Plângere contravenţională. Sentința nr. 4211/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4211/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 26991/200/2011
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA BUZAU – SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA NR.4211
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 13 martie 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
P.: A. C.
GREFIER: F. L.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale,formulată de petentul M. S. domiciliat în comuna Năieni, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr. 6098 încheiat la data de 13.11.2011 de intimata Regia N. a Padurilor Romsilva – Directia S. B.- Ocolul Silvic Tisău .
La apelul nominal făcut in ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședința care arată că procedura este legal îndeplinita, cererea este scutita de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001, rap. la art. 15 lit. p din Legea nr. 146/1997, și de aplicarea timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, intimatul a înaintat la dosar întâmpinare, după care:
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 1591 alin. 4 C. proc. civ, instanța constată că este competentă general să soluționeze prezenta cerere, în temeiul art. 126 alin. 1 și 2 din Constituția României și art. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; material, în temeiul art. 1 pct. 2 C. proc. civ și teritorial în temeiul art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Întrucât ambele părți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosar pentru petentă, precum și proba cu planșa foto pentru intimată, apreciindu-le pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, o reține spre soluționare.
J U D E C A T A
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 23 noiembrie 2011, petentul M. S. a solicitat instantei ca, prin hotarârea ce va pronunta, sa dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr.6098 încheiat la data de 13.11.2011 de Regia N. a Padurilor Romsilva – Directia S. B.- Ocolul Silvic Tisău.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul verbal contestat, a fost sanctionat contraventional cu amenda în cuantum de 1000 lei și i-au fost confiscate lemne pe care le tăiase din pădurea proprietate personală.De aceea,solicită exonerarea de obligația de plată a amenzii și restituirea materialului lemnos confiscat.
Plângerea nu este motivată în drept.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri iar în susținere a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat,procesul verbal de dare în custodie din 13.11.2011,dovada de comunicare.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata a formulat întâmpinare (filele 8-10) prin care a solicitat motivat respingerea plângerii, ca netemeinică, si mentinerea, ca legal si temeinic, a procesului verbal de constatarea contraventiei contestat.
În motivarea cererii, intimata a arătat că, la data de 31.11.2011,ora 08.30, din fondul forestier național privat situat în locul numit Zănoaga,aparținând Ocolului silvic Tisău,UP VI,u.a.48,petentul a tăiat fără drept un număr de trei arbori,respectiv un arbore specia sorb cu diametrul la 0,30 cm de la sol de 20 cm,un arbore specia carpen cu diametrul de 0,30 cm de la sol de 19 cm și un arbore specia sorb cu diametrul la 0,30 cm de la sol de 21 cm.Acești arbori nu erau marcați de organele silvice și au fost sustrași cu scopul declarat de a-i duce la domiciliu,volumul arborilor fiind de 0,498 mc iar valoarea pagubei de 128,50 lei.
Fapta a fost constatată de șeful de district F. I. care a adus la cunoștința petentului că a săvărșit două contravenții silvice,respectiv aceea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național și sustragere fără drept de material lemnos,fapte prevăzute de art.8 alin.1 lit.a și b și sancționate de art.8 alin.2 lit.a din Legea nr.171/2010 cu amenda contravențională cuprinsă între 500-1000 lei.
De asemenea,organul constatator a procedat la reținerea în vederea confiscării a cantității de 0,498 mc material lemnos,conform dispozițiilor art.22 alin.2 din Legea nr.171/2010 și a unui motofierăstrău marca Jonsered seria_ și a unui topor,în conformitate cu dispozițiile art.24 alin.1 din OG nr.2/2001,bunuri date în custodia pădurarului N. I..
Petentul a recunoscut comiterea celor două fapte contravenționale și nu a făcut dovada nelegalității și netemeiniciei procesului verbal atacat.
Intimata a mai sustinut că,procesul verbal contestat,afost întocmit cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Ca temei juridic,intimata a invocat dispozițiile art.115-art.118 cod de procedură civilă și cele ale Legii nr.171/2010 și OG nr.2/2001.
A solicitat admiterea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției silvice . nr.6098/13.11.201, întocmit de către agentul intimatei, petentul M. S. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 1.000 lei,reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. a și lit.b din Legea nr. 171/2010,întrucât la data de 13.11.2011,ora 08.30,în locul denumit Zănoaga,aparținând Ocolului Silvic Tisău,UP VI,u.a.48, a tăiat fără drept un număr de 3 arbori, respectiv un arbore specia sorb cu diametrul la 0,30 cm de la sol de 20 cm,un arbore specia carpen cu diametrul de 0,30 cm de la sol de 19 cm și un arbore specia sorb cu diametrul la 0,30 cm de la sol de 21 cm.Arborii nu erau marcați de organele silvice și au fost sustrași cu scopul de a-i duce la domiciliu,volumul arborilor fiind de 0,498 mc iar valoarea pagubei de 128,50 lei.
Petentul a recunoscut faptele semnând procesul-verbal fără obiecțiuni. Plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 23.11.2011, împotriva procesului-verbal de contravenție comunicat la data de 13.11.2011.
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța va avea în vedere prevederile art. 8 alin. 1 lit. a și lit.b din Legea nr.171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, potrivit cărora constituie contravenție silvică tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum și distrugerea ori vătămarea de arbori, puieți sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 108 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare.De asemenea,constituie ccontravenție silvică sustragerea ori însușirea fără drept a materialului lemnos,a puieților ori lăstarilor din fondul forestier național, dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.
Totodată, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că,în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant ca indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzata de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sa beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că ,aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că- persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că,procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de verdicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridiciate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal contestat, le apreciază ca fiind concludente întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent.
Apărarea petentului în sensul că ar fi tăiat arborii din pădurea proprietate personală,nu poate fi primită, nu pentru că nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă ci,pentru că, nu îl exonerează de răspunderea contravențională,fondul forestier național-privat sau public-fiind reglementat prin dispoziții legale exprese pe care,cel în cauză,le-a ignorat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentului, vâzând și dispozițiile art. 5 alin. 5, alin. 6, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, coroborate cu art. 8 alin. 2 lit. c din Legea nr. 171/2010, instanța constată că sancțiunea amenzii contravenționale a fost corect individualizată de către agentul constatator la nivelul sumei totale de 1.000 lei, adică limita minimă prevăzută de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, având în vedere și dispozițiile art. 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, instanța constată că procesul-verbal contestat a fost încheiat în mod legal și temeinic, iar plângerea contravențională formulată de petent este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. S. domiciliat în comuna Năieni, . împotriva procesului verbal de contravenție . nr. 6098 încheiat la data de 13.11.2011 de intimata Regia N. a Padurilor Romsilva – Directia S. B.- Ocolul Silvic Tisău .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 13.03.2013
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A. L. F.
Red. A.C
Tehnored. F.L
Exempl 4/04.04.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1751/2013.... → |
|---|
