Plângere contravenţională. Sentința nr. 5367/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5367/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 5367/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentinta civila Nr. 5367
Ședința publică de la 11.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. R.
Grefier M. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent R. D. A. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ILFOV, având ca obiect plângere contravențională CP_/17.02.2015
Dezbaterile au avut loc in sedinta din data de 04.09.2015 cand, instanta avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru azi, hotarand urmatoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 20.02.2015 petent R. D. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata I.P.J. ILFOV-SERVICIUL RUTIER, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/17.02.2015, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor aplicate.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că descrierea faptei asa cum a fost retinuta in continutul procesului verbal nu este adeverata, pe sensul sau de mers aflandu-se o persoana ce s-a intors cu spatele cand acesta s-a apropiat de trecerea de pietoni.
Plângerea nu este întemeiată în drept.
In probatiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri și martori.
A anexat plângerii procesul-verbal de contravenție CP nr._/17.02.2015.
Plângerea este legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013
Intimata a depus la dosarul cauzei, la data de 29.04.2015, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 17.02.2015, agentul de poliție desfășura, conform planificării, activități de supraveghere și control a traficului rutier a observat cum autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ce se deplasa pe . acordat prioritate de trecere unui pietoni angajat, pe sensul de mers al acestuia, în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător.
Intimata a mai arătat că după oprirea conducătorului auto și după ce i s-a adus la cunoștință abaterea săvârșită, s-a întocmit procesul-verbal, contestat de către petent, pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit.h) din ROUG nr. 195/2002 rep., aplicându-se măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere.
In probatiune intimatul a depus raport agent constatator si istoric abateri rutiere
În drept, a invocat disp. OUG 195/2002
Instanta a incuviintat si administrat in cauza proba cu inscrisurile de la dosar si proba testimonială, fiind audiat, sub prestare de jurământ, martorul C. G.- declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (fila32).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._/17.02.2015 petentului i s-a aplicat o sanctiune de 4 puncte amenda, in cuantum de 390 lei, precum si sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, pentru nerespectarea dispozitiilor art. 135 lit. h din OUG nr. 195/2002, in temeiul art 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, retinandu-se ca la data de 17.02.2015, in jurul orei 14:20, a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare_ pe DN1 km28+750m si nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat in traversarea drumului public prin loc marcat si semnalizat, pe sensul său de mers.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contraventie este supus controlului de legalitate si temeinicie al instantei.
Analizand modul de intocmire a procesului-verbal, instanta constata ca acesta respecta dispozitiile imperative ale legii, nefiind incidenta niciuna dintre cauzele de nulitate absoluta prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contraventie contine mentiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia si semnatura agentului constatator. Procesul-verbal intocmit nu contine si semnatura petentului, existând mențiunea „pietonul nu era hotărât în traversare” .
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conducatorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere pietonului care traverseaza drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzator, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci cand acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului. Nerespectarea acestei prevederi legale se sanctioneaza, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amenda) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Instanta constata ca procesul verbal a fost incheiat de catre agentul constatator ca urmare a constatarilor personale, aspect ce rezulta din continutul procesului verbal cat si din intampinarea intimatului.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Petentul a susținut că situația de fapt reținută în procesul verbal este nereală, întrucât pietonul s-a întors cu spatele la trecerea de pietoni.
Martorul audiat în cauză- C. G.- a relatat că pietonul se afla lângă trecere, s-a răzgândit și s-a întors cu spatele. Instanta apreciaza neverosimila declaratia acestui martor, avand in vedere ca însăși petentul a menționat la rubrica „alte mențiuni” din procesul verbal că „pietonul nu era hotărât în traversare” și nicidecum că pietonul s-ar fi întors cu spatele. Rezultă că martorul nu a văzut sau nu își mai amintește firul evenimentelor astfel cum s-au petrecut, motiv pentru care instanța nu poate acorda relevanță juridică depoziției acestui martor.
Instanța reține că situația de fapt descrisă în procesul verbal se coroborează cu raportul întocmit de agentul constatator Ag I. M. care a învederat că autoturismul cu nr. de inmatriculare_, condus de petent, ajuns pe marcajul pietonal de pe DN1 km28+700m și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare drumului, pietonul fiind nevoit să se oprească din traversare pentru a nu fi acrosat de autoturismul petentului (fila 25).
Vazand probatoriul administrat in cauza si constatand ca prezumția de legalitate a actului atacat nu a fost răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale de catre petent.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte-amendă cf. dispozițiilor art.98 alin.4 lit.b) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (...), neacordarea priorității de trecere pietonilor angajati în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (390 lei) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Instanța consideră că fapta acestuia, de a nu acorda prioritate pietonilor aflați în traversare pe trecerea marcată în mod corespunzător, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța consideră că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. Acest gen de fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social destul de ridicat (fapta este considerată de către legiuitor a prezenta o gravitate sporita prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum -390 lei precum și prin aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce), fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
In ceea ce priveste sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile, instanta retine ca aceasta intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, motiv pentru care apreciaza ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petent ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă nu atât prin amenda prevăzuta ca si sanctiune principala, cât prin sancțiunea complementară constand in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind unele proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/17.02.2015, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petentul R. D. A.-., nr. 58, jud. Dambovita, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE ILFOV- sector 2 Bucuresti, ., nr. 7, împotriva procesului verbal . nr._/17.02.2015, ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/17.02.2015, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.09.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
L. C. RomanMihai C. P.
Red. L.C.R/M.C.P.
4 ex. /15.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5364/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5368/2015.... → |
|---|
