adus la cunoștință abaterea săvârșită, s-a întocmit procesul-verbal, contestat de către petent, pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit.h) din ROUG nr. 195/2002 rep., aplicându-se măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere.
În drept, a invocat disp. OUG 195/2002.
Instanta a incuviintat si administrat in cauza proba cu inscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/11.02.2015 petentului i s-a aplicat ca sancțiune contravențională amenda în cuantum de 390 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, în temeiul art.100 alin.3 lit.b) din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 11.02.2015, ora 16:30, locul DN1 Tîncăbești, Ilfov, km28+750, a condus auto Opel cu nr Ph23VIM din direcția Ploiestii catre Bucuresti, iar când a ajuns la trecerea pentru pietoni nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat in traversare prin loc marcat si semnalizat corespunzator pe sensul său de mers.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contraventie conține mențiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele, prenumele si adresa contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Procesul verbal a fost semnat de catre petent, fără obiecțiuni.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art.135 lit.h) din ROUG nr.195/2002 rep., conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații... pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la cuoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. Nerespectarea acestor dispozitii legale se sancționează, conform art. 100 alin.3 lit.b) din OUG nr. 195/2002 rep., cu amendă prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amenda) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Instanta constata ca fapta petentului a fost constatata personal de catre agentul constatator, astfel cum rezultă din mențiunile procesului verbal.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Petentul a contestat situatia de fapt din procesul verbal, aratand prin plangere că situația de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde adevărului.
Deși petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, instanța observă că în cauză apărările formulate de acesta nu sunt susținute de nicio probă. Mai mult, instanța observă că petentul a semnat procesul verbal, fără obiecțiuni ceea ce îndreptățește instanță să reține prezumția simplă că aspectele reținute în actul constatator sunt reale. Astfel, instanta retine ca in cauza nu exista niciun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, prezumția de legalitate a actului atacat nefiind răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte-amendă cf. dispozițiilor art.98 alin.4 lit.b) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (...), neacordarea priorității de trecere pietonilor angajati în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (390 lei) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Instanța consideră că fapta acestuia, de a nu acorda prioritate pietonilor aflați în traversare pe trecerea marcată în mod corespunzător, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța consideră că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. Acest gen de fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social destul de ridicat (fapta este considerată de către legiuitor a prezenta o gravitate sporita prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum -340 lei precum și prin aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce), fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
In ceea ce priveste sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile, instanta retine ca aceasta intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, motiv pentru care apreciaza ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petent ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă nu atât prin amenda prevăzuta ca si sanctiune principala, cât prin sancțiunea complementară constand in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind unele proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/11.02.2015, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul E. V. cu domiciliul în com. Paulesti, ., jud. Prahova, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE ILFOV –sector 2 Bucuresti, . nr. 7, împotriva procesului verbal . nr._/11.02.2015, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._/11.02.2015, ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
L. C. RomanMihai C. P.
Red. L.C.R/M.C.P.
4 ex. /15.09.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5274/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5388/2015.... → |
|---|
