Pretenţii. Sentința nr. 5882/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5882/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 5882/2015
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5882
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 24.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. A.-L.
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta SOCIETATEA A. REASIGURARE ASTRA SA și pe pârâta L. V. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc și au fost consemnate în încheierea de ședință de la 17.09.2015 ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data 24.09.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 29.08.2015 sub nr._, reclamanta, S.C. ASTRA S.A., a chemat în judecată pe pârâta, L. V.-M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:
- 2.536,69 lei, cu titlu de daune interese,
- 522,57 lei, reprezentând dobânda legală,
- dobânda legală calculată la nivelul dobânzii de referință B.N.R. de la data de 28.08.2014 și până la achitării integrale a debitului,
- cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și orice alte cheltuieli asimilate cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 7.08.2011 a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicate două autoturisme,_ condus de către numitul T. G. și_, condus de către pârâta, L. V.. Potrivit Constatării amiabile de accident și declarațiilor celor doi șoferi, culpa în producerea evenimentului rutier ar fi aparținut numitului T. G.. La data producerii accidentului autoturismul,_, condus de către T. G. avea încheiată polița RCA nr._ la societatea reclamantă.
În urma deschiderii dosarului de daună în data de 18.08.2011, au fost comandate piesele necesare reparării autovehiculului păgubit, furnizorii de piese emițând o . facturi în cuantum total de 2.536,69 lei.
În temeiul art. 36 alin. 2 din Ordinul CSA 5/2010, s-au efectuat investigații privind producerea accidentului rutier, iar în urma cercetărilor desfășurate, s-a stabilit că formularul de Constatare Amiabilă completat nu prezintă situația de fapt în urma căreia ar fi putut rezulta avariile și că avariile autovehiculului păgubit nu se puteau produce în condițiile declarate de cei doi conducători auto, dosarul fiind respins de la plată.
Având în vedere cele relatate, reclamanta a apreciat că suma de 2.536,69 lei achitată de către reclamantă, reprezentând contravaloarea pieselor care au fost montate pe autoturismul_, proprietatea pârâtei, reprezintă o plată nedatorată și reclamanta este în drept să o recupereze de la pârâtă, având în vedere prevederile art. 992 Cod civil.
Reclamanta a mai precizat că pârâta datorează și dobânda legală, aferentă sumei amintite, conform prevederilor OG nr. 13/2011, în cuantum de 522,57 lei, calculate de la data plății, respectiv data de 6.01.2012 și până la data introducerii acțiunii, respectiv 27.08.2014, și în continuare până la achitarea integrală a datoriei.
În drept, au fost invocate prevederile art.992, art.993, art.994 și următoarele vechiul Cod civil, C.proc.civ., Legea 136/1995, Oridnul CSA nr.5/2010, OG 13/2011.
În susținere, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (filele 5-29).
Cerere a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 225 lei (fila 45, 46).
Pârâta, L. V.-M., a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 C.proc.civ.
În susținere, pârâta a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martori.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, instanța reține că potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Instanța observă dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 potrivit cărora prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Având în vedere că termenul de prescripție a început să curgă sub imperiului Codului Civil din 1864, rezultă că termenul de prescripție extinctivă este guvernat de dispozițiile Decretului nr. 167/1958.
Instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, respectiv prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani de zile.
Instanța constată că dreptul material la acțiune al reclamantei s-a născut la momentul efectuării plății în cuantum de 2.536,69 lei, iar nu la data producerii accidentului, pentru că din momentul achitării acestei sume, s-a născut dreptul reclamantei de a se regresa împotriva pârâtei, în temeiul plății nedatorate.
Instanța constată că reclamanta a efectuat plata în cuantum de 2.536,69 lei, prin chitanțele de la data de 27.09.2011, 28.09.2011, 06.10. 2011 și 06.01.2012.
La data de 27.08.2014(data depunerii la curierat f. 30) a fost înregistrată acțiunea pe rolul Judecătoriei B..
Având în vedere termenul de prescripție de 3 ani de zile, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, instanța constată, că dreptul de creanță invocat de reclamantă nu este prescris, față de data de introducere a cererii de chemare în judecată, respectiv 27.08.2014(data depunerii la curierat f. 30). În consecință, instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul dreptului, în fapt, în data de 07.08.2011, s-a produs un accident de circulație între autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de numitul T. G., din culpa sa, și autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de pârâtă, rezultând avarierea celui din urmă autovehicul.
La data producerii accidentului – autoturismul cu nr. de înmatriculare_ avea încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă la societatea reclamantă conform poliței ./02/X1/SP nr._(poliță f. 23).
Conform constatării amiabile de accident încheiată la data de 07.08.2011(f. 14), numitul T. G. este vinovat în mod exclusiv de producerea accidentului.
La cererea pârâtei, reclamanta a deschis dosar de daună, în cadrul căruia a aprobat despăgubirea în cuantum de 2.536,69 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul cu număr de înmatriculare nr._, despăgubire care a fost achitată către societatea reclamantă, astfel cum rezultă din chitanțele de plată. Valoarea despăgubirilor calculată de reclamantă rezultă din înscrisurile depuse.
În drept, în ceea ce privește legea civilă aplicabilă instanța consideră că izvorul raportului obligațional în prezenta cauză este faptul juridic licit pretins de către reclamantă, respectiv plata nedatorată. Prin urmare, cu privire la legea care guvernează prezentul raport litigios, instanța consideră că sunt incidente dispozițiile art. 103 din Legea nr. 71/2011 potrivit cărora, obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor. Având în vedere că data pretinsei plăți nedatorate s-a finalizat la data de 06.01.2012, instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod Civil.
Potrivit art. 1341 C.civ., " cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire. Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri. Se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenția de a stinge o datorie proprie."
Astfel, pentru a se naște raportul juridic în temeiul căruia accipiensul va fi obligat la restituirea către solvens a ceea ce a primit, este necesară întrunirea mai multor condiții: prestația pe care solvensul a executat-o trebuie să fi avut semnificația operației juridice a unei plăți, să fi fost făcută cu titlu de plată, indiferent de obiectul ei; datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens și accipiens; plata să fi fost făcută din eroare.
Din analizarea probatoriului administrat în cauză, respectiv a înscrisurilor depuse în susținerea cererii, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile plății nedatorate, respectiv datoria în vederea căreia s-a făcut plata există, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens și accipiens, iar plata nu a fost făcută din eroare.
Potrivit art. 2208 alin. 1 C.civ., în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizația de asigurare în condițiile prevăzute în contract. Atunci când există neînțelegere asupra cuantumului indemnizației de asigurare, partea necontestată din aceasta se va plăti de asigurător anterior soluționării neînțelegerii prin bună învoială sau de către instanța judecătorească.
Potrivit art. 2210 alin. 1 C.civ., limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.
Astfel cum reiese din constatarea amiabilă de accident încheiată la data de 07.08.2011(f. 14), numitul T. G. este vinovat în mod exclusiv de producerea accidentului.
Reclamanta a susținut că în temeiul art. 36 alin. 2 din Ordinul CSA nr. 5/2010 s-au efectuat investigații privind producerea accidentului rutier, iar în urma cercetărilor desfășurate, s-a stabilit că formularul de constatare amiabilă nu reprezintă situația de fapt în urma căreia ar fi putut rezulta avariile și că avariile autovehiculului păgubit nu se puteau produce în condițiile declarate de cei doi conducători auto, dosarul fiind respins la plată.
Potrivit art. 36 alin. 2 și 3 din Ordinul CSA nr. 5/2010(în vigoare la momentul producerii accidentului), asigurătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice. Asigurătorul RCA are obligația să comunice în scris asiguratului și păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de maximum 10 zile de la data avizării daunei.
Potrivit art. 36 alin. 2 și 3 din Ordinul CSA nr. 5/2010(în vigoare la momentul producerii accidentului), în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat: fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigații cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedește îndeplinirea condițiilor de asigurare și producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA; fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
Instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada investigațiilor efectuate din care să reiasă că evenimentul rutier nu s-a produs conform constatării amiabile și nici dovada notificării părții prejudiciate privind motivele pentru care nu a aprobat pretențiile de despăgubire.
Simplele susțineri referitoare la faptul că vinovată de producerea accidentului este pârâta, fără a face dovada în acest sens, nu pot conduce la concluzia că plata s-a făcut din eroare.
În consecință, constatând că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor plății nedatorate, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. A.-Reasigurare Astra S.A., cu sediul în sector 3, București, .. 3, ., în contradictoriu cu pârâta L. V. M., având domiciliul ales în București, sector 3, ., ., ., ca neîntemeiată.
Ia act că pârâta a solicitat plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./07.01.2016
Comunicat părților, azi, 2 ex...........................Grefier,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5879/2015. Judecătoria BUFTEA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5893/2015. Judecătoria... → |
|---|
