Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 19813/200/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.11.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. D. N.
GREFIER: M. B. Ș.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta B. N., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE J. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intrucat martorul B. C. – semnatar al procesului-verbal contestat nu a putut fi gasit, desi a fost citat atat la adresa indicata de institutia intimata, cat si la ultima adresa obtinuta din verificarea bazei de date a Departamentului de Evidenta a Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date, instanta constata ca se afla in imposibilitate de a administra aceasta proba, motiv pentru care urmeaza a avea in vedere declaratia scrisa data de acest martor la sediul politiei si pășește la judecata.
Instanta, considerându-se lămurită, în temeiul art.150 C.proc.civ, declară încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângereaînregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 13.06.2013, sub nr._, petenta B. N. a chemat în judecată pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE J. B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/31.05.2012 întocmit de un agent constatator din cadrul IPJ Buzau, anularea procesului-verbal contestat.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 31.05.2012, in jurul orelor 12.15, a apelat Serviciul de Urgenta 112, intrucat un grup de persoane de etnie rroma aflate sub balconul sau si care consumau bauturi alcoolice de la barul de vis-a-vis, i-au adus injurii si amenintari cu acte de violenta.
Petenta a aratat ca, in urma sesizarii, nicio patrula de politie nu s-a prezentat, dar agentul de politie P. S. si colegul sau s-au interesat prin Piata Dorobanti si au intocmit procesul-verbal contestat, fara a discuta in prealabil cu petenta.
Cererea nu a fost motivata in drept.
În dovedire, petenta a depus la dosar, în copie, urmatoarele inscrisuri: act identitate (fila 3) si procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/31.05.2012 întocmit de către instituția intimată (fila 4).
Potrivit dispozițiilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 alin.2 din OG. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (in vigoare la data introducerii plângerii), plângerea contravențională formulată de petent este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 13.07.2012, prin serviciul registratura, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii.
In motivare, intimatul a aratat ca in data de 31.05.2012, petenta a apelat Serviciul N. Unic pentru Apeluri de Urgenta, declarandu-si o identitate falsa – anume pe cea a vecinei sale Rimniceanu F. – si a semnalat tulburarea linistii publice de catre un grup de cetateni de etnie rroma in zona blocului H2, aspect care nu s-a confirmat.
Intimatul a aratat ca agentul de politie care s-a deplasat in zona a luat legatura cu numita Rimniceanu F., aceasta declarand ca ea nu a apelat SNUAU 112, ci vecina sa – petenta – pe care a auzit-o certandu-se cu rommi care se aflau in zona, dar care nu tulburau linistea publica.
In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.115-119 C.proc.civ.
In dovedire, intimatul a depus la dosar, în copie, urmatoarele inscrisuri: raportul agentului constatator (fila 12), declaratia martorului B. C. – semnatar al proesului-verbal contestat (filele 13-14) si fisa interventiei la eveniment (fila 15).
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisurile de la dosar pentru ambele parti si proba testimoniala in cadrul careia urma a fi audiat martorul B. C. – semnatar al procesului-verbal contestat, asupra acestei din urma probe instanta revenind insa si urmand a avea in vedere declaratia scrisa data de acest martor la sediul politiei, data fiind imposibilitatea administrarii ei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/31.05.2012 (fila 4) încheiat de agentul constatator P. S. din cadrul instituției intimate INSPECTORATUL DE POLIȚIE J. B., petenta B. N. a fost sancționata cu amenda in cuantum de 100 lei.
Petenta a fost sancționata pentru săvârșirea contravenției prevăzută art.3 pct.11 din Legea nr.61/1991 si sanctionata de art.4 lit.a pct.2 din din Legea nr.61/1991, retinandu-se că, la data de 31.05.2012, orele 12.32, a apelat abuziv organele de politie prin sistemul SNUAU 112, fara motiv, totodata aceasta dand date false privind apelantul.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentei, nefiind semnat de catre aceasta, dar fiind semnat de martorul asistent B. C..
În urma verificării efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța observă că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității, de către un agent constatator competent în raport cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii arătate la art. 17 din actul normativ citat.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sub aspectul temeiniciei sale, instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză conduce la concluzia că procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmează:
Procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională constituie un act administrativ și ca orice act administrativ este învestit cu prezumția de legalitate, ce presupune că actul este emis cu respectarea dispozițiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumția de autenticitate, ce presupune că actul emană de la autoritatea menționată în cuprinsul său și prezumția de veridicitate, în temeiul căreia se consideră că aspectele menționate în cuprinsul său corespund realității constatate de agentul instrumentator.
Deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Deși prezumția de adevăr de care se bucură un astfel de proces-verbal, în virtutea calității sale de act administrativ, este una relativă și nu una absolută (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție), acest act are o anumită forță probantă dată de faptul constatării faptei prin propriile sale simturi de un organ al statului investit cu autoritate publica.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. împotriva României).
Prin urmare, toate constatările făcute de către agentul constatator inserate în procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumții, chiar de ordin judiciar, dacă aceste prezumții se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. României - prezumțiile de drept nu sunt interzise de Convenție, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din 7 septembrie 2002).
Instanta retine ca, potrivit procesului-verbal . nr._/31.05.2012 (fila 5), la data de 31.05.2012, orele 12.32, petenta a apelat SNUAU 112, fara a avea motiv, prezentandu-se sub o identitate falsa.
Mentiunile procesului-verbal contestat se coroboreaza si cu raportul intocmit de agentul constatator P. S. – aflat la fila 12 din dosarul cauzei – din care rezulta ca la data de 31.05.2012, orele 12.23, a primit ordin de la dispecerul de serviciu de a se deplasa in zona Piata Dorobanti, unde numita Rimniceanu F. reclama ca este tulburata linistea publica de un grup de persoane. La locul indicat, se aflau . de etnie rroma care consumau bauturi alcoolice in fata unui bar, fara insa a face galagie si fara a asculta muzica. Din cercetarile efectuate agentul a aflat ca apelul a fost efectuat de catre petenta care si-a declinat o identitate falsa.
Cele reținute in cuprinsul actului contestat sunt confirmate și de declaratia numitului B. C. – semnatar al procesului-verbal (fila 13), din care rezulta ca la data si ora indicate, petenta a initiat un conflict verbal cu un grup de persoane de etnie rroma aflate in fata barului situat vis-a-vis de blocul in care petenta locuieste, dupa care a apelat serviciul 112. Rezulta deasemenea ca numita Rimniceanu F. nu se afla acasa la momentul efectuarii apelului telefonic in discutie, avand o taraba in zona parcarii din fata blocului.
Toate aceste inscrisuri se coroboreaza si cu fisa de interventie la eveniment – aflata la fila 15 din dosarul cauzei – din care rezulta ca la data de 31.05.2012, orele 12.23, la apelul efectuat prin serviciul 112, s-a stabilit ca au fost transmise date false in ceea ce priveste identitatea apelantului care este numita B. N., iar apelul nu a fost confirmat.
Instanta retine ca prin plangerea introductiva petenta a recunoscut faptul ca, la data de 31.05.2012, a apelat Serviciul N. Unic pentru Apeluri de Urgenta, dar nu a inteles sa-si probeze celelalte sustineri, la termenul de incuviintare a probelor invederand instantei ca nu doreste administrarea probei testimoniale.
Instanta observa asadar ca, deși petentei i s-a acordat în mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare în combaterea celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare în cadrul unei proceduri contradictorii, apărările formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt însoțite de nicio dovadă și nici de vreun indiciu care să facă rezonabilă îndoiala cu privire la faptele reținute de agentul constatator (cauza N. G. c. României).
Așadar, prezumția de legalitate a actului atacat nefiind răsturnată - instanța constată că rămâne în ființă prezumția de veridicitate a situației de fapt reținută în cuprinsul actului, apreciind că în mod întemeiat a reținut agentul constatator săvârșirea faptei contravenționale constând în apelarea Serviciului N. Unic pentru Apeluri de Urgenta, fara motiv.
Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate.
Privitor la sancțiunea aplicata, instanța noteaza ca, potrivit dispozițiilor art. 3 pct 11 din Legea nr.61/1991 privind sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, ordinii si linistii publice – constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni (...) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat.
Potrivit art. 4 lit.a din acelasi act normativ, instanta retine ca faptele prevazute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33) și 34) din alin. 3 se sanctioneaza cu amendă de la 100 lei la 500 lei.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petenta a apelat . Unic pentru Apeluri de Urgenta, fara motiv, instanta retine ca fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța observă că, în speță, petentei i s-a aplicat minimul amenzii - 100 lei, prevazut de lege pentru fapta savarsita de aceasta, sanctiune care corespunde intru totul gradului de pericol social al acesteia.
Instanța consideră că fapta petentei este consecința unei lipse vădite de respect a acesteia față de siguranța publica și denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja cetatenii si a le asigura un climat social linistit, prin respectarea normelor de convietuire sociala.
Instanța apreciaza că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, in conditiile in care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat. Apelarea fara motiv a Serviciului N. Unic pentru Apeluri de Urgenta reprezinta o fapta susceptibila de urmări grave, prin impiedicarea agentilor de politie de a interveni in alte situatii de maxima urgenta, cand viata sau integritatea cetatenilor se afla in pericol.
Analizand circumstanțele personale ale contravenientei in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acesteia in societate, sens in care observa ca petenta este cunoscuta in zona in care locuieste ca avand un comportament necorespunzator, fiind o fire recalcitranta si obisnuind sa provoace scandaluri – astfel cum rezulta atat din raportul agentului constatator, cat si din declaratia martorului B. C..
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petenta.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petenta, ca fiind neîntemeiată si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/31.05.2012, ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plangerea contraventionala formulată de petenta B. N., cu domiciliul in Buzau, Cartier Dorobanti 2, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE J. B., cu sediul în Buzau, .-10, jud. Buzau, ca neintemeiata.
Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contravenției . nr._/31.05.2012, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. N. M. B. Ș.
Red. A.D.N.
4 ex. /13.12.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6042/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 20/2013.... → |
|---|
