Plângere contravenţională. Sentința nr. 8408/2013. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8408/2013 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 25149/200/2012
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civila nr 8408
Ședința publică din 20.05.2013
Instanța constituită din:
Președinte – M. M.-R.
Grefier – Z. C.
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petentul TESCAN V., cu domiciliul in . in contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN BUZAU, cu sediul in Buzau, .-10, jud Buzau.
Prezența părților și dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2013, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi.
INSTANȚA;
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrată pe rolul acestei instanțe, la 05.09.2012, sub nr_, petentul TESCAN V.,, a formulat în contradictoriu cu intimata PRIMARIA MUNICIPIULUI BUZAU- DIRECTIA DE POLITIE LOCALA, plangere contraventionala, solicitând anularea procesului verbal de contravenție . nr_.
În motivarea cererii, petentul a arătat, sintetizând, ca a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 5000 lei pentru nerespectarea dispozitiilor art 19 din legea 171/2010. S-a retinut in fapt ca petentul transporta materiale lemnoase fara provenienta legala.
A aratat ca la data retinuta in procesul verbal a transportat cherestea rasinoase, materialul lemnos transportat fiind insotit de avizul de insotire secundar .Invoca dispozitile art 24 al.1 lit.d din Legea 171/2010 prin care se arata ca au obligatia si dreptul sa efectueze controlul, sa constate contraventiile silvice si sa aplice sanctiunile prevazute in lege .Art 42 din Legea 171/2010 prevede ca, contraventile silvice se constata de agentii constatatori prin procese verbale de constatare a contraventiei silvice ,a caror model este prevazut in anexa 1 din Legea mentionata.Mai mult decat atat Legea nr 171/2010 prevede si modelul instiintarii de plata sia procesului verbal retinere/confiscare/dare in custodie al caror continut este reglementat in anexa 2 respectiv in anexa 3 din lege.
Pentru a fi luata masura confiscarii agentul constatator trebuia sa respecte dispozitiile Legii 171/2010 si sa foloseasca formularele prevazute.De asemenea invoca art 26 alin 2 din Legea nr 171/2010 agentul constatator nu a adus la cunostinta petentului faptul ca are dreptul sa formuleze obiectiuni.
A aratat ca a avut discutii cu agentul constatator asupra cubajului dar acesta nu a tinut cont.Contrar dispozitilor legale mentionate agentul constatator a mentionat ca loc al savarsirii faptei DJ 203 K neindicand un loc, un reper, un punct bine determinat unde s-a savarsit fapta.Agentul constatator prin mentionarea ca loc al savarsirii contraventiei „ DJ 203K” a facut o mentiune ambigua neindicand locul savarsirii contarventiei deoarece drumul judetean DJ 203 K porneste de pe DN2E 85 de la Maracineni spre Sapoca urmand ruta Beceni-V.-Manzalesti- Lopatari-Terca iar locul savarsirii unei contraventii trebuia mentionat in mod clar si distzinct avandu-se in vedere un loc, un punct si un reper bine stabilit.
Agentul constatator nu a aratat nici macar o imprejurare ce ar putea servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube.
Petentul nu este de acord cu cele sustinute de agentul constatator intrucat nu avea in plus masa lemnoasa in autocamion.Procesul verbal de dare in custodie a materialului lemnos retinut in vederea stabilirii provenientei nu a fost semnat de custode deoarece nu a fost facut cubajul in mod corect .
A apreciat ca procesul verbal este nelegal si netemeinic.
Din analiza cererii reiese ca aceasta a fost intemeiata in drept pe dispozițiile OG 2 /2001.
Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, raportat la art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și de aplicarea timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Legal citat, intimatul nu a formulat intampinare si nici nu s-a prezentat in instanta prin reprezentant pentru a formula aparari.
În drept, a invocat dispozițiile art.115 și 118 din C.pr.civ.
Instanța a administrat, la propunerea ambelor părți, proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele
Prin procesul verbal . nr_ din 31.08.2012 petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 5000 lei pentru nerespectarea dispozitiilor art 19 din legea 171/2010. S-a retinut in fapt ca petentul transporta materiale lemnoase fara provenienta legala.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Referitor la legalitatea procesului verbal instanța va verifica îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.
În primul rând, instanța, din oficiu verificând forma procesului verbal de contravenție, reține că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OUG 2/2001 și legea 171/2010. De asemenea, instanța constată că procesul vebal constestat cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001.
Potrivit art 16 din Og 2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Potrivit art 17 din Og 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Din coroborarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 și art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (aplicabil și în procedura contravențională în temeiul art. 47 din O.G. nr. 2/2001), rezultă că nu orice încălcare a condițiilor de legalitate a procesului verbal de contravenție atrage în mod automat nulitatea acestuia. Dimpotrivă, condițiile de legalitate nu au toate aceeași importanță și numai pentru încălcarea unora (lipsa mențiunilor prevăzute de art. 17 din nr. 2/2001) instanța este obligată să declare nulitatea procesului verbal de contravenței, iar în cazul nerespectării celorlalte instanța are dreptul de a aprecia în ce măsură se impune declararea nulității procesului verbal de contravenție, verificând dacă viciile de legalitate au produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Nu era necesar ca aprecierea gravității contravenției agentul constatator să menționeze alte împrejurări în descrierea faptei în afară de cele înscrise în procesul verbal, urmare socialmente periculoasă a faptei deducându-se din materialitatea faptei, deci nu au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Încălcarea prevederilor privind utilizarea formularului de proces verbal de contravenție nu constituie un viciu de procedură care să atragă sancțiunea nulității, petentul neputând justifica vreo vătămare. Utilizarea unuia sau altuia dintre formularele de proces verbal de constatare a contravenției este impusă de lege pentru a ghida activitatea agentului constatator, astfel încât să nu se omită inserarea anumitor mențiuni din procesul verbal, nefiind prevăzută în beneficiul contravenientului.
Instanța nu va reține ca întemeiat nici motivul de nulitate a procesului verbal invocat de petent referitor la lipsirea acestuia de posibilitatea formulării obiecțiunilor, chiar dacă acestea ar fi reale, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage sancțiunea nulității, care, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (aplicabile și în procedura contravențională potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001), intervine numai cu condiția dovedirii unei vătămări. Cum petentul și-a valorificat dreptul la apărare prin formularea plângerii contravenționale în fața instanței de judecată, unde a avut posibilitatea să supună analizei legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, cu menționarea tuturor obiecțiunilor la procesul-verbal de contravenție, nu poate fi justificată o vătămare a intereselor procesuale ale petentului, astfel încât nu intervine sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție.
În al doilea rând, referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei și a legalității sancțiunii.
Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte:a) expedierea sau transportul materialelor lemnoase fără proveniență legală;
Față de aceste aspecte, instanța reține că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cat și sub aspect obiectiv, sancțiunea fiind legal aplicată.
Sub aspectul temeiniciei, instanta reține următoarele:
Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, România a ratificat Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum și protocoalele adiționale la aceasta nr 1,4,6,7,9,10.
În acest mod, conform art.11 și 20 din Constituție, Convenția și protocoalele ei adiționale au devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate față de acesta, altfel spus C.E.D.O. și protocoalele adiționale au devenit izvor de drept intern obligatoriu și prioritar, ceea ce, în plan național, are drept consecință imediată aplicarea convenției și protocoalelor de către instanțele judecătorești române, iar în plan internațional acceptarea controlului prevăzut de C.E.D.O. cu privire hotărârile judecatoresti nationale.
Ca o garanție a respectării drepturilor omului, Convenția prevede, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil:
”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului, pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată strict necesară de către tribunal, atunci când, datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției”.
În legătură însă cu susținerile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 6 pct. 2 din Convenție, potrivit cărora "Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită", Curtea observă că, în dreptul românesc, contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și au fost supuse unui regim administrativ. Sub acest aspect, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu se opune tendinței de "dezincriminare" a unor asemenea fapte. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a statuat că nimic nu împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni, reținând că, în scopul aplicării prevederilor art. 6 al Convenției, trebuie avute în vedere trei criterii:
1) caracterizarea faptei în dreptul național;
2) natura faptei;
3) natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză.
În aprecierea acestor criterii, în cauza Öztürk împotriva Germaniei, 1994, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor prin dreptul intern are o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii. Curtea Europeană consideră ca pozitivă măsura dezincriminării, în "interesul individului", a unor infracțiuni mai puțin grave și pentru care făptuitorul nu mai răspunde penal, putând chiar să evite procedura judiciară și pe această cale să se elimine supraaglomerarea tribunalelor. Cu toate acestea, distincția operată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, întrucât în sensul art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale toate aceste fapte au caracter penal și, tocmai de aceea, prevederile sale garantează oricărui "acuzat" dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern.
În sensul arătat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat și în cauza Garyfallou Aebe împotriva Greciei, 1997, în cauza Lauko împotriva Slovaciei, 1998, precum și în cauza Kadubec împotriva Slovaciei, 1998.
Totodată, potrivit teoriei și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, problema stabilirii vinovăției în materia contravențiilor nu are în vedere faza extrajudiciară a sancțiunii administrative, ci faza judiciară a acesteia, ceea ce presupune respectarea dreptului la un proces echitabil și a garanțiilor prevăzute de art. 6 din Convenție, articol cu care prevederile art. 23 alin. (8) din Constituție, potrivit cărora "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată", sunt în deplină concordanță.
Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. In ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit, făcând dovada până la proba contrară.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
Analizand speta dedusa judecatii, instanta retine ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzatiilor în materie penala (Hotărârea pronunțată în cauza Öztürk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56);
Pentru a determina dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter „penal” în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
In ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
Concluzionand, instanta retine că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
In acord cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, in privinta prezumtiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depaseasca in folosirea lor, consideram ca una din limitele pana la care sa actioneze prezumtia de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de catre agent. În situatia in care agentul nu a constatat personal fapta contraventionala prezumtia de temeinicie nu poate functiona, intrucat nu isi gaseste ratiunea. Motivul pentru care actele administrative sunt inzestrate cu aceasta caracteristica este increderea in faptul ca organul emitent, autoritatea(agentul, in aceasta situatie) consemneaza exact faptele pe care le constata, fara alte adaugiri sau denaturari ale realitatii. Este evident ca aceasta ratiune nu se regaseste in situatia in care fapta nu este constatata personal. In sprijinul acestei afirmații se poate aduce si argumentul ca si Codul Civil trateaza diferit mentiunile constatate personal din actele autentice față de celelalte mențiuni. Așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor părților, situația de fapt în cauza de față a fost constatată personal de către agentul constatator.
Exista, asadar o prezumtie de temeinicie a procesului verbal, insa intimata nu a mai poropus nicio proba in sprijinirea acestuia. Mai mult petentul a depus la dosar aviz de insotire secundar al marfii, care a fost verificat in data de 31.08.2012 de un agent de politie, fiind evidenta posibilitaea prezentarii acestuia si organului de control care a intocmit procesul verbal tot la 31.08.2012. De asemenea in procesul verbal s-a retinut o cantitate de masa lemnoasa de 16,7 mc ,iar in procesul verbal de dare in custodie s-a retinut tot 16,7 mc desi dintr-un calcul simplu reiese suma de 13,02 mc, existand astfel dubii cu privire la corectitudinea celor retinute in procesul verbal, dubii ce evident profita petentului in cauza.
Asadar, instanta apreciaza ca fapta nu a fost dovedita in sarcina petentei, procesul verbal fiind unul netemeinic, motiv pentru care urmează să anuleze acest proces verbal. Avand in vedere solutia de admitere, instanta in baza art 31 din legea 171/2010, va dispune restituirea materialului lemnos confiscat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul TESCAN V., cu domiciliul in . in contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE JUDETEAN BUZAU, cu sediul in Buzau, .-10, jud Buzau.
Anulează procesul verbal . nr_ din 31.08.2012.
Dispune restituirea materialului lemnos confiscat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2013
PresedinteGrefier
M. M.-ROBERTZAHARIA C.
Tehnored MMR
4 ex/ 10.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3079/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
