Pretenţii. Sentința nr. 2183/2015. Judecătoria BUFTEA

S-a mai solicitat obligarea paratei si la plata dobânzii legale pana la achitarea integrala a debitului și la cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că prin Sentința civilă nr._/05.12.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul_/3/2011 s-a dispus evacuarea paratei din spațiul aparținând reclamantei și obligarea acestuia la plata lipsei de folosință pentru perioada mai 2009 – februarie 2010.

Deși sentința a fost pronunțată la data de 05.12.2011, parata a eliberat spațiul la data de 30.06.2012, potrivit procesului-verbal anexat.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 998-999 Cciv. De la 1864, art. 1357 NC.civ si art. 194-204 C.p.civ.

În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.

La data de 11.02.2014, reclamanta a precizat temeiul acțiunii ca fiind art. 194-204 C., 998-999 Cod civil, aratand ca temeiul juridic al actiunii este raspunderea civil delictuala si ca nu intelege sa se judece in procedura speciala a ordonantei de plata.

Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 1938,91 lei, fila 36.

Legal citat, paratul a depus întâmpinare la data de 16.04.2014 prin care a invocat excepția inadmisibilității actiunii pentru neindeplinirea procedurii medierii, exceptia prescripției dreptului la acțiune pentru contravaloarea lipsei de folosinta aferenta perioadei martie 2010 – iunie 2010, iar pe fond respingerea acțiunii, având în vedere supraevaluarea pretențiilor reclamantei, cu cheltuieli de judecata.

În drept, art. 2 din Legea 192/2006, art. 2517 Cod civil, 193, 201, 254 C...

La data de 16.05.2014reclamanta a depus răspuns la întâmpinare și la data de 23.06.2014 concluzii scrise.

In sedinta de la data de 23.09.2014, instanta dupa calificarea actiunii ca fiind una in raspundere civila delictuala, a pus in discutie exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii medierii, exceptie invocata de parata, pe care a respins-o cu motivarea retinuta in incheierea de la acel termen si a unit cu fondul exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru lipsa de folosinta pentru perioada martie2010-iunie2010.

Totodata prin aceeasi incheiere, instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri si cu interogatoriul reciproc, proba cu expertiza tehnica evaluatorie pentru determinarea cuantumului lipsei de folosinta a spatiului de 30mp pentru perioada martie2010-iunie2012, respectiv iulie 2010-iunie2012 si a cuantumului dobanzii legale pana la momentul efectuarii expertizei si a respins paratei probele formulate pentru stabilirea cuantumului imbunatatirilor, constatand ca nu a fost investita cu o cerere reconventionala din partea paratei pe acest aspect.

La termenul din data de 10.03.2015 instanța a constatat decăderea paratului din proba cu interogatoriul pe care nu l-a depus la dosar pentru a fi administrat și la data de 13.01.2015 la dosarul cauzei a fost depus raportu expertiza incuviintata in cauza.

In sedinta publica din 10.03.2015, reclamanta si-a precizat actiunea in sensul indicarii cuantumului pretențiilor prin raporate la sumele indicate de către expert.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin Sentinta civila nr._ din 05.12.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila in dosarul nr._/3/2011, definitiva si irevocabila prin respingerea recursului, ca nefondat, la data de 23.05.2012 s-a dispus si evacuarea paratei din prezenta cauza din spatiul aflat in Bucuresti, ., ., parter, sect. 2, retinandu-se ca aceasta ocupa respectivul spatiu fara titlu in conditiile in care contractul incheiat si calificat de instanta ca fiind unul de locatiune a vizat perioada 01.01._05 si fata de dispozitiile art. 1450-1451 C. Civ. din 1864. Totodata parata . SRL a fost obligata si la plata catre reclamanta ASOCIATIA DE P. . sumei de 1800 euro, reprezentand contravaloare lipsa folosinta solicitata prin actiune pentru perioada mai 2009-februarie 2010 (f. 5-7, 58).

La data de 30.06.2012 a fost incheiat procesul-verbal de predare-primire intre partile prezentei cauze pentru spatiul aflat la parterul blocului 110 . nr. 5. (f. 8).

Prin actiunea cu care a fost investita instanta in cauza de fata, reclamanta a solicitat de la parata si contravaloarea lipsei de folosinta pentru perioada martie 2010-iunie 2012 si a dobanzii legale aferente al caror cuantum l-a indicat prin raportare la sumele stabilite in raportul de expertiza in urma ultimei precizari de actiune.

Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru contravaloarea lipsei de folosinta aferenta perioadei martie-iunie 2010, invocata de parata, instanta apreciaza ca aceasta este intemeiata, urmand a o admite pentru argumentele ce urmeaza a fi expuse:

În temeiul dispozițiilor art. 201 din Legea nr.71/2011 privind punerea în aplicare a noului Cod civil, conform căruia prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a noului cod civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, pentru soluția dată excepției invocate de pârâtă instanța a avut în vedere prevederile Decretului nr.167/1958, în vigoare atât la data începerii cât și la data împlinirii termenului de prescripție analizat în cauză.

Din interpretarea art.1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil in speta fata de data de incepere a prescriptiei, dar si de Decizia nr. 1/2014 a ICCJ data in solutionarea unui recurs in interesul legii, prescripția extinctiva poate fi definita ca fiind stingerea acelei componente a dreptului la acțiune care este posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a obține obligarea subiectului pasiv la executarea obligației corelative sau la recunoașterea dreptului subiectiv contestat, datorita nesesizarii organului de jurisdicție în termenul prevăzut de lege.

Termenul general de prescripție, aplicabil tuturor acțiunilor personale, indiferent de izvorul concret al raportului juridic obligațional, este cel instituit de art.3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva, fiind de 3 ani.

Pe de alta parte, conform art. 8 din acelasi decret, „Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cind pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atit paguba cit si pe cel care raspunde de ea”.

Or, acțiunea a fost depusa si înregistrata la Judecătoria B. la data de 08.07.2013, (data postei), deci după împlinirea termenului de prescripție de trei ani pentru perioada mai-iunie 2010.

Apararile formulate de reclamanta in ceea ce priveste exceptia prescriptiei nu pot fi retinute atata timp cat actiunea cu care a investit Tribunalul Bucuresti in cauza cu nr._/3/2011 se refera strict la lipsa de folosinta aferenta perioadei mai 2009-februarie 2010, iar in conformitate cu art. 16 din Decretul 167/1958 cursul prescriptiei se intrerupe fie prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia, fie prin introducerea unei cereri de chemare in judecata, fie printr-un act incepator de executare, niciunul din cazurile de incetare nefiind incidente pentru perioada analizata, mai-iunie 2010.

Referitor la dobânda legală solicitată de reclamantă pentru aceeasi perioada este aplicabil art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958 conform căruia odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. În concluzie, prescrierea dreptului principal atrage prescrierea tuturor prestațiilor succesive ce alcătuiesc obiectul dreptului de creanță accesoriu.

Pe fond, instanta va analiza cauza prin raportare la dispozitiile art. 998-999 C.civ din 1864 in materie de raspundere civila delictuala fata de data de inceput a faptei ilicite de folosire fara drept, respectiv anul 2010.

Astfel, potrivit acestor prevederi legale persoana care cauzeaza altuia cu vinovatie un prejudiciu este obligata sa il repare.

In speta, parata a folosit fara titlu spatiul aflat in Bucuresti, ., ., parter, sect. 2, in perioada martie 2010-iunie 2012, cand s-a incheiat procesul-verbal de predare-primire intre partile cauzei a spatiului descris mai sus. Astfel, prin sentinta civila nr._ din 05.12.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila in dosarul nr._/3/2011 s-a retinut ca dupa expirarea duratei contractului de locatiune prelungit pana in aprilie 2009, parata nu a mai detinut titlu pentru acest spatiu.

Apararea paratei ca spatiul ar fi fost eliberat din anul 2011, la 19.01.2011 schimbandu-si sediul conform extrasului ONRC nu poate fi retinuta cat timp nu s-a facut nicio dovada in sensul eliberarii si in fapt, extrasul ONRC atestand shimbarea sediului scriptic.

Or, singurul act existent la dosar si care atesta predarea spatiului in discutie de catre parata este procesul verbal de predare-primirie din 30 iunie 2012.

Ca fapta paratei a creat un prejudiciu reclamantei prin lipsirea de folosinta a imobilului este evident ca si vinovatia acesteia, legatura de cauzalitate rezultand si ea in mod direct.

Prin raportul de expertiza in specialitatea constructii civile si industriale, evaluarea proprietatii efectuat in cauza de expert Basica A. si depus la f. 149-159, lipsa de folosinta pentru perioada martie 2010-iunie 2012 a fost stabilita la suma de 28.694 lei.

Cum mai sus instanta a retinut ca intemeiata exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru contravaloarea lipsei de folosinta aferenta perioadei martie-iunie 2010, pe care a admis-o, scazand din suma totala de_ lei contravaloarea pentru aceasta perioada de 4194 lei, rezulta suma de 24.500 pentru care instanta apreciaza intemeiat acest capat al cererii, urmand a admite in parte actiunea precizata si a obliga parata la plata catre parata a acestei sume cu titlu de lipsa folosinta pentru perioada iulie 2010-iunie 2012.

In ceea ce priveste dobanda legala solicitata, instanta retine ca potrivit art. 1084 C. Civ, daunele –interese ce sunt debite creditorului cuprind pierderea suferita si beneficiul nerealizat, reparatia trebuind sa fie integrala, iar in temeiul art. 1088 C.civ, daunele interese pentru neexecutarea unei obligatii ce are ca obiect o suma constau in dobanda legala.

Vazand aceste dispozitii legale, instanta apreciaza intemeiat si acest capat de cerere dar numai pentru suma de 4504,23 lei, din suma totala de 5525 lei stabilita prin raportul de expertiza ca reprezentand dobanda legala pentru perioada martie 2010-iunie 2012 scazandu-se 1020,7714 lei reprezentand dobanda aferenta perioadei martie –iunie 2010, perioada pentru care dreptul material la actiune s-a prescris, instanta urmand a obliga, in final, parata la plata catre reclamanta a sumei de 4504,23 lei, reprezentand dobanda legala aferenta lipsei de folosinta pentru perioada iulie2010-iunie 2012, dar si la dobanda legala in continuare pana la achitarea integrala a debitului.

În baza art. 453 C.proc.civ., instanta, constatând ca pârâta a cazut partial in pretentii, o va obliga să plătească reclmantei suma de 5029 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciara de timbru aferenta sumelor acordate, respectiv 1549 lei, onorariu avocat de 2480 lei si 1000 lei onorariu expert, sume dovedite prin actele depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada martie – iunie 2010.

Admite in parte acțiunea formulată de creditorul ASOCIAȚIA DE P. ., cu sediul ales la C.I.Avocat C. C.-M., cu sediul în București, ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu debitorul . SRL - București, cu sediul ales la L., C. și Asociații c.g.a., cu sediul în București, ..12, sector 1, precizata.