Plângere contravenţională. Sentința nr. 8264/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8264/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 8264/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8264
Ședința publică din data de 23.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. R.
GREFIER – F. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent . și pe intimat M. T., INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I.S.C.T.R., având ca obiect plângere contravențională ISCTR NR._/22.05.2015.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 09.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.11.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 09.06.2015, petenta . a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata M. T., INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-I.S.C.T.R.,, anularea procesului-verbal de contravenție . NR._/22.05.2015.
În motivare, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional pe motiv că la data de 22.05.2015, pe DN2, km.18+400m, localitatea Afumați, jud. Ilfov, la controlul efectuat în trafic s-a constatat că operatorul de transport nu a respectat obligația de a asigura, la bordul autovehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost, existența asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora. Consideră procesul verbal ca fiind netemeinic și nelegal pentru că nu poartă semnătura și datele de identificare a unui martor asistent în condițiile în care nu este semnat de reprezentantul său .
În drept,a invocat prevederile OG 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar înscrisuri (f.7-18).
Cererea a fost timbrată cu 20 de lei, potrivit chitanței de plată de la fila 3.
La data de 10.08.2015, intimata a formulat întâmpinare (f.54-60), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
La data de 27.08.2015, petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care arată că susținerile intimatei nu corespund realității.
La termenul din data de 09.11.2015, sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/22.05.2015, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4000 lei, pentru fapta prevăzută de art. 4 pct.57 din HG nr. 69/2012.
În vederea încheierii procesului-verbal contestat, inspectorul ISCTR a reținut că, la data de 22.05.2015, ora 10:03, pe DN2, km.18+400m, loc. Afumați, jud. Ilfov, la controlul efectuat în trafic s-a constatat că operatorul de transport nu a respectat obligația de a asigura, la bordul autovehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost, existența asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora (f.7).
Analizând cu prioritate dacă petenta a introdus plângerea contravențională în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul legal.
În continuare, potrivit art. 34 alin.1 din OG 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/20.05.2015.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele prevăzute de art. 16,17 și 19 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută sau relativă care să îi afecteze valabilitatea.
Astfel, referitor la motivele de nulitate invocate de petentă, respectiv lipsa semnăturii și a datelor de identificare ale unui martor asistent, lipsa mențiunilor cr pot servi la aprecierea gravității faptei, respectiv lipsa obiecțiunilor petentei, instanța reține că art. 17 din OG 2/2001 prevede în mod expres cazurile de nulitate absolută, lipsa celorlalte mențiuni, chiar și a celor prevăzute de art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 reprezintă cazuri de nulitate relativă, contravenientul trebuind să facă dovada existenței unei vătămări. În acest sens este și Decizia nr. 22 din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a enunțat în considerente faptul că, în afară de mențiunile prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, care sunt obligatorii și a căror lipsa se sancționează cu nulitatea absolută, lipsa celorlalte mențiuni se sancționează cu nulitatea relativă, care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Așa cum se poate observa, în cazul de față, contravenienta nu a dovedit faptul că a suferit o vătămare de pe urma lipsei acestor mențiuni din conținutul procesului-verbal, cu atât mai mult cu cât acesta a beneficiat de posibilitatea obiectivă de a supune procesul-verbal analizei instanței de judecată.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia dispoziției art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt, până la proba contrară.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Chiar și în cazul concret în care făcând aplicarea art 11 și 20 din Constituție în vederea aplicării principiilor prevăzute de art 6 din CEDO în materie penală, aceasta nu conduce la aplicarea automată a dreptului procesual penal prevăzut de legea internă în cauza concretă dedusă judecății, ci aplicarea Codului de Procedură Civilă și a garanțiilor instituite de jurisprudența CEDO, care nu se opun aplicării prezumției privind legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție cu respectarea condițiilor anterior menționate.
Conform adagiului latinesc actori incumbit probatio, reluat în dispozițiile art.249 C.proc.civ, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie sa o dovedească. În cazul de față, petenta nu a dovedit o stare faptică care să contravină celei descrise în procesul verbal contestat, prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției nefiind așadar răsturnată.
În acest sens, petenta ar fi trebuit să facă dovada existenței, la acea dată, a asigurării pentru persoanele transportate și pentru bunurile acestora și să asigure prezența acestora la bordul autovehiculului, nefiind edificatoare depunerea la dosar a acestor asigurări, norma sancționatorie impunând prezența fizică a înscrisurilor la bordul autovehiculului, pentru a putea fi prezentate în trafic, în ipoteza unui control. Astfel, fapta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57 pct.4 din HG 69/2012.
Raportat la gradul de pericol social al faptei contravenționale reținute, instanța apreciază faptul că amenda contravențională în cuantum de 4000 lei, pentru fapta contravențională prevăzută de art. 4 pct. 57 pct.4 din HG nr.69/2012, aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, întocmit de intimată, este proporțională cu gravitatea faptei, fiind aplicată în cuantumul minim prevăzut de art. 7 alin.1 din HG nr. 69/2012.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție emis de intimată, ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta .,cu sediul în Onești, ., județul Bacău în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în sector 1, București, .. 38, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 23.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. P. F. G.
Red.jud.PR
Thn.red.gr.FG/4 ex/15.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8254/2015.... | Actiune in regres. Sentința nr. 8201/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
