Plângere contravenţională. Sentința nr. 159/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 159/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 9632/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 159
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E.-C. V.
GREFIER: S. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta ., cu sediul în com. B. Deal, ., jud. G. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA- SA- CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sect. 6, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordinea de listă, au lipsit petenta .> SRL și intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA- SA- CESTRIN.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, acțiunea se află la primul termen de judecată, este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, la data de 24.10.2012 adresă comunicare relații certificat calificat pentru semnătura electronică, autorizația de control și planșa foto care au stat la baza emiterii procesului verbal, după care:
Luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le pertinente, concludente și utile cauzei.
Apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile, constata următoarele:
Prin plângerea înregistrata sub nr._ /16.03.2012 pe rolul acestei instanțe, petenta S.C. P. C. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA-CESTRIN înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale și înlăturarea tarifului de despăgubire.
În motivarea plângerii a arătat că la data de 22.02.2012 s-a încheiat procesul verbal contestat, comunicat prin poștă la data de 01.03.2012, în cuprinsul căruia se menționează că a fost sancționat cu amendă în sumă de 3000 lei, pentru că autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ a circulat la data de 02.09.2011, ora 13:53 fără a deține rovinietă valabilă.
A considerat că sancțiunea aplicată este netemeinică și nelegală, iar procesul verbal contestat este lovit de nulitate fiind încălcate prevederile art. 17 din OG 2/2001; nu s-a specificat cuantumul tarifului de despăgubire.
A mai arătat că societatea petentă manifestă bună credință și a considerat că nu se fac vinovați de săvârșirea vreunei fapte pentru a fi sancționați contravențional.
A învederat că la data de 16.08.2011 a semnat contractul de prestări servicii cu utilaje de construcții nr. 119 cu . SRL, prin care a predat și autoturismul cu numărul de înmatriculare_, contract ce a fost reziliat la data de 31.10.2011. A solicitat să se ia act că la data de 02.09.2011 că utilizator la data de 02.09.2011 era . SRL.
A solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să admită prezenta plângere așa cum a fost formulată și să se dispună anularea procesului verbal sub aspectul amenzii aplicate și a tarifului de despăgubire, dispunând exonerarea sa de la plata acestora.
În drept și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001.
În dovedirea cererii a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și a anexat plângerii formulate următoarele înscrisuri, în fotocopie: procesul-verbal . nr._/22.02.2012.
Intimata nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza încheierii procesului-verbal . nr._/22.02.2012.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat de către intimata CNADR-CESTRIN la data de 22.02.2012 petentei S.C. P. C. S.R.L., i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei, fiind totodată obligată la plata tarifului de despăgubire în valoare de 1210 de euro, reținându-se că la data de 02.09.2011, ora 13:53 la km. 115+80 m pe DN 2, Mărăcineni, B., vehiculul categoria F, cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat fără a deține rovinieta valabilă.
Procesul-verbal poate atrage raspunderea contraventionala în condițiile în care a fost legal și temenic întocmit.
In ceea ce priveste legalitatea instanta constata ca la incheierea procesului-verbal au fost respectate exigentele prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Petenta a susținut nulitatea procesului-verbal justificata de lipsa semnăturii agentului constatator.
Instanța observă că procesul-verbal poartă mențiunea „acest document a fost generat si semnat electronic”.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 455/2001 „Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”, iar potrivit dispozițiilor art. 7 ale aceluiași act normativ „În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”
Apărările petentei cu privire la lipsa semnăturii agentului contestator nu sunt pertinente, deoarece constată că procesul verbal de contravenție are încorporată semnătura electronică a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat (fila 14) și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, în condițiile art. 5-7 din Legea nr. 455/2001.
Ordonanța 2/2001 nu condiționează valabilitatea procesului-verbal de existența unei semnături olografe a agentului constatator, ci impune doar ca procesul-verbal să fie semnat de acesta. Cum pe lângă semnătura olografă există reglementată și semnătura electronică, iar art. 16 din OG nr.2/2001 nu face diferență între cele două tipuri de semnătură, făcând aplicația principiului de interpretare potrivit căruia acolo unde lege nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, instanța concluzionează că procesul-verbal poate fi semnat atât olograf, cât și în format electronic, cu respectarea prevederilor din Legea nr. 455/2001.
În cauza pendinte, procesul-verbal a fost generat electronic, având atașată o semnătură electronică, iar forma imprimată pe hârtie a fost comunicată petentei.
În consecință, susținerile petentei sub acest aspect apar ca neîntemeiate.
In ceea ce priveste lipsa mentionarii in cuprinsul procesului-verbal a cuantumului tarifului de despagubire, instanta apreciaza ca omisiunea poate atrage doar nulitatea relativa a procesului-verbal conditionata de existenta unei vatamari, neinvocata si nedovedita de petenta.
In ceea ce priveste temeinicia, petenta a sustinuta ca fapta nu a fost savarsita cu vinovatie, intrucat autovehiculul indicat in procesul-verbal a facut obiectului unui contract de prestarii servicii cu utilaje de constructie, astfel incat calitatea de utilizator la data savarsirii faptei apartine beneficiarului.
Instanța constată că, potrivit articolului 8 alin. 1 din O.G. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, în temeiul căruia a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 3000 lei, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Pentru a soluționa prezenta plângere, instanța urmează să verifice dacă situația de fapt reținută în cauză se suprapune peste tiparul legal prin care este descrisă și sancționată contravenția.
În conformitate cu prevederile art. 1 lit. b) utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Instanța constată că rațiunea legii este aceea de a fi sancționate persoanele care nu plătesc tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România. În acest sens, prin art. 1 alin. 2 se prevede obligativitatea pentru toți utilizatorii români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România. În același articol, alin. 11 din O.G. 15/2002, se prevede că rovinieta matcă și rovinieta electronică. De asemenea, articolul 7 din aceeași ordonanță are următorul enunț: „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.
Instanta observa ca prin contractul de prestari servicii cu utilaje de constructie incheiat la data de 16.08.2011 (fila 7), petenta a inchiriat beneficiarei S.C. EURO ZET ABC SRL autovehiculul IVECO.
Contractul susmentionat este un inscris sub semnatura privata. Potrivit dispozitiilor art. 1182 C.civ. tertilor le este opozabila data incheirii unui astfel de act numai daca aceasta este una certa. Probele administrate in cauza nu confirma caracterul cert al datei, astfel incat inscrisul poate fi unul incheiat pro causa. In lipsa unei astfel de dovezi, instanta nu poate retine calitatea de utilizator, in sensul dispozitiilor OG nr. 15/2002, a beneficiarului din contract.
Pe cererea subsidiara, instanța observă că finalitatea urmarită prin stabilirea obligației de achitare a unui tarif de utilizare a drumurilor nationale, astfel cum a fost circumstanțiată în conținutul art. 12 din OG nr. 15/2002, constă în „finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăți în numele autorității publice contractante, ca urmare a obligațiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naționale și autostrăzilor”.
Pe lângă pericolul social generic, avut în vedere de către legiuitor la edictarea normei, instanța are posibilitatea analizării existenței unui pericol social concret, apreciat de la caz la caz, în funcție de circumstanțele în care fapta a fost săvârșită și de circumstanțele care vizează persoana petentului.
Desi nu face dovada lipsei calitatii de utilizator a petentei, contractul incheiat poate fi retinut ca circumstanta reala care sa conduca la aplicarea unei sanctiuni mai blande.
In temeiul art. 34 din OG 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională coroborat cu art.38 alin.3 din același act normativ, care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientei, instanța consideră, fata de cele arătate anterior că sancțiunea avertismentului este suficientă, având în vedere împrejurările comiterii faptei.
Opinia instanței are la bază pe de o parte dispozițiile art 5 alin. 5 din OG 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și art. 7 alin.3 din OG 2/2001 conform cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune.
In ceea ce privește tariful de despăgubire la plata căruia petentul a fost obligat instanța observă că potrivit art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.
Art. 8 alin. 31 din O.G. nr. 15/ 2002 prevede ca despăgubirea se va achita în lei, la cursul de schimb stabilit potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 și 2, în contul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și va reveni acesteia ca venit extrabugetar.
Mai observa însă instanța că potrivit ultimelor modificări aduse OG nr. 15/2001 prin Legea nr. 144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanța până la data intrării în vigoare a legii, se anulează.
În consecință, față de considerentele expuse, va admite in parte plângerea, și va dispune anularea procesului-verbal . nr._/11.01.2012, va inlocui sanctiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 de lei aplicate petentului prin procesul-verbal . nr._/22.02.2012 cu sancțiunea avertismentului si va anula tariful de 1210 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea privind pe petenta ., cu sediul în com. B. Deal, ., jud. G. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA- SA- CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sect. 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 de lei aplicate petentului prin procesul-verbal . nr._/22.02.2012 cu sancțiunea avertismentului.
În temeiul dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 anulează tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro pe care petentul a fost obligat să îl achite prin procesul-verbal . nr._/22.02.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Ianuarie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
V. E.-CRISTINANEDELCOVICI S.
RED. ECV
TEHNORED. ECV-SN
07.02.2013/4 ex.
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 01/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5225/2013.... → |
|---|
