Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 20484/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 17.12. 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Grefier N. R.
Pe rol fiind cererea având ca obiect „constatarea nulității unui act juridic” formulată de reclamantul B. V. – prin procurator B. E. domiciliați în B., . B,., în contradictoriu cu pârâta . TELECOMUNICATIONS SA – cu sediul în municipiul București,Splaiul Independenței, nr.319G, SEMA PARK, Clădirea Atrium House, . 6.
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.12.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru această dată.
I N S T AN Ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 24.09.2014, reclamantul B. V. a chemat în judecată pârâtele . TELECOMUNICATIONS SA ȘI . pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută sau relativă a contractului de prestări servicii telefonie mobilă încheiat cu S.C. C. R. Mobile Telecomunications S.A sub nr._ din 13.04.2013, precum și a contractului de prestări servicii telefonie mobilă încheiat cu S.C . Orange România S.A încheiat la data de 13.04.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că, în fapt, în data de 13.04.2013, a fost abordat de către S. M., în timp ce consuma o bere la un local din zona de domiciliu, care i-a propus ca, în schimbul a 200 de lei, să încheie trei contracte de telefonie mobilă, respectiv cu . și .-se că dumnealui îi va cumpăra telefoanele cu acești 200 de lei și, întrucât serviciile de telefonie vor fi folosite de alte persoane, dânsul va rămâne cu banii și nu va plăti nimic, deoarece aceste contracte sunt pentru achiziționarea telefoanelor. În acest sens, s-a deplasat cu această persoană la Râmnicu-Sărat, cu un taxi, unde la reprezentanțele celor două societăți, persoana însoțitoare i-a solicitat actul de identitate și a încheiat contractele, pe care i le-a adus la autovehicul să le semneze, după care acesta le-a oprit asupra sa împreună cu telefoanele achiziționate, spunând că este suficient să-i achite 200 de lei pentru o deplasare în acest sens.
Este evident că în acest caz este vorba de eroare obstacol, fiind vorba despre eroarea asupra indentității fizice a obiectului actului juridic (error in corpore), constând în faptul că a crezut că obiectul actului juridic îl constituie telefoanele, pe când obiectul real al actului juridic era prestarea seviciilor de telefonie mobilă, întrucât, ulterior, după vreo două-trei săptămâni au sosit facturile de la cei doi pârâți și de la .>
A menționat că suferă de tulburări mentale și de comportament, conform actelor medicale anexate prezentei cerereri, fiind internat în mai multe rânduri, cu ani în urmă, în Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca și, ulterior, în Spitalul Clinic de Psihiatrie „Dr. A. O." București, situație în care s-au început demersurile pentru punerea sa sub interdicție, iar pe fondul consumului de alcool din acea zi, nu a avut discernământul necesar, nici în acest moment neștiind cu precizie dacă a semnat dumnealui contractele sau persoana care l- a condus la sediile reprezentanților celor doi operatori de telefonie mobilă.
Pe cale de consecință, în cazul de față este vorba despre o nulitate, rezultând atât din lipsa consimțămîntului, care nu a fost exprimat valabil, dar și de lipsa capacității de a contracta.
De asemenea, consimțământul nu a fost exprimat în mod valabil, existând o discrepanță între scopul mediat și scopul imediat, ceea ce duce, în funcție de interpretarea datelor referitoare la modul de încheiere a acordului de voință, fie la o eroare-obstacol, ca error in corpore, fie ca lipsa cauzei.
În opinia reclamantului, primează și existența unei cauze ilicite și imorale, ținînd cont de datele pe care le-a expus privind modul de încheiere a pretinselor contracte, în condițiile în care, cei doi pârâți, deși le-a solicitat să-i transmită un exemplar, nu i-au dat niciun răspuns, refuzând practic să-i transmită copii ale contractelor a căror nulitate sau anulare a solicitat-o.
A relatat că, în ziua încheierii celor două contracte, a mai „încheiat" un contract și cu S.C. Vodafone, contract care, ulterior, la solicitarea soției sale, prin notificare, a fost reziliat de comun acord, acest operator înțelegând faptul că nu putea încheia contracte de prestare servicii telefonie mobilă fără a avea niciun venit și suferind de boli psihice care îi afectează discernământul.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 194 N.C.P.C., art. 1179 N.C.C., art. 1204 și urm. N.C.C., art. 1235 și urm., N.C.C.
În dovedirea celor susținute în cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor și proba testimonială cu doi martori S. M. și I. M., sens în care a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul: bilete de ieșire din spital, scrisori medicale,, raport de psihodiagnostic și evaluare clinică, adresă către C. Romania din 18.06.2013, facturi, cerere reziliere contract.
La data de 08.05.2014, reclamantul a precizat că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este de 3276 lei. A solicitat obligarea pârâtelor de a depune la dosar contractele încheiate cu acestea.
Totodată, a învederat că, prin raportare la art.274 alin.1 C.proc.civ., fiind vorba de un contract sinalagmatic, acesta are putere doveditoare numai dacă a fost făcut în atâtea exemplare originale, câte părți cu interese contrare sunt, inexistența unui exemplar înmânat dumnealui constituind un alt motiv de constatare a nulității acestuia.
Reclamantul a depus copie de pe sentința civilă nr.5282/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Pârâta C. R. MOBILE TELECOMMUNICATIONS S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata formulate de către reclamantul B. Vlorel ca neîntemeiata.
În motivarea întâmpinării, reclamantul a arătat că cererea de chemare in judecata formulata de către reclamant este neîntemeiata, contractul de abonament pentru serviciile C. fiind încheiat in mod valabil.
Susținerile reclamantului cu privire la existenta asa-zisei "erori obstacol" asupra obiectului Contractului de abonament pentru serviciile C. nr._/13.04,2013 ("Contractul de abonament" sau "Contractul" - Anexa nr. 1) încheiat cu aceasta sunt neîntemeiate si formulate cu scopul de a se sustrage executării obligațiilor contractuale asumate. Așa cum s-a stabilit în doctrina juridica si in practică, pentru a fi in prezenta viciului de consimțământ al erorii trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: eroarea trebuie să fie esențială, cunoastarea de către cocontractant a caracterului esențial al elementului asupra căruia poarta eroarea; eroarea trebuie sa fie scuzabila; eroarea trebuie sa fie neasumata.
Potrivit art. 1208 alin. (1) din Noul Cod Civil., contractul nu poate fi anulat daca faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, dupa"împrejurări, cunoscut cu diligente rezonable.
In speța, reclamantului i-a fost prezentat Contractul de abonament pentru serviciile C. inainte de semnarea acestuia, asa cum i-a fost prezentata si oferta C., procedura ce se realizează cu ocazia incheierii fiecărui contract de abonament pentru serviciile de comunicații electronice furnizate de către pârâtă.
Prin urmare, reclamantul a avut posibilitatea sa se informeze cu exactitate cu privire la conținutul Contractului semnat si avea obligația sa o faca, cu atat mai mult cu cat faptul ca obiectul contractului il constituie prestarea de servicii de telefonie mobila rezulta chiar din titlul contractului - "Contract de abonament pentru serviciile C.".
Faptul ca, la data incheierii Contractului, reclamantul s-ar fi aflat sub influenta "consumului de alcool in acea zi", asa cum invoca in cererea de chemare in judecata, nu reprezintă o eroare scuzabila, nefiind intrunite condițiile necesare pentru a se constata faptul ca ar fi intervenit viciul de consimțământ al erorii obstacol. Eroarea grosiera este exclusa din câmpul de cuprindere al viciului erorii, ceea ce presupune ca cel care susține ca este o victima a erorii avea obligația de a efectua diligente rezonabile in ceea ce privește informarea sa asupra elementelor relevante ale contractului pe care l-a incheiat. În cazul de față, este vorba despre diligente minime (citirea titlului aflat pe prima pagina a Contractului pe care reclamantul l-a semnat) pentru a afla cu exactitate obiectul contractului respectiv. Or, din susținerile reclamantului rezulta faptul ca, desi invoca existenta erorii obstacol cu privire la obiectul Contractului "constând in faptul ca a crezut ca obiectul actului juridic il constituie telefoanele", acesta stia ca a incheiat contracte de abonament pentru servicii de telefonie mobila, insa urmarea obținerea unui castig material imediat "mi-a propus ca in schimbul sumei de 200 lei, sa închei trei contracte de telefonie mobila, respectiv cu . si .-se ca el îmi cumpăra telefoanele cu acești 200 lei si, întrucât serviciile de telefonie vor fi folosite de alte persoane, eu raman cu banii si nu voi plați nimic [...]",
Din faptele prezentate chiar de către reclamant, rezulta faptul ca, si in cazul in care am presupune, prin absurd, faptul ca celelalte condiții pentru existenta erorii obstacol ar fi îndeplinite, condiția cu privire la neasumarea erorii nu este indeplinită. Instanța de judecata va avea in vedere, in acest sens dispozițiile art. 1209 din Noul Cod civil, conform cărora, nu atrage anularea contractului eroarea care poarta asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invoca sau, dupa împrejurări, trebuia sa fie asumat de acesta.
În opinia pârâtei, sunt neîntemeiate susținerile reclamantului privind "existenta unei cauze ilicite si imorale". De altfel, reclamantul nu argumentează si/sau nu probează in nicio modalitatea susținerea de mai sus. Reclamantul a primit un exemplar al Contractului de abonament pentru serviciile C. la momentul semnării, asa cum este menționat in mod expres pe cea de-a doua pagina a Contractului -- "Prezentul contract de abonament pentru Serviciile C. a fost incheiat in 2 exemplare, iar Abonatul a primit 1 (un) exemplar".
Astfel, susținerile reclamantului privind caracterul imoral si ilicit si/sau nul al cauzei contractului determinate de faptul ca nu ar fi primit un exemplarul al contractului semnat sunt nu doar neîntemeiate, dar si false si vădesc o data in plus reaua-credinta a acestuia.
Susținerile reclamantului privind nulitatea Contractului de abonament pentru lipsa discernământului la data încheierii Contractului sunt neintemeiate. Potrivit inscrisurilor depuse de către reclamant, atașate cererii de chemare in judecata, la data de 24.03.2014, Judecătoria B. a pronunțat Sentința nr. 5282, prin care s-a instituit o curatela provizorie pentru reclamantul B. V., capătul de cerere având ca obiect punerea sub interdicție fiind suspendat pana la comunicarea de către P. de pe langa Judecătoria B. a rezultatului cercetărilor obligatorii in cauza. Potrivit art. 169 din Noul Cod civil, interdictia isi produce efectele de la data cand hotărârea judecătoreasca a rămas definitiva. Cu toate acestea, lipsa de capacitate a celui interzis nu poate fi opusa unei terțe persoane decât de la data îndeplinirii formalităților de publicitate prevăzute de Codul de procedura civila, afara numai daca cel de-al treilea a cunoscut punerea sub interdicție pe alta cale.
La data incheierii Contractului de abonament pentru serviciile C., respectiv data de 13.04.2013, reclamantul B. V. avea capacitate deplina de exercițiu, acesta nefiind pus sub interdicitie judecătoreasca.
Chiar si in condițiile in care ar fi existat o asemenea măsura, C. se afla in situația terțului de buna-credinta care nu cunoastea si nici nu putea sa cunoască instuirea unei astfel de masuri, contractul neputand fi anulat pentru lipsa capacității de exercițiu in dauna pârâtei. Pentru a se putea dispune o asemenea măsura de către instanța judecătoreasca, reclamantul trebuie sa faca dovada faptului ca, la momentul încheierii Contractului a cărui nulitate o invoca, era lipsit de discernământ. Or, in afara de faptul ca o asemenea susținere este falsa, discernământul contractantului B. V. la momentul incheierii Contractului este prezumat de drept, acesta având capacitate deplina de a contracta. Mai mult, din situația de fapt expusa de către acesta in cadrul cererii de chemare in judecata, rezulta faptul ca reclamantul a urmărit obținerea unor avantaje financiare odată cu incheierea Contractului de abonament, respectiv primirea unei sume de bani in schimbul telefoanelor achiziționate in baza ofertei contractate.
Terminalele achiziționate au fost oferite de către ooperatorii de telefonie mobile la preturi foarte scăzute, aceasta subvenție fiind acordata abonatului in considerarea Contractului de abonament incheiat pentru o perioada inițiala de 24 de luni. Conform celor susținute in cuprinsul cererii de chemare in judecata, reclamantul a vândut insa aparatul respectiv, obținând un castig imediat, iar prin prezenta cerere de chemare in judecata incearca fraudarea furnizorului de servicii de telefonie mobila prin invocarea unei asa-zise "nulități absolute sau relative" la incheierea Contractului de abonament si astfel exonerarea sa de la executarea obligațiilor de plata rezultând din Contract. Mai mult, potrivit facturilor fiscale emise de către C. (Anexa nr. 2), reclamantul a utilizat serviciile C. in prima luna de abonament pana la depășirea limitei de credit, moment in care serviciile au fost suspendate in conformitate cu prevederile Contractului de abonament. Exceptând pierderile pârâtei rezultând din incetare Contractului cu mult înainte de termen, in condițiile acordării de subvenții, reclamantul a utilizat serviciile C. peste oferta cuprinsa in abonament, insa nu a achitat nici pana la data prezentei contravaloarea acestora.
Astfel, din Factura nr. CSE_/08.05.2013 - Informații detaliate - rezulta depășirea limitei de credit prin înregistrarea de convorbiri internaționale si utilizarea serviciului mesaje scrise trimise la numere cu tarif special (pagina a 3-a a Facturii nr. CSE_/08.05.2013). Chiar si in condițiile in care persoana care a contractat ar fi pusa ulterior sub interdicție judecătoreasca, pentru a se dispune nulitatea relativa a contractelor încheiate de către acesta cu diverși terți, trebuie sa se dovedească faptul ca, la momentul contractării, cauzele punerii sub interdicție existau si erau îndeobște cunoscute.
Acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar reprezintă, de altfel, o modalitate de sustragere de la plata contravalorii facturilor emise pentru serviciile prestate de către operatorul de telefonie mobila.
Mai mult, chiar considerând ca abonatul ar fi fost pus sub interdicție la data incheierii Contractului de abonament pentru serviciile C., potrivit Art. 45 din Noul Cod civil, incapabilul care, cu intenție, a săvârșit manopere dolosive pentru a determina o alta persoana sa contracteze cu el, inducandu-l astfel in eroare asupra capacității sale, este scos de sub protecția normelor edictate in considerarea prezumției lipsei sale de discernământ.
Or, in speța, reclamantul a achiziționat aparatul telefonic de la C., la un pret minim, primind de la C. subvenție in considerarea Contractului de abonament incheiat cu subscrisa. Reclamantul a valorificat imediat telefonul, obținând in schimb o suma mai mare de bani, insa refuza executarea Contractului de abonament si plata contravalorii serviciilor de telefonie mobila utilizate, invocând lipsa de dicernamant la momentul incheierii Contractului.
Reclamantul invoca lipsa de discernământ in ceea ce privește asumarea propriilor obligații, insa instanța de judecata va trebui sa aiba in vedere faptul ca, presupunând prin absurd ca reclamantul ar fi fost pus sub interdicție la data incheierii Contractului, aceasta instituție este reglementata de către legiuitor in scopul instituirii unei protecții in favoarea unei anumite categorii de persoane, astfel încât acestea sa nu fie păgubite prin incheierea unor acte juridice in care nu exista un just echilibru intre prestațiile reciproce.
Legiuitorul nu a avut in vedere, cu siguranța, scopul de a le acorda persoanelor puse sub interdicție sprijin si de a le inlesni acțiunile de fraudare a drepturilor cocontractantilor sau terților de buna-credinta, plasând toate aceste acțiuni sub umbrela instituției punerii sub interdicție.
In cadrul cererii precizatoare depuse de către reclamant la dosarul cauzei, acesta invoca, in susținerea pretențiilor sale, prevederile legislației privind protecția consumatorului, fără a indica in concret care sunt aceste prevederi si in ce modalitate ar fi fost incalcate de către operatorii de telefonie mobila cu care a incheiat contractele de prestări servicii.
Având in vedere cele expuse m cuprinsul paragrafului anterior, a solicitat instanței de judecata înlăturarea argumentelor reclamantului privind încălcarea legislației pentru protecția consumatorului, acestea nefiind în nici un mod precizate și/sau susținute.
Prin urmare, fata de totalitatea considerentelor expuse în cuprinsul prezentei cereri, a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata formulata de către reclamantul B. V. ca neîntemeiata.
În drept, acțiunea a fost înzemeiată pe dispozițiile art. 205 - 208, art. 45, art, 169, art. 1207, art. 1208, art. 1209 Noul C. civil.
În dovedirea celor susținute în acțiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu si orice proba a cărei necesitate va reieși din dezbateri.
A solicitat judecarea în lipsa conform 223 Noul C.proc. civ.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare în contradictoriu cu S.C. C. R. Mobile Telecomunications S.A., prin care a învederat, în primul rând, că actul denumit „Contract de abonament pentru serviciile C.", nr._, anexat de către pârâtă, nu este semnat de dumnealui, fiind semnat numai de către reprezentantul acesteia, ceea ce conduce la nulitatea absolută a contractului. Asa cum practica judiciară a admis în unanimitate, lipsa semnăturii unei părți pe contract impune aprecierea că în cauză se invocă lipsă totală a consimțământului, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a contractului. După părerea dumnealui, este evident modul de încheiere a acestui act intitulat de către pârâtă „contract", în condițiile în care eu nu a semnat acest înscris, nu i-a fost adus la cunoștință și, implicit, nu i-a fost înmânat vreun exemplar. Chiar și „Termenii generali ai contractului" nu poartă semnătura reprezentantului pârâtei, iar semnătura de pe ultima pagină a acestor termeni nu o recunoaște, nu-i aparține și nu poate reprezenta dovada consimțământului meu.
Mai mult decât atât, pârâta depune anexat întâmpinării înscrisuri care nu respectă prevederile art.292 N.C.P.C., solicitând depunerea originalului acestui „contract", sub sancțiunea prevăzută de art. 292 al.2 N.C.P.C.
Referitor la celelalte susțineri ale pârâtei, a solicitat înlăturarea acestora care sunt de fapt simple compilații doctrinare, adaptate stângaci la situația de fapt, fără însă a putea justifica în vreun fel încheierea frauduloasă a actului atacat. Se poate constata cu lejeritate din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, dar și din atitudinea celorlalți doi operatori de lelefonie mobilă care au reziliat pe cale amiabilă contractele de același tip și în același mod încheiate, faptul că a fost victima unor manopere dolosive ale unor terți, care au profitat de starea sa, respectiv lipsa discernământului său. În conformitate cu prevederile art. 1205 CC, va face dovada faptului că lipsa discernământului este anterioară cererii de punere sub interdicție, aspect care reiese din înscrisurile depuse la dosar, respectiv biletele de ieșire din spital din data de 18.02.2011( FO 1092), 21.06.2013 emise de Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, Scrisoarea de informare, Bilet de externare emise de aceeași instituție medicală care confirmă internarea sa în această instituție încă de la sfârșitul anului 2009, raportul de psihodiagnostic și evacuare clinică nr.379/2013 și scrisoarea medicală emisă de Spitalul Clinic de Psihiatrie „ A. O." București.
Din aceste acte reiese, fără putință de tăgadă, faptul că sunt îndeplinite condițiile pevăzute de art. 1205 CC, respectiv faptul că la data întocmirii actului atacat cauzele punerii interdicție existau și erau îndeobște cunoscute. In ceea ce privește afirmațiile pârâtei, conform cărora facturile fiscale fac dovada utilizării serviciilor C., de către dânsul, nu ar trebui luate în considerare, aceste facturi nefiind decât simple înscrisuri aleatoriu și abuziv emise, seviciile de telefonie nefiind niciodată utilizate de dânsul, aspect dealtfel cunoscut de către pârâtă, care probabil deține listingul acestor convorbiri.
Invocarea art.45 din CC este o denaturare cu rea credință a adevărului de către pârâtă, aceasta neputând proba cele susținute. Mai mult, dar și mai grav este faptul că modul în care acest operator de telefonie mobilă, prin reprezentanții săi „ încheie" contractele, se constituie de foarte multe ori în evidente abuzuri, manifestate prin manopere dolosive, mijloace viclene constând în clauze abuzive, așa cum le definește art. 3 din Directiva 93/13/CEE, ( clauze care nu au fost negociate direct cu consumatorul și care prin ele însele sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților caracterele foarte mici cu care sunt scrise actele,etc.).
A subliniat că menține restul cererilor și apărărilor din cererea introductivă de instanță și cererea precizatoare, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost precizată și restrânsă sub aspectul cadrului procesual.
În drept, a invocat prevederile art. 201 alin.2 N.C.P.C.
La termenul din data de 24.09.2014, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință de la termenul respectiv, instanța a dispus disjungerea cauzei urmând a se forma două dosare: dosarul_ între reclamantul B. V. și . cel de-al doilea, respectiv dosarul_ între reclamantul B. V. și . același termen de judecată, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că, în primul rând, a solicitat să se constatate nulitatea absolută a contractului având în vedere că este o lipsă totală de consimțământ și lipsă de capacitate având în vedere că acest contract așa cum este el depus nu este semnat de către parte. De asemenea, al doilea motiv de nulitate este eroarea „ in negotium” nu se specifică obiectul contractului, reclamantul a crezut că este vorba de un contract de vânzare cumpărare telefoane și, pe de altă parte, s-a încheiat un contract de prestări servicii. Nu mai susține eroarea „in corpore” ci eroarea „in negotium”, care atrage nulitatea absolută a contractului.
În baza art. 258 raportat la art. 255 coroborat cu art. 265 C.proc.civ. instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă dezlegării pricinii.
La solicitarea reclamantului, pârâta C. R. MOBILE TELECOMMUNICATIONS S.A., devenită TELEKOM ROMÂNIA MOBILE COMMUNICATIONS S.A., a depus contractul de prestări servicii în original.
Analizând actele existente la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin contractul de abonament pentru serviciile cosmote nr._ din 13.04.2013, pârâta s-a obligat să presteze reclamantului servicii de telefonie mobilă pe o perioadă de 24 luni pentru un cost de 3,72 Euro lunar. Acest contract a fost depus la dosar atât în original (filele 7-27), cât și în copii certificate pentru conformitate cu originalul, semnătura reclamantului apărând atât la fila 25, cât și la fila 23 din dosar.
Condițiile actului juridic civil reprezintă acele componente care trebuie sau pot să intre în structura actului juridic civil, acestea fiind, potrivit art. 1179 C.civ., capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit, o cauză licită și morală.
Reclamantul a indicat ca motiv de nulitate absolută și nulitate relativă tot ceea ce este reglementat în Codul civil, în fiecare cerere scrisă depusă, fără respectarea normelor procedurale și fără a specifica în mod expres felul nulității, modificând și completând cererea introductivă de instanță, invocând lipsa totală a consimțământului ca urmare a faptului că respectivul contract nu ar fi semnat, lipsa discernămantului, eroarea, fie eror in corpore, fie eror in negotium, lipsa formalității dublului exemplar, lipsa cauzei, cauza ilicită și imorală. La solicitarea instanței, la data de 24.09.2014, a indicat drept motive de nulitate doar lipsa totală a consimțământului ca urmare a faptului că respectivul contract nu ar fi semnat, precum și eror in negotium.
Prin consimțământ se înțelege exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil, fiind o condiție de fond, esențială, de validitate și generală a actului juridic civil.
Într-adevăr, conform art. 268 C.proc.civ., semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia, iar potrivit art. 272 C.proc.civ., înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părților, indiferent de suportul său material. Pe contractul depus de pârâtă, astfel cum am indicat anterior, se află semnătura reclamantului, precum și datele din actul său de identitate, o copie de pe cartea de identitate rămânând și la operatorul de telefonie mobilă. Prin urmare, apărarea reclamantului că nu și-a dat în niciun mod consimțământul la încheierea acestui act, de pe acesta lipsind semnătura clientului, nu este veridică, fiind infirmată de probele administrate în cauză.
Potrivit art. 1207 alin.2 C.civ., atunci când eroarea esențială se referă la faptul că falsa reprezentare cade asupra naturii sau obiectului actului juridic ce se încheie, în sensul că o parte crede că încheie un act juridic, iar cealaltă parte crede că încheie un alt act juridic, sancțiunea care ar putea interveni este nulitatea relativă. Pentru ca falsa reprezentare a realității să fie viciu de consimțământ, trebuie întrunite cumulativ următoarele cerințe: elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost hotărâtor (determinant) pentru încheierea actului juridic, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscută realitatea, actul juridic respectiv nu s-ar fi încheiat, iar în cazul actelor juridice bilaterale sau plurilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca partea cocontractantă să fi știut sau să fi trebuit să știe că elementul este esențial pentru încheierea actului juridic respectiv.
Reclamantul nu a făcut în niciun fel dovada că dumnealui a intenționat doar să achiziționeze aparate telefonice, fără a dori să încheie și un contract de prestări servicii cu pârâta.
A invocat, de asemenea, că, în condițiile art. 1205 C.civ., nu ar fi avut discernământ la acea dată.
În concepția noului Cod civil, susținerea potrivit căreia consimțământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ nu reprezintă o condiție de sine stătătoare a valabilității consimțământului, nefiind menționată în cadrul art. 1204. Din interpretarea coroborată a art. 1204 și art. 1205, rezultă că prezența discernământului este o particularizare a cerinței legale de exprimare conștientă a consimțământului. Existența valabilă a consimțământului implică aptitudinea părții de a înțelege, adică inteligența, cât și aptitudinea de a decide, adică voința. Cerința discernământului părții evidențiază primul aspect menționat și, anume, aptitudinea sau capacitatea părții de a înțelege, de a-și reprezenta consecințele juridice ce decurg din încheierea unui contract, de a-și imagina drepturile pe care le dobândește, precum și obligațiile care-i incumbă.
De subliniat că nu trebuie să se confunde, astfel cum a făcut reclamantul în cererile sale, condiția discernământului cu condiția capacității de a încheia contractul, chiar dacă între ele există o strânsă legătură, în sensul că discernământul este una dintre premisele recunoașterii de către lege a capacității juridice a persoanelor fizice: capacitatea este o stare de drept - de iure - iar prezența ori lipsa discernământului este o stare de fapt - de facto. Legea civilă recunoaște capacitatea de exercițiu deplină persoanelor care au împlinit 18 ani, ceea ce implică, în materie contractuală, capacitatea de a încheia contracte (art. 37-38 NCC), adică de a-și da consimțământul, în baza prezumării discernământului acestor persoane.
Alineatul (2) al art. 1205 C.civ. reprezintă o particularizare a ipotezei alin. (1), datorită intervenirii punerii sub interdicție a persoanelor având inițial capacitatea deplină de exercițiu: contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicție poate fi anulat dacă, la momentul contractării, cauzele punerii sub interdicție existau și erau îndeobște cunoscute. O interpretare gramaticală sau literală a textului ar conduce spre concluzia necesității de a dovedi trei condiții pentru anularea contractului: a) cauzele punerii sub interdicție să fi existat la momentul contractării și b) să fi fost îndeobște - în sensul de notoriu – cunoscute, c) la momentul formulării cererii de anulare persoană respectivă să fi fost pusă sub interdicție prin hotărâre judecătorească definitivă. Reținerea celei de-a doua condiții nu înseamnă o cerință în plus pentru anularea contractului pe motiv de lipsa discernământului, alături de exprimarea consimțământului în necunoștință de cauză, datorită alienării mintale. Cunoașterea cauzelor punerii sub interdicție nu trebuie interpretată în direcția unei condiționări a lipsei discernământului: discernământul lipsește – cu consecința nevalabilității consimțământului - pentru că persoana nu era în măsură să-și reprezinte consecințele acțiunii de a contracta, în mod independent de faptul cunoașterii cauzelor punerii sub interdicție.
In realitate, regimul probatoriu în contextul alin. (2) este mai facil decât în contextul alin. (1), datorită intervenirii punerii sub interdicție. A.. (2) instituie o prezumție a lipsei discernământului pentru situația în care, la momentul contractării, existau și erau cunoscute cauzele generatoare ale punerii sub interdicție. Prezumția relativă a lipsei de discernământ operează ca efect al punerii sub interdicție. Ca urmare a punerii sub interdicție a părții, obiectul probei constă nu în demonstrarea lipsei discernământului, ci în existența și notorietatea - la momentul anterior al contractării - a cauzelor care au determinat ulterior punerea sub interdicție.
Reclamantul nu a făcut dovada existenței unei hotărâri de punere sub interdicție, întrucât prin sentința civilă nr.5282/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ doar s-a instituit curatela, nici partea, nici instanța învestită cu soluționarea prezentei cauze neputând emite supoziții cu privire la soluția ce se va pronunța în respectiva cauză. În lipsa acestei hotărâri, nu se poate uza de prevederile art. 1205 alin.2 C.civ.
Instanța reține că pârâta a întocmit contractul în două exemplare, un exemplar rămânân în posesia acestuia și un exemplar fiind remis reclamantului, precum și faptul că dispozițiile art. 274 C.proc.civ., referitor la pluralitatea de exemplare, nu se aplică în cazul de față, în virtutea art. 277 alin.1 C.proc.civ., întrucât pârâta are calitatea de profesionist.
Reclamantul a afirmat fie că lipsește cauza, ca urmare a eror in negotium, cauză de anulare pe care am analizat-o anterior, fie, în totală contradicție cu motivul anterior menționat, cauza ilicită și imorală, fără a detalia în ce constă aceasta. Reclamantul a încheiat un contract de adeziune, cu clauze prestabilite, dumnealui sau o altă persoană în numele dumnealui ca urmare a sumei de bani pe care chiar reclamantul în cuprinsul cererii introductive recunoaște că a primit-o, a beneficiat de telefonul achiziționat și de serviciile prestate de pârâtă, aceasta din urmă adoptând atitudinea standard în raport de oricare al client al său, simpla încheiere a acestui contract neascunzând nicio cauză ilicită sau imorală.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea reclamantul B. V. – prin procurator B. în contradictoriu cu pârâta . TELECOMUNICATIONS SA, devenită TELEKOM ROMÂNIA MOBILE COMMUNICATIONS S.A., ca neîntemeiată.
Potrivit art. 466, art. 468 și art. 471 C.proc.civ., prezenta sentință poate fi atacată numai cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul B., apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. V. – prin procurator B. E. domiciliați în B., . B,., județul B., în contradictoriu cu pârâta . TELECOMUNICATIONS SA, devenită TELEKOM ROMÂNIA MOBILE COMMUNICATIONS S.A., cu sediul în municipiul București,Splaiul Independenței, nr.319G, SEMA PARK, Clădirea Atrium House, . 6, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel la Tribunalul B. în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2014.
Președinte,Grefier,
A. NicolaeNenu R.
Red. N.A/Tehnored. N.R.
5 ex./05.01.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr._
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4739/2014.... → |
|---|
