Pretenţii. Sentința nr. 8795/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8795/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 8795/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr. 8795
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: P. R.
GREFIER: G. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant ASOCIAȚIA DE P. NR. 4A și pe pârât Ș. N., pârât Ș. R., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in ședința publica din data de 24.11.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.12.2015, hotărând următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea de înregistrată pe rolul instanței la data de 06.08.2014 sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 4A, în contradictoriu cu pârâtul Ș. N., pârât Ș. R. a solicitat, obligarea pârâților la plata sumei de 7736,80 lei, reprezentând totalitatea cotelor de contribuție restante în perioada ianuarie 2008-mai 2014, la plata penalităților aferente perioadei ianuarie 2008- mai 2014 în cuantum de 4483,50 lei, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că pârâții sunt proprietarii apartamentului situat în orașul Otopeni, ., ..2, parte, ., înscris în Cartea Funciară nr. 2422 localității Otopeni, nr. cadastral 171/2,0,9 . În sarcina pârâților s-au cumulat datorii în cuantum total de_,30 lei, din care 7736,80 lei cote de contribuție restante și 4483,50 lei, penalități aferente, ce au fost calculate conform dispozițiilor legale în vigoare, respectându-se prevederile art. 49 din Legea nr. 230/2007. De asemenea arată că deși pârâții au fost informați și somați periodic cu privire la restanțele la plata cheltuielilor de întreținere, aceștia nu au achitat datoriile, astfel că reclamanta nu a achitat facturile emise de către furnizorii de utilități publice.
Pe cale de consecință, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art 46, 48,49,50 Lg.230/2007, HG 1588/2007 si art 453 c.pr.civ.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, potrivit art 50 alin 2 din legea 230/2007.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând cererii un set de înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul (f. 6-103).
Pârâții nu au depus la dosar întâmpinare sau alte înscrisuri.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 245 NCPC excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 NCPC instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrare de probe ori după caz cercetarea în fond a pricinii.
Analizând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitul aferent perioadei ianuarie 2008-iulie 2011, instanța reține că acesta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Instanța reține că, potrivit art. 201 Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Potrivit facturilor existente la dosarul cauzei, datele scadente la care trebuiau efectuate plățile sunt cuprinse între 26.02._11, astfel că pentru fiecare obligație de plată care rezultă din aceste facturi, prescripția dreptului material la acțiune a început să curgă sub imperiul vechii legi civile. Având în vedere cele menționate anterior, instanța reține că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond pentru că vizează dreptul subiectiv dedus judecății, absolută întrucât poate fi invocată de oricare dintre părți, de către instanță din oficiu sau de către procuror, în orice stare a pricinii și peremptorie deoarece admiterea acesteia duce la respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
Constatarea împlinirii unui termen de prescripție presupune din partea oricărei instanțe sesizate cu judecarea excepției prescripției dreptului la acțiune următoarele demersuri: analiza naturii juridice a dreptului (drept real sau drept de creanță) a cărui ocrotire se solicită prin forța de constrângere a statului și în al doilea rând, verificarea faptului dacă, în speță, a intervenit sau nu una din acele cauze care suspendă sau care întrerup curgerea termenului de prescripție.
În ceea ce privește natura dreptului, instanța reține că, în prezenta cauză, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unei sume de bani. Prin urmare, raportat la acest aspect instanța constată că este vorba despre un drept de creanță, care în conformitate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, este prescriptibil în termenul general de prescripție de 3 ani.
Fiind astfel un drept prescriptibil, instanța trebuie să cerceteze care este momentul începerii curgerii termenului de prescripție și cel al împlinirii acesteia.
Legat de acest aspect, instanța constată că, în situația unei acțiuni care are ca și obiect recunoașterea și ocrotirea unui drept de creanță, termenul de prescripție se naște din momentul în care titularul dreptului subiectiv civil poate exercita acea prerogativă a dreptului care-i conferă posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului. În speță, din facturile fiscale depuse la dosar, rezultă că pârâta avea termen de plată pentru sumele reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada 26.02._11.
Instanța reține și faptul că reclamanta nu a probat existența vreunui caz de suspendare a prescripției dreptului la acțiune prevăzut de art. 13 și 14 din Decretul nr. 167/1958 sau a vreunui caz de întrerupere a prescripției dreptului la acțiune prevăzut de art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Astfel, instanța reține că termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la pentru fiecare factură în parte de la data scadenței. Raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 31.08.2015, instanța reține că acest termen s-a împlinit în ceea ce privește facturile fiscale emise pe perioada ianuarie 2008-iulie 2011.
Pentru motivele expuse, instanța urmează să admită excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei în ceea ce privește debitul aferent perioadei ianuarie 2008-iulie 2011, invocată din oficiu și să respingă cererea de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtei la plata cotelor de întreținere și a penalităților aferente, pentru perioada ianuarie 2008-iulie 2011, ca fiind prescrisă.
Analizând, cu prioritate, potrivit disp. art. 248 alin.1 C.proc.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată din oficiu, instanța o va admite, pentru următoarele motive:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârâtă si persoana obligată în temeiul raportului juridic dedus judecății. Astfel, trebuie stabilit care este raportul juridic în baza căruia reclamanta a formulat prezenta cerere.
Din înscrisurile depuse la dosar (f.190) rezultă că pârâtul Ș. N. a figurat în evidențele Asociației de P. în perioada iulie 2005-iulie 2010, iar din luna august 2010 acesta a fost scos de pe lista de plată a cheltuielilor la întreținere, ca urmare a separării celor doi soți. D. urmare, față de respingerea cererii de chemare în judecată având ca obiect obligarea la plata cotelor de întreținere și a penalităților aferente, pentru perioada ianuarie 2008-iulie 2011, ca fiind prescrisă, instanța constată că, pentru perioada ulterioară, august 2011-mai 2014, pârâtul nu poate fi obligat la plata cotelor de întreținere, dat fiind faptul că nu mai figurează în evidențele Asociației de proprietari începând cu luna august a anului 2010.
Astfel, față de cele expuse, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ș. N., invocată din oficiu, urmând a respinge cererea de chemare în judectă formulată împotriva pârâtului Ș. N., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În fapt, potrivit contractului de vânzare-cumpărare depus la filele 5-6, pârâta este proprietara . în Otopeni, ., ., parter, jud. Ilfov.
Conform listelor de plată a cotelor de întreținere, întocmite și afișate pe perioada august 2011-mai 2014 (f.19-53), coroborate cu centralizatorul de la filele 17-18 și chitanțele de plată de la filele 157-158, pârâta figurează cu un debit restant în cuantum de 1950 lei, reprezentând cote de întreținere.
În drept, potrivit art. 25 din H.G. nr.1588/2007 și art. 46 din Legea 230/2007, pârâta în calitate de proprietar, era obligată la achitarea sumelor aferente din cheltuielile de întreținere comune, temeiul legal de plată al cotelor de întreținere constând în listele de plată. Conform textelor de lege anterior menționate, obligația de plată trebuie executată în termen de 20 zile de la momentul afișării listelor lunare privind cotele de întreținere.
Având în vedere că pârâta nu și-a executat obligația de bună voie, se vor avea în vedere dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea 230/2007 care prevăd că asociația de proprietari poate acționa în justiție pe proprietarul care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Mai mult, instanța reține, de asemenea, faptul că pârâta nu a contestat, în condițiile art. 12 pct. a lit. d din HG nr. 1588/2007, calculul cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere în termenul legal de 10 zile de la afișarea listelor de plată, însușindu-și astfel obligația de plăti sumele înscrise în listele afișate.
Instanța reține că în prezenta cauză, creanța reclamantei constă în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din listele de întreținere afișate de reclamantă, însușite de pârâta în modalitatea prevăzută de art. 12 lit. A, d) din Hotărârea nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, instanța apreciază că reclamanta făcut dovada unei creanțe certe și lichide, întrucât aceasta rezultă din cuprinsul listelor de întreținere depuse la dosarul cauzei. Instanța constată și îndeplinirea condiției exigibilității, data scadenței fiind menționată în cuprinsul listelor de întreținere, fiind calculată potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 la maxim 20 de zile calendaristice de la data afișării listei.
Față de aceste considerente, se reține că creditoarea are o creanță certă lichidă și exigibilă față de pârâtă, în cuantum total de 1950 lei, aferente perioadei august 2011-mai 2014.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, instanța constată că potrivit art. 49 din Legea 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, iar acestea nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Din coroborarea prevederilor art. 49 din Legea 230/2007 cu procesul-verbal din data de 08.12.2003 (f.9-10), procentul de penalitate aplicat de reclamantă pentru neplata la termen a cheltuielilor de întreținere este de 0,2% pe fiecare zi de întârziere.
Față de considerentele expuse anterior, instanța reține că cererea formulată de Asociația de proprietari nr.4A, este în parte întemeiată, motiv pentru care o va admite în parte și va obliga pârâta la plata la plata sumei de 1950 lei reprezentând contravaloarea cotelor de întreținere la cheltuieli aferente perioadei august 2011-mai 2014, la care se adaugă penalitățile de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, calculate asupra fiecărei cote de întreținere neachitate sau achitate cu întârziere, de la data scadenței și până la data plății efective.
Având în vedere că reclamanta a depus la dosar, dovada achitării onorariului de avocat, în cuantum de 500 de lei, astfel cum rezultă din chitanța de la fila 152, în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ, instanța va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitul aferent perioadei ianuarie 2008-iulie 2011, invocată din oficiu.
Respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtei la plata cotelor de întreținere și a penalităților aferente, pentru perioada ianuarie 2008-iulie 2011, ca fiind prescrisă.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ș. N., invocată din oficiu.
Respinge cererea de chemare în judectă formulată împotriva pârâtului Ș. N., cu domiciliul în ., ., județul Ilfov ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR.4A, cu sediul în Otopeni, ., ., județul Ilfov în contradictoriu cu pârâta Ș. R. cu domiciliul în Otopeni, ., ., ., județul Ilfov.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1950 lei, reprezentând cote de întreținere nechitate, la care se adaugă penalitățile de întârziere de 0,2% pe zi, calculate asupra fiecărei cote de întreținere neachitate sau achitate cu întârziere, de la data scadenței și până la data plății efective.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronuntata in sedinta publica, azi 07.12.2015.
P. Grefier
R. PETERGURGUȚĂ G.
Red.jud.PR
Thn.red.gr.GG/5 ex/ 18.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8794/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8798/2015.... → |
|---|
