Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 16/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 3286/200/2013
DOSAR NR. 3._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 16.416
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 18.11.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – N. N.
GREFIER – P. L. - S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. C. DE A. S.A., cu sediul în mun. B., . FGH, jud. B., în contradictoriu cu pârâta M. E., domiciliată în mun. B., ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit reclamanta S.C. C. DE A. S.A și pârâta M. E..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de judecată, cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 8 lei, prin chitanța . nr._ (33)/13.02.2013, și timbru judiciar de1.50 lei.
În temeiul art. 1591 alin. 4 C. pr. civ., instanța constată că este competentă să judece pricina din punct de vedere general, material - potrivit art. 1 pct. 1 din C. pr. civ. și teritorial - potrivit art. 5 din C. pr. civ.
Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reclamanta, S.C. C. DE A. S.A., prin consilier juridic, având cuvântul în probațiune, solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul art. 167 al. 1 C.pr.civ., constatând probele ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătoreasca, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin consilier juridic, având cuvântul pe fond, solicită admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de judecată, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 13.02.2013, reclamanta S.C. C. de A. S.A.. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta M. E., obligarea acesteia la plata sumelor de 70,49 lei, reprezentând c.valoare servicii furnizate în perioada 31.03.2012 – 31.07.2012 și suma de 2,21 lei, reprezentând dobândă legală calculată conform OG nr. 9/2000, aferente aceleiași perioade și cheltuieli de judecată în cuantum de 9,50 lei.
Întemeindu-și cererea pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, reclamanta a arătat că în perioada 31.03.2012 – 31.07.2012, a furnizat /prestat pârâtei servicii de alimentare cu apă și canalizare la locurile de consum situate în mun. B., ., jud. B..
Se mai arată că serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice, astfel după cum sunt ele definite prin Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 și cuprinde totalitatea acțiunilor și activităților prin care se asigură satisfacerea nevoilor colectivităților locale, prevăzute de art. 1, al. 2, lit. a, b și c din aceeași lege.
Reclamanta apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute în cazul îmbogățirii fără justă cauză, respectiv, mărirea patrimoniului prin folosirea unui bun aparținând altuia (serviciile furnizate), micșorarea patrimoniului societății reclamante, ca o consecință a măririi celei a pârâtului, (cheltuielile săvârșite de societate cu producerea și distribuirea serviciilor către pârât) și existența unei legături între sporirea patrimoniului pârâtului și diminuarea celui al reclamantei.
Având în vedere că pârâta nu a respectat obligațiile contractuale, arată că a convocat-o în vederea concilierii în condițiile art. 720 ind. 1, dar acesta nu s-a prezentat.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 82, coroborat cu art. 112 și următoarele C., art. 274 C., principiul îmbogățirii fără justă cauză și art. 1 din Legea nr. 51/2006 și a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 8 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Odată cu cererea s-a depus calculul dobânzii (fila 6), convocare la conciliere (fila 7), proces verbal de finalizare a concilierii (fila 8), convocare conciliere (fila 9), plic comunicare (fila 10), facturi (fila 11 – 15).
Legal citată, pârâta M. E. nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare în cauză și nici probe în apărare.
La termenul de judecată din data de 18.11.2013, instanța, în temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, cele aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanta nu are încheiat cu pârâta nici un fel de contract, în baza căruia să poată să îi furnizeze pârâtei serviciile despre care face vorbire.
Instanța reține că pe raza mun. B., reclamanta deține monopol în domeniul serviciilor de utilități publice, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. n din Legea nr. 51/2006, iar în raporturile cu societatea pârâtă și-a desfășurat activitatea cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din același act normativ, care prevede că raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat.
Potrivit dispozițiilor art. 28, din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, republicată, nr. 241 din 22 iunie 2006 - (1) are calitatea de utilizator individual al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare orice persoană fizică sau juridică ce deține, în calitate de proprietar ori cu drept de folosință dat de proprietar, un imobil având branșament propriu de apă potabilă sau racord propriu de canalizare și care beneficiază de serviciile operatorului pe bază de contract de furnizare/prestare încheiat în nume propriu.
Sunt considerați utilizatori individuali ai serviciului de alimentare cu apă și de canalizare și persoanele fizice sau juridice care nu au branșament propriu de apă potabilă, respectiv racord propriu de canalizare, dacă există condiții tehnice pentru delimitarea/separarea instalațiilor între utilizatori, pentru individualizarea consumurilor și pentru încheierea contractului de furnizare/prestare a serviciului în nume propriu.
Utilizatorii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare pot fi: a) operatori economici; b) instituții publice; c) utilizatori casnici individuali, persoane fizice; d) utilizatori casnici colectivi, asociații de proprietari/chiriași cu personalitate juridică.
Art. 2 lit. i din Legea serviciilor comunitare de utilități publice, republicată, nr. 51 din 8 martie 2006, arată că în înțelesul legii, termenul de utilizatori - persoane fizice sau juridice care beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilități publice, în condițiile legii. D. urmare, legea este cea care definește persoana care are calitatea de utilizator, precum și condițiile în care aceasta dobândește această calitate, potrivit dispozițiilor legale sus enunțate.
Față de aceste prevederi, pârâta NU ARE calitatea de utilizator al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, iar față de neîncheierea contractului cu pârâta, reclamanta este în culpă, pe care înțelege să o invoce, în susținerea cererii formulate.
Reclamanta a avut și are de la început mijlocul de a diminua așa zisul prejudiciu suferit, prin faptul că PUTEA ORICÂND să procedeze la stoparea furnizării serviciilor, locurile de consum nefăcând parte dintr-un condominium, care ar fi făcut imposibilă sau greu de realizat acest lucru. Art. 36 al. 3 din Legea nr. 51/2006, arată că operatorii serviciilor de utilități publice sunt în drept să suspende sau să limiteze furnizarea/prestarea serviciilor către utilizatori, fără plata vreunei penalizări, în caz de neplată a facturilor, lucru pe care reclamanta nu l-a făcut.
Mai mult decât atât, reclamanta nu a dovedit când anume s-a realizat branșarea pârâtei la sistemul de alimentare cu apă, respectiv dacă acest fapt a fost unul licit, care să justifice, eventual, anumite autorizații de debranșare, sau a fost vorba despre un fapt ilicit, iar în acest caz, să fi dovedit demersurile efectuate în vederea anunțării autorităților competente (Consiliul Local, Poliție, P., etc.), în vederea luării măsurilor legale care se impuneau în această situație. De asemenea, în condițiile abrogării Codului Comercial, prin Legea nr. 71/2011 și reglementarea monistă a TUTUROR raporturilor ca fiind civile, instanța apreciază că după . noului cod civil, emiterea facturilor, care nu sunt nici acceptate la plată de către așa zisul cumpărător, nu este suficientă ea singură să facă dovada asupra debitului, aceasta trebuind să fie coroborată cu alte probe care să conveargă ideii că prestația a avut loc.
Pe de altă parte, verificând facturile emise și existente în dosar, instanța constată că acestea nu au fost recunoscute sau însușite de către pârâtă. Totodată, reținem că în cuprinsul facturilor emise se constată că acestea privesc furnizarea de “apă potabilă” și “canalizare – epurare”, cantitățile variind în mod arbitrar de la lună la lună, deși, în condițiile în care nu există contract, nu se poate aprecia în mod concret cum s-a stabilit această cantitate facturată.
Fără ca instanța să facă în cauză aplicarea dispozițiilor NCC, referitoare la îmbogățirea fără justă cauză, care nu își găsesc aplicabilitatea în speță, ne vom referi doar la INTENȚIA legiuitorului care, în noua reglementare condiționează ca îmbogățirea să se realizeze în mod neimputabil, iar legea nu distinge de partea cui este culpa, respectiv a creditorului obligației de restituire sau a debitorului aceleiași obligații. Or, în cauză, reclamanta este într-o evidentă culpă.
Cum invocarea propriei culpe în susținerea dreptului nu poate fi admisă, cel puțin în dreptul civil român, instanța va respinge acțiunea formulată ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea înregistrată sub nr._, având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta S.C. C. de A. S.A., cu sediul în mun. B., . FGH, jud. B., în contradictoriu cu pârâta M. E., domiciliată în mun. B., ., jud. B., ca fiind nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.11.2013.
P.,GREFIER,
N. N. P. L. - S.
Red NN/Tehnored NN4 ex/ 26.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1707/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4579/2013.... → |
|---|
