Plângere contravenţională. Sentința nr. 4582/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4582/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 28118/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4582/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Grefier C. M. O.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petentul Z. A., cu domiciliul în ., ., J. B. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., cu sediul în B., .-10, J. B. având ca obiect plângere contravetionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: petentul Z. A., intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, prin serviciul registratură intimata a depus întâmpinare ce a fost comunicată petentului, după care:
În temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente si utile dezlegării pricinii. Deși a solicitat proba testimonială cu doi martori, susținând că nu se afla singur în autoturism, acesta nu a indicat nici în cuprinsul plângerii, nici ulterior numele martorilor. Mai mult decât atât, în procesul-verbal semnat fără obiecțiuni de petent, se menționează că acesta se afla singur în autoturism. Pentru aceste considerente instanța va respinge proba testimonială.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedura civila, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 09.12.2011 petentul Z. A. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de constatare contravenționala cu . nr._ incheiat la data de 27.11.2011 de către un agent constatator din C. Serviciul Politiei Rutiere Buzau-lnspectoratul de Politie Județean B..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal mai sus-amintit s-a reținut in sarcina sa săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 36 alin.(l) si (3) si art. 146 al. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, constând in aceea ca, la data de 27.11.2011, in timp ce conduceam autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ pe . telefonul mobil si nu purta centura de siguranța.
A învederat faptul ca in mod eronat s-a reținut in sarcina sa cele precizate mai sus. In realitate, in momentul in care a fost oprit de către agenții de politie rutiera, coborând din mașina, automat și-a dat centura jos, si, având telefonul in mana, aceștia au presupus ca vorbea la telefon in timp ce conducea.
Am spus celor doi agenți de circulație ca este o greșeala si nu amcomis cele precizate. Cu toate acestea, agentul constatator a întocmit, la data de 27.11.2011, procesul-verbal contestat prin care am fost sancționat cu amenda contravenționala in cuantum de 268 RON ( 4 puncte amenda ) si 4 puncte penalizare.
De asemenea, a menționat ca nu se afla singur in momentul in care a fost legitimat. De altfel, la rubrica „Alte mențiuni„ a precizat ca nu are obiectiuni deoarece agentul de politie i-ar fi zis ca nu i-a dat decât un avertisment pentru ca nu avea permisul de conducere asupra mea.
A solicitat să i se pună in vedere intimatului sa faca dovada celor retiunte in cuprinsul procesului-verbal ce formează obiectul prezentului litigiu, intrucat, potrivit jurisprudentei Curții Europene a Drepturilor Omului ( hotărârea A. c. României), procesul-verbal de contravenție face dovada asupra situației de fapt reținute si asupra incadrarii in drept a faptei in condițiile in care este legal si temeinic întocmit, iar cele constatate de către agentul rutier sunt susținute cu mijloace de proba. Astfel, aplicarea garanțiilor procesuale prevăzute de articolul 6 CEDO, inclusiv prezumția de nevinovăție, atrag răsturnarea sarcinii probei in cadrul plângerii contravenționale. Cel sancționat nu trebuie sa faca dovada nevinovăției sale, ci aceasta sarcina revine autorității din care face parte agentul constatator, in virtutea principiului in dubio pro reo, orice dubiu profitând celui acuzat de săvârșirea faptei contravenționale.
F. de aceste considerente, a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/27.11.2011 întocmit de către I. de Politie Județean B.- Serviciul Politie Rutiera precum si a masurilor dispuse in baza acestuia.
In dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri si a probei testimoniale cu doi martori.
In temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.p.c. a solicitat judecarea cauzei si in lipsa sa.
Conform dispozițiilor art. 36 din OG 2/2001 plângerea contravențională este scutită de taxe judiciare de timbru și timbru judiciar conform art. 1 alin. 2 din OG 32/1995.
În dovedirea celor susținute în plângere, a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie: procesul-verbal contestat, carte de identitate.
În termenul legal prevăzut de art. 1141 alin. 2 Cod procedură civilă, la data de 21.03.2011, intimatul I.P.J B. a depus întâmpinare (fila 8), solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petent întrucât la data de 27.11.2011, ora 16.10, reclamantul în timp ce conducea autoturismul marca BMW, cu numărul de înmatriculare_, pe bld. Unirii din municipiul B., a fost oprit de către agentul de politie intrucat vorbea la telefonul mobil in timpul mersului, fara a folosi dispozitiv de tip "mâini libere" si nu purta centura de siguranța. Ulterior, lucratorul de politie a constatat la controlul efectuat, faptul ca petentul nu avea asupra sa permisul de conducere.
Agentul de politie S. G. si-a declinat calitatea, dupa care i-a adus la cunoștința conducătorului auto motivul opririi si măsura ce urmează a fi luata.
Agentul de politie a procedat la intocmirea procesului verbal de contravenție . nr._/27.11.2011, prin care petentul a fost sancționat pentru incalcarea art. 36 alin. 1 si art. 36 alin. 3, ambele din OUG 195/2002 rep si ale art. 147 pct. 1 din ROUG 195/2002 rep, cu modificările si completările, stabilind ca sancțiune amenda in cuantum de 268 lei si aplicarea a 4 puncte de penalizare.
Petentului i s-a citit conținutul procesului verbal de contravenție, acesta semnând de luare la cunoștința si de primire a exemplarului 2 si de asemenea a consemnat la rubrica "alte mențiuni" următoarele: "nu am".
Pe de alta parte, intimata a precizat că dovada temeiniciei sancțiunii aplicate o constituie insăsi conduita reclamantului la momentul controlului.
Astfel, susținerea acestuia ca „centura de siguranța a fost deschisa in momentul in care i-au fost solicitate documentele pentru control", este făcuta in ideea de a induce in eroare instanța de judecata, in condițiile in care in realitate acesta nu o purta.
Aceasta afirmație este o încercare neputincioasa a petentului de a-si crea o situație favorabila, dispozițiile legale in vigoare, respectiv art. 183 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, reglementând modul in care trebuie sa se comporte conducătorul auto care este oprit pentru control, respectiv „sa ramana in vehicul cu mâinile pe volan si sa aștepte indicațiile polițistului".
Având în vedere argumentele de mai sus, precum și faptul că agentul constatator a aplicat sancțiunea în temeiul dispozițiilor art. 109, alin. 1 din OUG nr 195/2002, republicată, care prevăd că „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier" rezultă că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, în sensul că petentul trebuie să facă dovada, cu orice mijloc de probă, a netemeiniciei acestuia.
A anexat raportul agentului constatator in dublu exemplar și fișa de cazier contravențional.
A menționat că se opune audierii martorilor prevăzuți de art. 189, alin. 1, punctele 1 și 2 din pr. civ.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 115 - 118 C. Pr. civ. Cauza poate fi judecată și în lipsă.
În temeiul art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Analizând mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 27.11.2011 încheiat de agent constatator din cadrul IPJ B., petentul Z. A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 268 lei (4 puncte amendă) și avertisment, iar ca sancțiune complementară i s-au aplicat 4 puncte de penalizare, pe motiv că pe data de 27.11.2011, ora 16.10, petentul în timp ce conducea auto BMW, cu numărul de înmatriculare_, pe bld. Unirii din municipiul B., a fost oprit de către agentul de politie intrucat vorbea la telefonul mobil in timpul mersului, fara a folosi dispozitiv de tip "mâini libere" si nu purta centura de siguranța, încălcând prevederile art. 36 alin. 1 si art. 36 alin. 3, ambele din OUG 195/2002 rep si ale art. 147 pct. 1 din ROUG 195/2002 rep.
Petentul nu a contestat sancționarea pentru că nu avea aspra sa permisul de conducere și celelalte acte.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 O.G. nr. 2/2001, constată că plângerea a fost introdusă (09.12.2011) în termenul legal de 15 zile de la data înmânării (27.11.2011).
Potrivit aceluiași articol, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Instanța apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate petentului (268 RON) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, instanța reiterează faptul că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Cu toate acestea, astfel cum a statuat Curtea în cauza A. c. României, cauza A. c. României, în deciziile din cauzele N. c. Românieiși I. P. c. României, cauza H. și alții c. României precum și în cauza N. G. c. României, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
Plecând de la raționamentul Curții europene, reamintim că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
În cauza pendinte, instanța a dat posibilitatea petentului de a face proba contrară celor reținute în procesul-verbal. Petentul a recunoscut săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, scriind personal în cuprinsul procesului-verbal, la rubrica destinată obiecțiunilor „nu am”. Deși a solicitat proba testimonială cu doi martori, susținând că nu se afla singur în autoturism, acesta nu a indicat nici în cuprinsul plângerii, nici ulterior numele martorilor. Mai mult decât atât, în procesul-verbal semnat fără obiecțiuni de petent, se menționează că acesta se afla singur în autoturism. Față de cele ce preced, instanța apreciază că faptele săvârșite de petent întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor reținute în sarcina sa.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere aceste circumstanțe, precum și că fapta este de o gravitate ridicată, instanța apreciază că sancțiunea aplicată – amenda contravențională în cuantum de 268 lei – reflectă pericolul social al faptelor comise, fiind corect individualizată.
Aplicarea sancțiunii avertisment cu privire la cealaltă contravenție reținută în sarcina petentului reflectă, de asemenea, gradul de pericol social, al acestei fapte.
Conform art. 96 alin.1 din OUG nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. Printre sancțiunile complementare reglementate de lege se numără aplicarea punctelor de penalizare. Cum aceste sancțiuni sunt consecințe directe ale faptei comise (cauza Maszini c. României), uneori având urmări mai grave decât sancțiunea principală aplicată, justețea și corecta proporționalizare a lor urmează a fi analizate de către instanța învestită cu soluționarea plângerii. Nesupunerea acestora controlului instanțelor judecătorești ar conduce la încălcarea dreptului de acces la instanță a petentului, drept garantat de art. 21 din constituția României și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 99 din OUG nr. 195/2002, faptele săvârșite de petent se sancționează și cu aplicarea de puncte de penalizare.
În temeiul considerentelor expuse, având în vedere că faptele reținute în sarcina petentului au fost probate de organul constatator, sancțiunea fiind legal aplicată, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petentul Z. A. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul Z. A., cu domiciliul în ., ., J. B. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B., cu sediul în B., .-10, J. B., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.03.2013.
Președinte,Grefier,
Red. NA/Tehnored. OC
4ex/29.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3645/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5619/2013.... → |
|---|
