Pretenţii. Sentința nr. 313/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 313/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 15290/94/2013
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINTA CIVILĂ NR. 313
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 28 IANUARIE 2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta, . SRL și pe pârâta, ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința de la 20.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 28.01.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 13.12.2013 sub nr._, reclamanta, . SRL în contradictoriu cu pârâta, . a solicitat 2849,36 lei, la plata dobânzii legale contractuala de 0,5%, de la 12.06.2013 respectiv 13.06.2013 precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare creditoarea arată că în datele de 14.05.2013 și 22.05.2013 în baza contractului cadru nr. 297/08.10.2012, parata a comandat iar creditoarea a livrat și a facturat conform facturilor/avizelor de însoțire a mărfii FF T. nr. 3339/_/14.05.2013 și FF T. nr._/22.05.2013; avizelor nr._/14.05.2013 și_/22.05.2013 marfa în valoare totală de 2.849,36 lei. Facturile sunt scadente la data de 12.06.2013, respectiv la 13.06.2013.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1028 C.p.c solicitând proba cu înscrisuri.
S-au depus în copie înscrisuri la dosar, f.5-21 și 38-51, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 200 lei., f.62.
Parata legal citată nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
În fapt, instanța reține că între reclamantă și pârâtă s-au desfășurat relații comerciale, așa cum rezultă din contractul nr 297 din 08.10.2012, obiectul contractului fiind vânzarea de către furnizor (reclamantă) către distribuitor (pârâtă) a sistemelor de supraveghere video, sistemelor de control acces, sistemelor de avertizare antiefracție și incendiu, precum și componente ale acestora și alte produse din oferta comercială a reclamantei. (f. 9)
În baza contractului sus menționat, reclamanta a emis facturilor/avizelor de însoțire a mărfii FF T. nr. 3339/_/14.05.2013 și FF T. nr._/22.05.2013; avizelor nr._/14.05.2013 și_/22.05.2013 marfa în valoare totală de 2.849,36 lei. Facturile sunt scadente la data de 12.06.2013, respectiv la 13.06.2013
Atât contractul, cât și facturile sunt însușite de pârâtă prin semnătură.
In drept, instanța reține că potrivit art. 1025 din Noul Cod de procedură civilă, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, valoarea cererii încadrându-se în limita impusă de legiuitor.
Potrivit art. 662 alin 2 din Noul C. proc. civ., creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
În speță, facturile fiscale emise de reclamanta-creditoare constituie mijloace de probă pentru obligațiunile comerciale cu condiția să fie acceptate, potrivit art.46 din Codul comercial, în vigoare la data încheierii contractului.
Prin urmare, între părți a fost încheiat contractul nr 297 din 08.10.2012 și au fost emise facturi fiscale pentru suma de 2.849,36 lei lei, facturi acceptate la plata prin semnare, instanța apreciază că pretinsa creanță este întemeiată pe înscrisuri opozabile paratei, apte să justifice din perspectivă probatorie caracterul cert al creanței.
O creanță este lichidă, potrivit art. 662 alin 3 din Noul C. proc. civ., atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
În prezenta cauză, cuantumul debitului principal de 2.849,36 lei, este determinat prin facturile fiscale însușite de către pârâtă prin semnare.
Creanța a devenit exigibilă odată cu împlinirea termenului de plată. Având în vedere că nu a fost prevăzut un termen de plată prin factura emise, obligația a devenit exigibilă la data comunicării acestora (în lipsa oricăror altor mențiuni pe factură în sensul arătat), la data de 12.06.2013, și respectiv la data de 13.06.2013.
Având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii mărfurilor ce i-au fost livrate, iar reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile asupra patrimoniului pârâtei, instanța reține ca fiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii contractuale față de pârâtă, motiv pentru care, în temeiul art. 969 C.civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, cererea reclamantei fiind întemeiată, urmează a obliga pârâta la plata sumei de 2.849,36 lei către reclamantă, reprezentând contravaloare marfă.
Având în vedere că parata nu a plătit debitul datorat până la data scadenței fiecărei facturi în parte, va admite cererea de acordare a penalităților în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere din valoarea fiecărei facturi in parte, raportat la dispozițiile art 3.4 din Contractul de încheiat între părți.
Va obliga pârâta să plătească reclamantei penalități în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, aferente facturii nr._ din 14.05.2013, calculate asupra debitului de 822,76 lei, începând cu data de 13.06.2013, până la plata efectivă a debitului, precum și penalități în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, aferente facturii nr_ din 22.05.2013, calculate asupra debitului de 2.026,60 lei, începând cu data de 12.06.2013, până la plata efectivă a debitului.
Totodată, reținând culpa procesuală a pârâtei in temeiul art. 1031 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta, . SRL cu sediul în sector 3, București, .. 155, Cod poștal_, în contradictoriu cu pârâta, . cu sediul în Otopeni, ., Cod poștal_, J. Ilfov.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.848,36 lei, reprezentând debit total neachitat.
Obligă pârâta să plătească reclamantei penalități în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, aferente facturii nr._ din 14.05.2013, calculate asupra debitului de 822,76 lei, începând cu data de 13.06.2013, până la plata efectivă a debitului, precum și penalități în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, aferente facturii nr_ din 22.05.2013, calculate asupra debitului de 2026,60 lei, începând cu data de 12.06.2013, până la plata efectivă a debitului.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.01.2015.
P., GREFIER,
I. E. M. A. E.
Red. I.E.M./thn.E.A./4 ex/29.05.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 297/2015. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 109/2015.... → |
|---|
