Evacuare. Sentința nr. 4/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 17455/200/2012
DOSAR NR. 17._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4.183
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.03.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: N. N.
GREFIER: P. L. – S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanta P. M. B. – prin primar, cu sediul în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâții C. G., cu domiciliul în mun. B., .. 24, jud. B., C. I., cu domiciliul în mun. B., .. 24, jud. B., și C. L., cu domiciliul în mun. B., .. 24, jud. B..
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 12.03.2012.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 23.05.2012 reclamantul Primarul M. B. a chemat în judecată pe pârâții C. G., C. I. și C. L. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora la plata sumei de 2.874 lei, reprezentând c. valoare chirie restantă aferentă perioadei martie 2010 – martie 2012, 2.874 lei penalități de întârziere aferente aceleiași perioade, rezilierea contractului de închiriere nr. 102/29.09.2003, evacuarea pârâților din imobil, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 505 lei.
În motivare s-a arătat că pârâții ocupă un spațiu situat în mun. B., .. 24, în baza contractului de închiriere nr. 102/29.03.2003.
Pârâții nu și-au respectat obligațiile contractuale privind plata chiriei lunare și a acumulat un debit restant în valoare totală de 5.267 lei, motiv pentru care, arată reclamantul, i-a notificat conform art. 1552 al. 2 C.C prin executorul judecătoresc, punându-i-se în vedere să achite chiria restantă, însă fără nici un rezultat.
Potrivit clauzelor contractuale, dar și a H.G. 1275/2000, ale Legii nr. 114/1996 actualizată, dar și a dispozițiilor art. 1806 și următoarele C.C., s-a născut dreptul locatarului de a solicita rezilierea contractului de închiriere.
Odată desființat dreptul în baza căruia ocupă locuința, locatorul are dreptul de a solicita evacuarea pârâtului din imobil.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile Legii nr. 114/1996, H.G. nr. 1275/200, Legii nr. 112/1195, dispozițiile referitoare la locațiune din codul civil, și a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 80 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Odată cu cererea s-a depus, în copie, notificarea nr. 82/24.04.2012 (fila 6), fișa de calcul chirie și penalități (fila 7), act adițional (fila 8), fișa suprafeței locative închiriate (fila 9), contract de închiriere nr. 102/29.09.2003 (fila 10 - 12).
Legal citați, pârâții nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.
La primul termen de judecată, reclamanta și-a modificat câtimea obiectului cererii, solicitând obligarea pârâților la plata sumei totale de 6.874 lei, reprezentând 3.918 lei – c. valoare chirie neachitată în perioada decembrie 2008 – octombrie 2012, penalități de 2.956 lei, aferente perioadei martie 2010 – decembrie 2012, menținând restul capetelor de cerere indicate prin cererea inițială.
La termenul de judecată din data de 11.03.2013, instanța, în temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, cele aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Pârâții au încheiat la data de 29.09.2003, cu Regia Autonomă Municipală B. – RAM B., contractul de închiriere pentru suprafețele locative cu destinația de locuință, nr. 102, cu valabilitate până la data de 08.04.2004, prelungit ulterior prin acte adiționale. Conform O.G. nr. 44/13.05.2009, intrată în vigoare la data de 19.05.2009, durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe din proprietatea statului sau a unităților administrativ teritoriale (…) este de cinci ani de la data intrării în vigoare a aceste ordonanțe. D. urmare, contractul este în vigoare la acest moment.
Prin Hotărârea nr. 77/26.04.2007 a Consiliului Local al mun. B., începând cu data de 01.07.2007, imobilele (construcții și terenuri) proprietatea statului și proprietatea publică sau privată a mun. B., aferente activității de administrare a fondului locativ, date în administrarea RAM B., au fost preluate în administrarea Consiliului Local al mun. B..
Conform clauzelor contractuale, respectiv, art. 20 din contract, chiriașul era obligat să achite chiria datorată, plata acesteia trebuind să se efectueze la casieria RAM, în termen de 10 zile de la expirarea lunii pentru care urmează să se facă plata.
Obligația de plată a chiriei rezultă și din prevederile art. 1796 lit. b, C.C. 2009 (aplicabil în cauză, conform dispozițiilor art. 6, al. 5 C.C. 2009).
Având în vedere principiul forței obligatorii, consacrat de prevederile art. 1270 C.C. 2009, potrivit căruia, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, instanța va reține în sarcina pârâților, obligația acestora de a achita chiria, astfel după cum a fost ea stabilită în urma negocierii și prin actele normative ulterioare, respectiv, O.U.G. nr. 40/1999.
Conform fișei de calcul a chiriei și a penalităților, pârâții au un debit total de 6.874 lei, reprezentând 3.918 lei – c.valoare chirie neachitată în perioada decembrie 2008 – octombrie 2012.
Referitor la cuantumul penalităților, instanța constată că actele normative enunțate, și în baza cărora reclamanta și-a întemeiat cererea, respectiv, Legea nr. 114/1996, H.G. nr. 1275/2000, Legea nr. 112/1195, dispozițiile referitoare la locațiune din codul civil, nu conțin prevederi exprese referitoare la cuantumul chiriei, cu excepția H.G. nr. 1275/2000, care, în Anexa 12 la Normele metodologice, care conțin un model de contract de închiriere, prevăd că neplata la termen a chiriei atrage o penalizare de 0,5 % asupra sumei datorate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează celei în care suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
Aceeași dispoziție este regăsită și în art. 6, al. 1, teza a II-a a contractului de închiriere nr. 102, care trebuie însă coroborată, sub aspectul cuantumului penalizărilor, cu dispoziția legală menționată, conform dispozițiilor art. 29 al. 2 din contract.
Față de aceste prevederi, instanța reține că proprietarul putea să calculeze penalități în cuantum de 0,5 %, fără ca prin aceasta să se poată depăși cuantumul chiriei restante.
Verificând fișa de calcul a chiriei și a penalităților, instanța constată respectarea acestor obligații, iar în conformitate cu cele menționate, rezultă că pârâții au un debit reprezentând penalități de 2.956 lei, aferente perioadei martie 2010 – decembrie 2012.
Nefiind făcută nici un fel de dovadă din care să rezulte că pârâții au procedat la achitarea acestor sume, instanța va dispune obligarea acestora să achite reclamantei suma totală de 6.874 lei, reprezentând 3.918 lei – c.valoare chirie neachitată în perioada decembrie 2008 – octombrie 2012, penalități de 2.956 lei, aferente perioadei martie 2010 – decembrie 2012.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la rezilierea contractului de închiriere nr. 102/29.09.2003, instanța reține că potrivit art. 16, al. 1, lit. b, prima liniuță, din contract, părțile au convenit ca aceasta să intervină în condițiile în care chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutiv. Aceeași dispoziție este reluată și în H.G. nr. 1275/2000, care, în Anexa 12 la Normele metodologice.
Având în vedere principiul forței obligatorii, deja enunțat, instanța va da eficiență prevederilor contractuale și va analiza acest capăt de cerere, prin raportare la aceste dispoziții.
Părțile au convenit, conform art. 17, că locatarul, pârâtul în cauză, este de drept în întârziere, atunci când acesta a încălcat clauzele prevăzute de art. 16, pct. b din contract, în conformitate cu dispozițiile art. 1079 al. 2 pct. 2, C.C. 1864, în vigoare la acel moment.
Cu toate acestea, deși s-a convenit că nu este necesară notificarea, pentru punerea în întârziere a pârâților, instanța constată că reclamantul a încercat salvarea contractului, prin notificarea titularului de contract, în vederea achitării datoriei pe care acesta o acumula la acel moment, chiar înainte de sesizarea instanței, fără ca pârâtul să se conformeze în sensul celor solicitate.
Art. 1817 C.C. 2009 arată că atunci când, fără justificare, una dintre părțile contractului de locațiune nu își execută obligațiile născute din acest contract, cealaltă parte are dreptul de a rezilia locațiunea, cu daune interese, dacă este cazul, potrivit legii.
Așa după cum deja am reținut, pârâții nu și-au îndeplinit principala obligație, aceea de a achita chiria, iar conform fișei de calcul a chiriei și a penalităților, acest lucru s-a întâmplat pe o perioadă de aproape patru ani, fiind îndeplinite condițiile convenite pentru reziliere, conform art. 16, al. 1, lit. b, prima liniuță.
D. urmare, instanța apreciază capătul de cerere referitor la rezilierea contractului ca fiind admisibil și va dispune admiterea acestuia.
Părțile au convenit, în art. 18, că după rezilierea contractului, chiriașul va fi evacuat din locuință, împreună cu toți membrii familiei înscriși în fișa locativă, precum și a celorlalte persoane care locuiesc fără forme legale în locuința respectivă. Chiriașul este obligat la plata chiriei și a penalităților aferente, până la data executării efective a hotărârii judecătorești de evacuare.
Rezilierea este un caz de încetare a locațiunii. Art. 1821 C.C. 2009, prevede că la încetarea locațiunii, locatarul (în speță, pârâții) este/sunt obligat/ți să restituie bunul luat în locațiune.
Cum instanța a apreciat asupra necesității încetării contractului, ca urmare a admiterii capătului de cerere referitor la rezilierea contractului, pe cale de consecință, și respectând chiar voința inițială a părților, va dispune și evacuarea pârâților din imobilul situat în mun. B., .. 24, jud. B..
Instanța constată că reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, al căror cuantum a fost arătat ca fiind suma de 505 lei, incluzând aici atât taxa judiciară de timbru, dar și taxe privind rezilierea și evacuarea din spațiu și onorariu de executor.
Instanța recunoaște dreptul părții care a câștigat procesul de a solicita cheltuieli de judecată, dar, acestea trebuie să aibă legătură cu procesul și să existe dovezi din care să rezulte efectuarea acestora. Verificând actele dosarului, instanța a constatat că reclamantul nu a făcut decât dovada achitării sumei de 83 de lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, sumă la restituirea căreia, instanța va obliga pârâții, ca părți căzute în pretenții, potrivit dispozițiilor art. 274 C.P.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea înregistrată sub nr._, având ca obiect „pretenții și reziliere contract”, astfel după cum a fost precizată de reclamantul Primarul M. B., cu sediul în mun. B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâții C. G., C. I. și C. L., toți domiciliați în mun. B., .. 24, jud. B..
Obligă pârâții să achite reclamantei suma totală de 6.874 lei, reprezentând 3.918 lei – c.valoare chirie neachitată în perioada decembrie 2008 – octombrie 2012, penalități de 2.956 lei, aferente perioadei martie 2010 – decembrie 2012.
Dispune rezilierea contractului de închiriere nr. 102/29.09.2003 și evacuarea pârâților din imobilul situat în mun. B., .. 24, jud. B..
Obligă pârâții să achite reclamantei suma de 83 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2013.
Președinte, Grefier,
N. N. P. L. – S.
Red. NN/tehnored. NN/6 ex/01.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8079/2013.... → |
|---|
