Pretenţii. Sentința nr. 6747/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6747/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 6747/2015
ROMÂNIA -JUDEȚUL ILFOV
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.6747
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. A.
GREFIER F. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. F. C. EXPRESS S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S. MEDIA S.R.L.
Dezbaterile de fond au avut loc in ședința publica de la 08.10.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 16.10.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 28.11.2014 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ reclamanta S.C. F. C. Express S.R.L., a chemat în judecată pârâta S.C. T. S. Media S.R.L. solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2780,82 lei reprezentând facturi neachitate, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că societatea reclamantă are ca obiect de activitate prestarea de servicii de curierat rapid în București și în țară. Între cele două părți s-a încheiat un contract de prestări servicii de curierat - contractul nr. 596/15.02.2012. În baza acestui contract și a unor comenzi ferme, debitoarea a beneficiat de serviciile prestate de societatea noastră. Contractul nu a mai fost găsit în formă fizică în arhiva reclamantei, cel mai probabil dintr-o eroare materială fiind rătăcit de agentul de vânzări responsabil de arhivarea electronică a acestuia. Întrucât contractul de prestări servicii este consensual - lipsa unui înscris având relevanță doar "ad probationem" și nu "ad validitatem" – a susținut că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă raporturile obligaționale sinalagmatice dintre părți, întemeiate pe prestarea serviciului de curierat în temeiul cărora reclamanta a prestat acest serviciu, dar debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de plată.
Procedura de lucru desfășurată între părți era următoarea: pârâta trimitea plicuri și/sau colete prin intermediul societății reclamante, iar aceasta le livra către destinatari, iar apoi emitea factură bilunară pentru serviciile prestate. Factura era recepționată de angajații instituției pârâte, care semnau și ștampilau documentul de transport al facturii - denumit awb (pe documentul de transport erau menționate numărul și valoarea facturii emise). Alături de fiecare factură era comunicată și anexa acesteia, din care reieșea exact numărul de expediții efectuate, numele expeditorilor/destinatarilor, valoarea acestora, data expediției, etc. A depus în copie în copie facturile, anexele și documentele de transport ale acestora.
După recepționarea facturii, pârâta achita serviciile prestate și facturate. În baza acestei proceduri, cele două părți au desfășurat relații contractuale din februarie 2012 până în ianuarie 2013, moment de la care pârâta deși a continuat să utilizeze serviciile noastre a încetat să mai achite facturile emise.
A apreciat creanța certă, lichidă și exigibilă. Creanța este una lichidă întrucât câtimea acesteia este determinată prin însuși actul de creanță. Caracterul cert al creanței rezultă din acceptarea înscrisurile care atestă prestarea serviciilor de curierat: facturi fiscale însoțite de anexe, iar exigibilitatea acesteia rezultă din faptul că facturile emise au ajuns la scadență de aproape doi ani.
Toate demersurile pentru recuperarea debitului au rămas fără rezultat.
În drept, a invocat dispozițiile art.1516; 1518; 1522; 1531; 1539; 1548 Codul Civil.
În dovedirea cererii a depus la dosar înscrisuri (f.7-30). Totodată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că la data de 27.05.2015 a primit cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F. C. Express S.R.L., prin care aceasta solicită obligarea sa la plata sumei de 2.780,82 lei, sumă ce ar reprezenta contravaloarea unor facturi emise de reclamantă către pârâtă pentru anumite servicii de curierat, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
Urmare a unei verificări efectuate de societatea pârâtă, a constat, contrat celor susținute de reclamantă, faptul că societatea pârâtă nu are nicio datorie față de reclamantă.
Cu privire la netemeinicia cererii de chemare în judecată, a arătat că se susține de către reclamantă faptul că, între aceasta și pârâtă a fost încheiat un contract având ca obiect prestarea serviciilor de curierat, fără însă a atașa vreo dovadă în acest sens, susținând că acel contract probabil s-a rătăcit.
Într-adevăr, astfel cum afirmă și reclamanta, lipsa unui înscris care să constate operațiunea juridică, are relevanță doar “ad probationem" și nu “ad validitatem", însă, potrivit art. 249 c.proc.civ. "cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească", astfel că simpla afirmație în sensul că s-a încheiat un contract, nu o scutește pe reclamantă de sarcina probei.“
Mai susține reclamanta în cererea de chemare în judecată faptul că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă raporturile obligaționale sinalagmatice dintre părți. A solicitat să se observe că din înscrisurile ce au fost comunicate odată cu cererea de chemare în judecată (furnizare de informații de la Registrul Comerțului referitoare la pârâtă și la reclamantă, extras de pe internet în limba engleză referitor la pârâtă și facturi ce emană de la reclamantă), nu rezultă nicidecum astfel de raporturi.
Niciunul dintre aceste înscrisuri nu cuprinde acordul societății pârâte privind încheierea unui contract cu reclamanta. De asemenea, reclamanta susține că, în procedura de lucru desfășurată între părți, facturile emise de aceasta erau recepționate de angajații societății pârâte, care semnau și ștampilau documentul de transport al facturii, denumit awb, pe care erau menționate numărul și valoarea facturii emise. Însă, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2.780,82 lei, reprezentând contravaloarea unor facturi, ale căror comunicare către societatea pârâtei nici măcar nu o dovedește.
Din înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată de către reclamantă, nu rezultă existența unor raporturi obligaționale sinalagmatice între părți și nici existența unei creanțe împotriva societății pârâte. Prin urmare, atât timp cât creanța nu există, nici nu se pune problema analizei caracterelor unei creanțe de a fi certă, Iichidă și exigibilă. Chiar și în ipoteza în care presupusa creanță ar exista, aceasta oricum nu ar fi certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 663 alin. (2) C.proc.civ., republicat, "Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu".
Reclamanta nu a prezentat un contract încheiat sau măcar o comandă transmisă pentru serviciile pe care reclamanta pretinde că le-a încheiat, nu a prezentat niciun titlu executoriu, neprezentând niciun contract valabil.
A arătat că cererea formulată de reclamantă este neîntemeiată solicitând obligarea acesteia la cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat dispozițiile art.1516, 1518, 1522, 1531, 1539 și 1548 Codul Civil.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plată sumei de 2.780,82 lei, reprezentând debit neachitat.
În dovedirea cererii a depus la dosar în copii certificate, facturile fiscale emise
Instanța va avea în vedere că pârâta nu a administrat nicio dovada in sensul achitării datoriei sau in sensul stingerii acestei . admis de lege.
Prin urmare, se apreciază ca fiind întemeiate pretențiile reclamantei, caracterul cert al creanței fiind dovedit.
F. de aceste considerente, instanța urmează a admite acțiunea, astfel ca va obliga pârâta sa plătească reclamantei suma de 2.780,82 lei, lei debit neachitat.
In temeiul art.453 C.proc.civ., instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei 199,6 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. F. C. EXPRESS S.R.L. cu sediul în București, . nr. 11 C, sector 2 în contradictoriu cu pârâtul S.C. T. S. MEDIA S.R.L. cu sediul ales la S.C.A. H. M. N. și Asociații cu sediul în București, .. 100 parter, sector 2.
Obligă pârâta sa plătească reclamantei suma de 2.780,82 lei, debit neachitat.
Obliga pârâta să plătească reclamantei 199,6 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
C. A. F. G.
Red.jud.C.A..
Thn.red.gr.FG/4ex /
04.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6746/2015. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7039/2015.... → |
|---|
