Plângere contravenţională. Sentința nr. 6439/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6439/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 6439/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.-SECȚIA CIVILĂ
JUDEȚUL ILFOV
SENTINȚA CIVILĂ NR.6439
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE – L. C. R.
GREFIER – F. D.
Pe rol se află soluționarea cererii formulata de petentul R. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ILFOV, pentru anularea procesului verbal de contravenție, . nr._/09.04.2015.
Dezbaterile au avut loc în ședința din publica din data de 02.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 09.10.2015, dispunând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ la data de 21.04.2015 petentul R. M. a formulat, în contradictoriu cu intimata I.P.J. ILFOV-SERVICIUL RUTIER, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/09.04.2015, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor aplicate.
În motivare, petentul a arătat, în esență, reținându-se că, la data de 09.04.2015, ora 14:08, a condus auto cu nr_ pe DN1 din direcția Ploiesti către Bucuresti si la trecerea pentru pietoni marcata si semnalizata corespunzător nu a acordat prioritate de trecere pietonului care traversa regulamentar pe același sens de deplasare.
Precizează că, descrierea faptei asa cum a fost reținuta in conținutul procesului verbal nu este adevărata, pe sensul sau de mers nu se afla nici o persoana pe trecerea de pietoni.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
In probațiune a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
A anexat plângerii procesul-verbal de contravenție PIFX nr._/09.04.2015 (fila 4) .
Plângerea este legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 5).
Intimatul a depus la dosarul cauzei, la data de 20.07.2015, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 09.04.2015, agentul de poliție desfășura, conform planificării, activități de supraveghere și control a traficului rutier a observat cum autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ce se deplasa pe DN1, din direcția Ploiești spre București, în dreptul localității Corbeanca, nu a acordat prioritate de trecere unui pietoni angajat, pe sensul de mers al acestuia, în traversarea regulamentară a străzii pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător.
Intimata a mai arătat că după oprirea conducătorului auto și după ce i s-a adus la cunoștință abaterea săvârșită, s-a întocmit procesul-verbal, contestat de către petent, pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit.h) din ROUG nr. 195/2002 rep., aplicându-se măsura tehnico administrativă a reținerii permisului de conducere.
În drept, a invocat disp. art. 205-208 Cod procedură civilă.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei un punct de vedere al agentului constatator și fisa de abateri rutiere.
Instanta a incuviintat si administrat in cauza proba cu inscrisurile de la dosar .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/09.04.2015 petentului i s-a aplicat ca sancțiune contravențională amenda în cuantum de 390 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, în temeiul art.100 alin.3 lit.b) din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 09.04.2015, ora 14:08, locul DN1 Corbeanca, M. Image, a condus auto cu nr_ pe DN1 din directia Ploiesti către Bucuresti si la trecerea pentru pietoni marcata si semnalizata corespunzator nu a acordat prioritate de trecere pietonului care traversa regulamentar pe același sens de deplasare.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevazute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contraventie conține mențiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele, prenumele si adresa contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Procesul verbal a fost semnat de catre petent, cu obiectiuni.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art.135 lit.h) din ROUG nr.195/2002 rep., conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații... pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la cuoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. Nerespectarea acestor dispozitii legale se sancționează, conform art. 100 alin.3 lit.b) din OUG nr. 195/2002 rep., cu amendă prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amenda) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Instanta constata ca fapta petentului a fost constatata personal de catre agentul constatator, astfel cum rezultă din mențiunile procesului verbal.
Instanta retine ca procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acesta are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Petentul a contestat situatia de fapt din procesul verbal, aratand prin plangere că situația de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde adevărului.
Deși petentului i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, instanța observă că în cauză apărările formulate de acesta nu sunt susținute de nicio probă. Astfel, instanta retine ca in cauza nu exista niciun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Mai mult instanța observă că procesul verbal se coroborează cu raportul agentului în care s-a menționat că pietonul se afla pe sensul de deplasare al petentului.
Așadar, prezumția de legalitate a actului atacat nefiind răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte-amendă cf. dispozițiilor art.98 alin.4 lit.b) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (...), neacordarea priorității de trecere pietonilor angajati în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că în speță s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (390 lei) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Instanța consideră că fapta acestuia, de a nu acorda prioritate pietonilor aflați în traversare pe trecerea marcată în mod corespunzător, nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât și pe ceilalți participanți la trafic.
Instanța consideră că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. Acest gen de fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social destul de ridicat (fapta este considerată de către legiuitor a prezenta o gravitate sporita prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum -390 lei precum și prin aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce), fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care observa ca petentul a mai fost sanctionat anterior pentru contraventii la regimul circulatiei pe drumurile publice (un număr de 10 abateri), astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor contraventionale savarsite de aceasta aflat la fila -27,28 din dosarul cauzei.
Coroborand acest comportament al petentului care persevereaza pe cale contraventionala, savarsind in mod repetat contraventii, chiar si dupa sanctionarea sa, cu atitudinea nesincera a acestuia in cadrul acestei actiuni, instanta conchide ca petentul nu înțelege gravitatea faptei sale și nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic, astfel ca mentinerea sanctiunii aplicate de agentul constatator apare ca fiind necesara si justificata.
Acest comportament al petentului nu poate decat sa conduca la ideea ca scopul urmarit de catre acesta este acela al suspendarii executarii sanctiunilor aplicate prin procesul verbal si ca petentul a inteles ca isi exercite drepturile procesuale in mod abuziv si nu potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute, iar fata de aceasta imprejurare, instanta atrage atentia petentului ca introducerea, cu rea-credinta, a unei cereri vadit netemeinice, poate atrage aplicarea unei amenzi judiciare de la 100 lei la 1000 lei, potrivit art. 187 alin.1 pct.1 lit.a) Cod procedura civila.
In ceea ce priveste sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 30 zile, instanta retine ca aceasta intervine de drept odată cu săvârșirea faptei de către petent, motiv pentru care apreciaza ca orice discuție referitoare la oportunitatea luării sale este exclusă.
Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petent ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă nu atât prin amenda prevăzuta ca si sanctiune principala, cât prin sancțiunea complementară constand in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunilor contravenționale, acestea fiind unele proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/09.04.2015, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul R. M. cu domiciliul în București, ., Sectorul 6, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE ILFOV cu sediul în București, ., nr.7, Sectorul 2, împotriva procesului verbal . nr._/09.04.2015, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal . nr._/09.04.2015, ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER
L. C. RomanFlorica D.
Red. L.C.R
4 ex. /27.10.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr.5128
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6244/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6246/2015.... → |
|---|
