Plângere contravenţională. Sentința nr. 4774/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4774/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 30297/200/2012
DOSAR NR . 30._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4774
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 20.03.2013.
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – B. I.
GREFIER – V. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul H. E. G., cu domiciliul în com. Gurahonț, ., județ A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. cu sediul în mun. B., .-10, jud. B..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, atunci când instanța a amânat pronunțarea, având nevoie de timp pentru a delibera.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.11.2012, sub nr._, petentul H. E. G. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 16.11.2012, solicitand anularea procesului verbal.
In motivarea cererii, petentul a arătat că s-a retinut de catre agentul constatator in procesul-verbal contestat faptul ca in data de 16.11.2012 a fost sanctionat contraventional deoarece a efectuat o depasire in zona de actiune a indicatorului „depasire interzisa”, pe raza localitatii Galbinasi.
In drept au fost invocate dispozitiile OUG 195/2002 si ale Regulamentului de aplicare a acestei ordonante, precum si OG 2/2002.
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat, în esență, că la data de 16.11.2012, ora 16:45, pe DN2B, in localitatatea Galbinasi, petentul a efectuat manevra de depăsire a unui autovehicul care circula in fata sa in zona de actiune a indicatorului „depasire interzisa”.
În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 C.proc.civ.
Instanța a administrat la propunerea ambelor părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar procesul verbal contestat, cazier auto, buletin de verificare metrologica, precum si inregistrarea video a abaterii.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 06.11.2012 petentul H. E. G. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art 120 alin 1 lit h din ROUG 195/2002 sanctionata de art 100 alin 3 lit e din OUG 195/2002. In fapt s-a retinut ca petentul a efectuat manevra de depăsire in zona de actiune a indicatorului „depasire interzisa”.
Cu privire la legalitatea procesul verbal de contravenție, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege.
Sub aspectul condițiilor de fond, se constată că fapta reținută în sarcina petentului constituie contravenție și a fost corect încadrată juridic.
Astfel, art. 120 alin. 1 lit. h) din Regulament, interzice depășirea vehiculelor in zona de actiune a indicatorului „depasire interzisa”.
Nerespectarea regulilor privind depășirea constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amendă, potrivit art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G. 195/2002) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile conform art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
În privința condițiilor de formă ale procesului verbal de contravenție, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că, din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt diferită de cea consemnată în actul contestat, de natură să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale a petentului. Astfel, însuși petentul a recunoscut că a condus autovehicul la data respectivă pe raza localității Galbinasi, apărarea sa vizând faptul ca nu exista marcaj rutier continuu, ci unul discontinuu.
Trebuie reținută Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența Curții EDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
In acord cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, in privinta prezumtiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depaseasca in folosirea lor, consideram ca una din limitele pana la care sa actioneze prezumtia de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de catre agent. În situatia in care agentul nu a constatat personal fapta contraventionala prezumtia de temeinicie nu poate functiona, intrucat nu isi gaseste ratiunea. Motivul pentru care actele administrative sunt inzestrate cu aceasta caracteristica este increderea in faptul ca organul emitent, autoritatea(agentul, in aceasta situatie) consemneaza exact faptele pe care le constata, fara alte adaugiri sau denaturari ale realitatii. Este evident ca aceasta ratiune nu se regaseste in situatia in care fapta nu este constatata personal. In sprijinul acestei afirmații se poate aduce si argumentul ca si Codul Civil trateaza diferit mentiunile constatate personal din actele autentice față de celelalte mențiuni. Așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor părților, situația de fapt în cauza de față a fost constatată personal de către agentul constatator.
În cauza de față instanța consideră că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susțină mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat.
Din cuprinsul filmării abaterii de pe CD rezultă că autoturismul condus de către petent, cu nr. de inmatriculare_, a efectuat manevra de depăsire in zona de actiune a indicatorului „depasire interzisa”, mijloc de proba, suficient prin el insusi, pentru a retine in sarcina petentului savarsirea contraventiei pentru care a fost sanctionat prin procesul-verbal contestat.
Instanta nu va retine ca intemeiata apararea petentului, conform careia nu exista marcaj rutier continuu, ci unul discontinuu, avand in vedere faptul ca din inregistrarea video se poate observa cu claritate ca petentul a efectuat manevra de depasire in zona de actiune a indicatorului „depasire interzisa”. L. marcajului continuu nu poate conduce la neretinerea in sarcina petentului a contraventiei savarsite, atat timp cat prevedrile art. 120 alin 1 lit h din ROUG 195/2002 sanctioneaza contraventional depasirea vehiculelor in zona de actiune a indicatorului „depasire interzisa”, cat si in situatia cand pentru efectuarea manevrei se incalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers. Prin urmare, se constata ca legiuitorul asimileaza contraventiei, distinct, atat depasirea vehiculelor in zona de actiune a indicatorului „depasire interzisa”, cat si depasirea autovehiculelor in situatia cand pentru efectuarea manevrei se incalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, petentul incadrandu-se in prima categorie.
De asemenea, petentul mai sustine ca s-a angajat in depasire cu mult inaintea zonei de actiune a indicatorului respectiv si din cauza gabaritului mare al autovehiculului condus de acesta, precum si din cauza gabaritului autovehiculelor pe care le-a depasit nu a putut finaliza manevra de depasire in afara zonei de actiune a indicatorului.
Instanta nu va retine ca pertinenta nici aceasta aparare a petentului, deoarece din vizionarea inregistrarii video, se poate observa ca acesta a initiat manevra de depasire in zona de actiune a indicatorului „depasire interzisa”.
In consecinta, fata de cele relatate anterior, nu se poate retine ca petentul a actionat in conditiile erorii de fapt, pentru a putea fi exonerat de raspunderea contraventionala.
Față de împrejurarea că materialul probatoriu administrat în cauză coroborează mențiunile din procesul verbal atacat, instanța dă curs constatărilor personale ale agentului constatator și le reține ca fiind reale.
Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul verbal întocmit în cauză este temeinic.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificata sanctiunea aplicata.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001 avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, însă instanța consideră că fapta petentului prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, astfel de fapte putând avea consecințe mult mai grave precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul H. E. G. împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 16.11.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de formulată de petentul H. E. G., cu domiciliul în com. Gurahonț, ., județ A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. cu sediul în mun. B., .-10, jud. B., împotriva procesului verbal de contravenție . nr_/16.11.2012, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.03.2013.
Președinte, Grefier,
B. I. V. C.
Red.B.I../Tehnored.C.V/4 ex/ 03.04.2013.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 25/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4773/2013.... → |
|---|
