Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 6515/200/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E.-C. V.
GREFIER: S. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 24, sect. 4 – Cabinet Avocat C. A. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sect. 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petentul C. C. și intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sect. 6.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că nu s-au depus la dosar înscrisuri noi, după care:
Instanța verificându-și din oficiu competenta cf. art. 159 ind.1 al.4 Cod procedură civilă constata ca este competentă general, material si teritorial să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 al. 1 și 2 din Constituția României, art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, art. 32 al.2 din OG 2/2001.
Luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, încuviințează părților în temeiul dispozițiilor art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă proba cu înscrisurile depuse la dosar apreciindu-le pertinente, concludente și utile cauzei și apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele :
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 24.02.2012 petentul C. C. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN, plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/31.01.2012, solicitând anularea procesului verbal.
Plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 36 din O.G. 2/2001, rap. la art. 15 lit. p din Legea 146/1997, și de aplicarea timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995.
În fapt, petentul a arătat că la data de 25.08.2011 orele 11:46 o persoană necunoscută conducea auto cu numărul de înmatriculare_ în localitatea Mărăcineni, județul B., ce aparținea numitului C. C., fără a deține rovinietă valabilă. A arătat că nu s-a precizat modelul mașinii.
A considerat că procesul verbal încheiat este nul și trebuie anulat, are vicii mari de identificare atât a deținătorului mașinii cât și a mașinii.
A invocat dispozițiile art. 17 și art. 19 din Lg. 2/2001.
A mai arătat că procesul verbal nu poartă semnătura agentului constatator și nici dovada vreunui martor prezent, fiind lovit de nulitate absolută prin lipsa semnăturii, având în vederea Legea nr. 445/2011.
A solicitat să se aibă în vedere că nu există un acord expres al persoanei vătămate, să se verifice temeinicia procesului verbal prin prisma articolului 21 alin. 3 din Legea nr. 2/2001 actualizată, agentul constatator nu a ținut cont că prin aplicarea altei amenzi pentru aceeași faptă a creat o situație disproporțională între faptă și pericolul social.
A mai arătat petentul că procesul verbal a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, arătând că autoturismul putea fi condus de orice persoană, drept pentru care nu pot fi trași la răspundere contravențională fără o probă veritabilă, nici nu au fost notificați în acest sens, motiv pentru care a invocat excepția lipsei calității de contravenient și a solicitat să se aibă în vedere faptul că modalitatea reală de a putea aplica o contravenție este aceea în timp real nu prin intermediul camerelor video care nu se știe dacă sunt aprobate metrologic.
A solicitat să se dispună ca intimata să pună la dispoziție datele metrologice ale camerelor folosite dar și atestatul de folosire a sistemelor informatice de către agentul constatator.
A invocat dispozițiile art. 16 din OG 2/2001 și a precizat că suma primită drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni, 28 Euro identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni, percepându-se tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă contravenție pe care o constată.
A solicitat ca instanța să aibă în vedere prevederile art. 4 alin. 7.
În drept a invocat dispozițiile OG 15/2002, OG nr. 2/2001, jurisprudența CEDO. A solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În probațiune a atașat la dosar în copie procesul verbal de contravenție . nr._/31.01.2012, plicul de comunicare a acestuia.
Intimata nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza încheierii procesului-verbal . nr._/31.01.2012.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 3765/05.03.2013 instanta a admis plangerea si a anulat procesul-verbal . nr._/31.01.2012.
Prin decizia nr. 232/18.09.2013 Tribunalul Buzau a casat susmentionata sentinta si a trimis cauza spre rejudecare primei instante, unde aceasta a fost reinregistrata sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat de către intimata CNADR-CESTRIN la data de 31.01.2012 petentului C. C. i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei, fiind totodată obligat la plata tarifului de despăgubire în valoare de 96 de euro, reținându-se că la data de 25.08.2011, ora 11:46 la km. 115+80 m pe DN 2, Mărăcineni, B., vehiculul categoria B, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinieta valabilă.
În sarcina petentului a fost reținuta săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, sancțiunea contravențională fiind aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 al aceluiași act normativ.
Procesul-verbal poate atrage răspunderea contravențională în condițiile în care a fost legal și temeinic întocmit.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute (art. 17 din OG nr.2/2001).
Petentul a sustinut nulitatea procesului-verbal justificata de lipsa semnaturii agentului constatator.
Instanta observa ca procesul-verbal poarta mentiunea „acest document a fost generat si semnat electronic”.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 455/2001 „Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”, iar potrivit dispozitiilor art. 7 ale aceluiasi act normativ „În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”
Apărările petentului cu privire la lipsa semnăturii agentului contestator nu sunt pertinente, deoarece constată că procesul verbal de contravenție are încorporată semnătura electronică a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat (fila 21) și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, în condițiile art. 5-7 din Legea nr. 455/2001.
Ordonanța 2/2001 nu condiționează valabilitatea procesului-verbal de existența unei semnături olografe a agentului constatator, ci impune doar ca procesul-verbal să fie semnat de acesta. Cum pe lângă semnătura olografă există reglementată și semnătura electronică, iar art. 16 din OG nr.2/2001 nu face diferență între cele două tipuri de semnătură, făcând aplicația principiului de interpretare potrivit căruia acolo unde lege nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, instanța concluzionează că procesul-verbal poate fi semnat atât olograf, cât și în format electronic, cu respectarea prevederilor din Legea nr. 455/2001.
În cauza pendinte, procesul-verbal a fost generat electronic, având atașată o semnătură electronică, iar forma imprimată pe hârtie a fost comunicată petentului.
In consecinta, sustinerile petentului sub acest aspect apar ca neintemeiate.
Petenta a sustinut nelegalitatea incheierii procesului-verbal motivat de incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001.
Potrivit susmentionatelor dispozitii legale la momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare, obiectiuni ce trebuie consemnate distinct la rubrica „alte mentiuni“.
Instanta observa ca potrivit dispozitiilor art. 9 alin. 2 si 3 din OG nr. 15/2002 constatarea contraventiei de a circula fara rovinieta valabila poate fi constatata si prin mijloace tehnice omologate, procesul-verbal putand fi incheiat in lipsa contravenientului.
Instanta retine ca, potrivit deciziei nr. XXII/2007, date in solutionarea unui recurs in interesul legii, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, nerespectarea de catre agentul constatator a cerintelor de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare si de a consemna distinct acele obiectiuni, astfel cum acestea sunt inscrise in art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei, nulitate ce nu poate fi invocata decat daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin
anularea acelui act.
Asadar, in conditiile in care la intocmirea procesului-verbal nu se aduce la cunostinta contravenientului dreptul sau de a formula obiectiuni, sau nu se consemneaza eventualele obiectiuni formulate de petent, sanctiunea care intervine in acest caz este nulitatea relativa a actului constatator. Astfel doar in masura in care petentul dovedeste ca i s-a creat o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel decat anuland procesul-verbal, acesta va fi anulat de catre instanta de judecata.
Or, avand in vedere dispozitiile deciziei data in solutionarea unui recurs in interesul legii, nr. XXII/2007, instanta apreciaza ca si in situatia in care petentul ar fi formulat obiectiuni la momentul intocmirii procesului-verbal iar agentul constatator ar fi omis sa le mentioneze in cuprinsul acestuia, neconsemnarea obiectiunilor nu este de natura a atrage nulitatea procesului-verbal, intrucat vatamarea suferita de catre acesta poate fi inlaturata prin formularea obiectiunilor si apararilor impotriva procesului-verbal in fata instantei de judecata, ceea ce petenta a si facut.
In ceea ce priveste lipsa unui martor asistent la momentul intocmirii procesului verbal, instanta constata ca, potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient; in cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor; in acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Potrivit alin. 3, in lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Conform dispozitiilor art. 10 din O.G. nr. 15/ 2002, contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
In procesul verbal contestat, agentul constatator a facut mentiune despre faptul ca actul sanctionator a fost incheiat in lipsa contravenientului sau a martorilor, deoarece constatarea s-a facut cu ajutorul mijloacelor tehnice.
Instanta constata insa ca art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/ 2002, care reglementeaza constatarea contraventiilor in aceasta modalitate, nu prevede si dispozitii derogatorii cu privire la incheierea procesului verbal in lipsa contravenientului si a martorilor asistenti.
In aceste conditii, mentiunea din procesul verbal contestat in cauza de fata, referitoare la motivele lipsei contravenientului si a martorului asistent nu este de natura a acoperi cerintele imperative ale art. 19 din O.G. nr. 2/ 2001, care impuneau incheierea actului sanctionator fara a fi semnat de martor asistent, numai in lipsa acestuia, cu aratarea motivelor acestei absente.
Cu toate acestea, instanța constată că, în lumina Deciziei nr. XXII/ 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nerespectarea acestor dispozitii legale se sancționează cu nulitatea relativă, or petentul nu a făcut dovada existenței unei vătămări produse prin lipsa martorului asistent la incheierea procesului verbal, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea sa si nici nu a sustinut ca acesta nu ar fi fost intocmit in lipsa reprezentantului sau legal.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța constată că potrivit dispozițiilor art.7 din OG 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. Procesul verbal de contravenție îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG 15/2002 coroborate cu OG 2/2001.
Procesul verbal de contravenție a fost emis prin Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și CNADNR SA.
Termenul de utilizator este definit la art. 1, alin.1, lit. b, din același act normativ în sensul că „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români”
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța reține că obligația de achitare a rovinietei aparține proprietarului autoturismului (înscris în certificatul de înmatriculare), în cauza dedusă judecății această obligație fiind în sarcina petentei care era proprietarul autovehiculului.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că petenul nu avea achitata rovinieta la data controlului.
In plus, la dosarul cauzei a fost depusa plansa foto (fila 20) care atesta ca la ora si data retinute in procesul-verbal, autovehiculul proprietatea petentului a circulat pe drumurile nationale, dovada existentei unei roviniete valabile nefiind depusa la dosarul cauzei.
Instanța observă că finalitatea urmarită prin stabilirea obligației de achitare a unui tarif de utilizare a drumurilor nationale, astfel cum a fost circumstanțiată în conținutul art. 12 din OG nr. 15/2002, constă în „finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăți în numele autorității publice contractante, ca urmare a obligațiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naționale și autostrăzilor”.
Pe lângă pericolul social generic, avut în vedere de către legiuitor la edictarea normei, instanța are posibilitatea analizării existenței unui pericol social concret, apreciat de la caz la caz, în funcție de circumstanțele în care fapta a fost săvârșită și de circumstanțele care vizează persoana petentului.
Existenta unor astfel de circumstanțe trebuie relevată și evident, dovedită de către petent, simplele afirmații nesusținute de probe nefiind suficiente pentru reținerea unei stări de pericol social care să justifice aplicarea unei sancțiuni mai ușoare.
Avand in vedere cele expuse anterior, precum si dispozitiile art. II din Legea nr. 144/2012, instanta va admite in parte plangerea, va anula in parte procesul-verbal . 12 nr._ din 31.01.2012 in sensul inlaturarii obligatiei petentului de plata a tarifului de despagubire in cuantum de 96 de euro, cu mentinerea celorlalte dispozitii ale acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte plangerea privind pe petentul C. C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 24, sect. 4 – Cabinet Avocat C. A. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sect. 6.
Anuleaza in parte procesul-verbal . nr._/31.01.2012 in sensul inlaturarii obligatiei petentei de plata a tarifului de despagubire in cuantum de 96 euro.
Mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal . nr._/31.01.2012.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
E.-C. VLADSIMONA N.
RED. ECV
TEHNORED. ECV-SN
4 ex./22.01.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2013.... → |
|---|
