Pretenţii. Sentința nr. 3205/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3205/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 3205/2015
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3205
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA_ 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. A.-L.
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanții N. A. M., N. G. R., N. M. și pe pârâții ., P. G. V., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc și au fost consemnate în încheierea de ședință de la 14 mai 2015 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data 21 mai 2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 8 iulie 2013 sub nr._, reclamanții N. A. M., N. G. R., N. M. au chemat în judecată pe pârâții ., P. G. V., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 100.000 euro reprezentând daune morale și 30.000 lei reprezentând daune materiale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 13.10.2012 a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de către reclamantul N. G. R., și autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de pârâtul P. G. V.. Vinovat de producerea accidentului a fost pârâtul P. G. V., care, într-o curbă la stânga, a pătruns cu semiremorca pe sensul de mers al reclamanților, avariind autoturismul condus de N. G. R..
În urma accidentului domnul I. C. a suferit vătămări ce au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale, iar N. A. M. a suferit vătămări corporale ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale și a rămas cu o paralizie a buzei inferioare, fapt ce i-a cauzat acesteia numeroase probleme de readaptare la viața socială, a suferit o depresie nemaidorind să continue nici pe plan educațional și nici pe plan sportiv, fiindu-i afectată întreaga viață.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.2223 și următoarele N.C.C., Ordinul_ al C.S.A.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar un set de înscrisuri, filele 9 – 156, 170 - 261, solicitând instanței încuviințarea probei cu acte și a probei cu martori.
Pârâta, ., a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție pârâta a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților N. G. R. și N. M..
În motivare, pârâta a arătat că în ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, acesta nu este probat cu documente justificative și a solicitat instanței să aibă în vedere dispozițiile art. 49 pct. 2 din Normele aprobate prin ordinul C.S.A. nr. 14/2011.
Cu privire la daunele morale, pârâta a precizat că valoarea acestora este exagerată depășind media jurisprudenței și chiar despăgubirea acordată persoanelor vătămate corporal și care s-au constituit părți civile într-o cauză al cărei obiect este constituit și din infracțiunea de omor deosebit de grav, infracțiune săvârșită cu intenție, despre care nu se poate spune că a prejudiciat mai puțin subiectele pasive ale infracțiunii.
Mai mult, nu există nici un document medico-legal care să dovedească existența sluțirii care a fost invocată de reclamanți.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ., Ordinul CSA nr. 14/2011.
În susținere, pârâta a depus înscrisuri, filele 274 – 282.
Deși legal citat, pârâtul P. G. V., nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și formula eventuale apărări.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției lipsei calității procesuale active, instanța reține că aceasta este o excepție de fond, întrucât privește una din condițiile dreptului la acțiune, absolută și peremptorie, iar potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Instanța constată că reclamanții N. A. M., N. G. R. și N. M. au solicitat instanței obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând daune morale și la plata sumei de 30.000 lei reprezentând daune materiale.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale, instanța constată că reclamanții N. G. R. și N. M. au calitate procesuală activă, având în vedere dispozițiile art. 1391 alin. 2 C.civ., potrivit cărora instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.
Astfel, în calitate de părinți ai reclamantei minore N. A. M., aceștia pot dovedi existența unui prejudiciu moral care decurge din vătămarea integrității corporale și a sănătății minorei.
În ceea ce privește acordarea daunelor materiale, având în vedere că reclamanții, în calitate de reprezentanți legali, au suportat anumite cheltuieli din propriul patrimoniu privind îmbunătățirea stării de sănătate a reclamantei minore N. A., pot dovedi, de asemenea, existența unui prejudiciu material.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților N. G. R. și N. M., invocată de pârâtă, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, în fapt, instanța reține că la data de 13.10.2012, în timp ce reclamantul N. G. R. conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în care se aflau reclamanta N. A. M. și numitul I. C., a fost avariat de autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de pârâtul P. G. V., care în momentul în care se deplasa din direcția B. spre Ploiești, când a ajuns în dreptul Km 162+300 m, într-o curbă la stânga, a pătruns cu semiremorca pe sensul său de mers. În urma accidentului rutier, reclamanta N. A. M. și numitul I. C. au suferit vătămări corporale.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală B.(f. 10), reclamanta a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 13.10.2012 prin lovire cu și de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier, care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 de zile de îngrijiri medicale, iar în urma leziunilor traumatice suferite, reclamanta nu va rămâne cu infirmități.
Prin rezoluția de neîncepere a urmării penale din data de 20.03.2013 emisă de P. de pe lângă Judecătoria B., în dosarul penal nr._/P/2012(f. 18) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul P. G. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 C.pen, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală și vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1, 3 C.pen., întrucât a intervenit retragerea plângerii prealabile.
Instanța reține ca la data producerii accidentului rutier, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, era asigurat RCA la societatea de asigurări pârâtă.
În drept, în ceea ce privește legea civila substanțială aplicabilă în prezenta cauză, instanța reține că sunt incidente dispozițiile Noului Cod Civil, astfel cum rezulta din interpretarea prevederilor art. 103 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora: „obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii in vigoare la data producerii ori, după caz, săvârșirii lor.” Prin urmare, sunt aplicabile dispozițiile art. 1357 și urm. C.civ., relative la răspunderea pentru fapta proprie, întrucât fapta pretins ilicită s-a produs la data de 13.10.2012, deci după . Noului Cod Civil.
Instanța apreciază ca fiind îndeplinite condițiile privind răspunderea civilă delictuală în persoana pârâtul P. G. V.. Temeiul plății despăgubirii de către asiguratorul autoturismului condus de pârâtul P. G. V. îl reprezintă Legea nr. 136/1995.
Astfel, potrivit art. 50 din Legea 136 din 1995: “Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.”, iar potrivit art.54 din același act normativ: „ Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.”
Având în vedere dispozițiile art. 54 din Legea 136 din 1995, instanța respinge cererea privind obligarea pârâtului la plata sumelor solicitate, urmând ca instanța să aprecieze în ce măsură poate fi obligată pârâta, în calitate de asigurător, având în vedere cauza juridică a răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește condițiile răspunderii civile delictuale, instanța reține că potrivit art. 1349 alin. 1 și 2 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
De asemenea, potrivit art. 1357 alin. 1 si 2 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Din dispozițiile legale anterior menționate, rezultă cele patru condiții pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu, precum și vinovăția.
În ceea ce privește fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, instanța reține că aceasta reprezintă orice acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparține altei persoane.
Astfel, se constată îndeplinită condiția săvârșirii de către pârâtul P. G. V. a unei fapte ilicite, aceasta constând în fapta din data de 13.10.2012, când nu a respectat regulile de circulație referitoare la efectuarea virajului în condiții de siguranță.
Fapta ilicită săvârșită de către pârâtul P. G. V. rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, si anume din rezoluția de neîncepere a urmării penale din data de 20.03.2013 emisă de parchetul de pe lângă Judecătoria B., în dosarul penal nr._/P/2012(f. 18), precum și din poziția procesuală a pârâților, care nu au contestat existența faptei ilicite.
În ceea ce privește prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale, acesta constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană.
În cauza civilă de față se pune problema reparării patrimoniale a unui prejudiciu cu caracter patrimonial, pentru cheltuielile efectuate de reclamanți privind ameliorarea stării de sănătate a minorei reclamante. Totodată, se pune problema reparării si a unui prejudiciu fără caracter patrimonial, respectiv a acordării daunelor morale pretinse de reclamanți pentru încălcarea unor drepturi subiective civile nepatrimoniale.
Astfel, sub aspectul daunelor interese materiale pretinse, instanța reține ca acestea pot fi acordate doar in parte, în raport de cele solicitate prin cererea de chemare in judecată. Față de înscrisurile depuse de reclamanți în susținerea daunelor materiale pretinse, instanța constată că aceștia au făcut dovada unui prejudiciu material în cuantum de 620 lei, reprezentând abonamentele terapiilor urmate de reclamantă, astfel cum rezultă din chitanțele depuse la fila 173 de la de la dosar.
Deși reclamanții au depus la dosar și factura nr. ANB_/14.04.2011(f. 211), reprezentând contravaloarea serviciilor de apă și canalizare, instanța reține că acestea nu au nicio legătură cu prejudiciul material suferit de reclamanți în urma evenimentului rutier din data de 13.10.2012, motiv pentru care instanța va admite în parte capătul de cerere privind prejudiciul material, iar în consecință, va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 620 lei, reprezentând daune materiale
Sub aspectul daunelor morale, instanța reține că acestea sunt consecința prejudiciului nepatrimonial, si anume suferința de ordin fizic si afectiv provocata de accidentul rutier din data de 13.10.2012.
Astfel cum rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta a suferit, ca urmare a accidentului rutier din data de 13.10.2012, leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 7-8 de zile de îngrijiri medicale.
Deși reclamanții au depus, în susținerea cererii și nota expertală extrajudiciară(f. 307), conform căreia reclamanta a suferit în urma accidentului din data de 13.10.2012 leziuni traumatice care necesită 16-18 zile de îngrijiri medicale, iar cicatricile hipertrofice constatate la nivelul regiunii mentoniere necesită tratament de chirurgie plastică, iar evaluarea unui eventual prejudiciu estetic permanent ar fi posibilă numai după tratamentul de chirurgie plastică, instanța nu va reține valoarea probatorie a acestui înscris având în vedere raportul de expertiză medico-legală efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală B.(f. 10).
Astfel, raportul de expertiză medico-legală efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală B.(f. 10) a fost efectuat în dosarul penal nr._/P/2012, iar pentru a putea fi combătute concluziile comisiei medicale, reclamanții ar fi putut solicita instanței încuviințarea unei expertize medico-legale judiciare, proba contrară nefiind făcută prin depunerea unei note expertale extrajudiciare.
Afecțiunile medicale suferite de reclamantă au produs efecte negative ce subzistă și in prezent, acestea afectând in mod considerabil capacitatea de efort a acesteia. De altfel, astfel cum rezultă și din declarația martorului audiat în cauza, reclamanta, fiind componenta unei echipe de handbal, după producerea accidentului, randamentul acesteia a scăzut, fiind în pericol de a pierde locul din echipa de club. Totodată, martorul a precizat că reclamanta a rămas cu traume, fiind afectată atât pe plan sportiv, cât și pe plan emoțional. După accident, reclamanta nu a mai avut același rezultate școlare, iar martorul a apreciat, în calitate de antrenor, că din cauza accidentului, reclamanta nu va mai putea face niciodată sport de performanță.
Prin urmare, prejudiciul moral suferit de reclamantă este unul cert, existența acestuia fiind dincolo de orice îndoială.
Nu se pune problema în cauza de față a caracterului cert în ceea ce privește posibilitatea de evaluare, având în vedere specificul daunelor morale. Astfel, judecătorul cauzei este singurul care, în raport cu împrejurările concrete ale cauzei, poate să aprecieze o suma globală reprezentând echivalentul prejudiciului suferit. În ceea ce privește proba întinderii prejudiciului moral, estimarea acestuia se face de către instanța investita cu soluționarea cauzei, prin luarea în considerare a circumstanțelor de săvârșire a faptei ilicite și consecințele cele mai probabile pe care aceasta fapta le-ar putea produce asupra unui om din respectiva categorie, sociala ori profesionala.
În consecință, raportat la gravitatea afecțiunilor suferite de către reclamantă, ce rezulta din numărul de zile de îngrijiri medicale și din timpul necesar pentru ameliorarea afecțiunilor suferite, instanța constată că prejudiciul moral suferit este în cuantum de 7.000 euro.
În ceea ce privește evaluarea prejudiciului moral, astfel cum a fost reținută de instanță, trebuie precizat ca s-a avut în vedere un cuantum valoric rezonabil, dar substanțial al despăgubirilor pentru prejudiciul moral produs prin fapta ilicita, ce nu trebuie privit ca o sursa de înavuțire pentru reclamanți, ci, dimpotrivă, trebuie sa constituie o reparație echitabilă a prejudiciului produs, dar sa fie și de natură a descuraja, pe viitor, o conduita asemănătoare cu cea a pârâtului P. G. V. sau a altei persoane. Din acest ultim punct de vedere, nu se pune problema acordării unor „despăgubiri exemplare”, ci doar a unor despăgubiri care sa aibă și o eficiență practică în realitatea obiectivă, care să fie de natură să descurajeze neglijența celor care desfășoară o anume activitate, precum cea de a conduce autovehicule, în contextul actual, marcat de o creștere substanțială a numărului de accidente rutiere.
În cauză este îndeplinită și condiția privind legătura de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul suferit de reclamanți, astfel cum rezultă din probele administrate în cauza.
Vinovăția, ca element al răspunderii civile delictuale, reprezintă atitudinea subiectiva pe care autorul faptei a avut-o față de aceasta și de urmările acesteia, la momentul la care a săvârșit-o. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar ca fapta ilicita sa fie imputabilă autorului ei. Or, din înscrisurile existente la dosar rezulta ca, într-adevăr, fapta ilicita a fost săvârșita cu vinovăție, sub forma culpei.
Prin urmare, raportat la considerentele de fapt si de drept anterior expuse, instanța va admite in parte cererea de chemare în judecată, și va obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 7.000 euro, echivalentul în lei la cursul de referință BNR de la data plății, cu titlu de daune morale.
Față de cererea reclamantei, și deși pârâta a căzut în pretenții, instanța va respinge cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, întrucât reclamanții nu au făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
Astfel, deși reclamanții au depus chitanțele privind onorariul de avocat, instanța constată că acestea au fost depuse după ce instanța a închis dezbaterile asupra fondului, motiv pentru care devin incidente dispozițiile art. 394 alin. 3 C.proc.civ., potrivit cărora, după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților N. G. R. și N. M., invocată de pârâtă, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea formulată de reclamanții N. A. M., N. G. R. și N. M., cu domiciliul ales în București, ., sector 4 în contradictoriu cu pârâții S.C. E. R. asigurare Reasigurare S.A., cu sediul în Voluntari - Global City Business Park, .. 10, . Ilfov și P. G. V., cu domiciliul în . Jos, nr. 675, J. ILFOV.
Obligă pârâta S.C. E. R. Asigurare Reasigurare S.A. la plata către reclamanți a sumei de 620 lei, reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de 7.000 euro, echivalentul în lei la cursul de referință BNR de la data plății, cu titlu de daune morale.
Respinge cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./7 ex./15.12.2015
Comunicat părților azi, 2 ex, ………… 2015, Grefier,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1081/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2166/2015.... → |
|---|
