Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 770/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 770/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 13502/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 770
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.01.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. E.-C.
GREFIER: I. A. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect exercitarea autorității părintești formulată de reclamanta B. A. R., cu domiciliul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâtul I. I. A., cu domiciliul în B., cart. D., nr. 1, ., ., și Autoritățile tutelare P. M. B. și P. M. G..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.01.2014, consemnările au fost făcute în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, 16.01.2014, cand, in aceeasi compunere, a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr._/233/13.12.2012 pe rolul Judecatoriei Galati, reclamanta BERDILA A. R. a chemat in judecata si personal la interogatoriu paratul I. I. A. solicitand ca exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului I. Kevin C., nascut la data de 30.04.2011, sa fie facuta exclusiv de catre reclamanta, stabilirea locuintei minorului la mama sa, in mun. Galati, ., jud. Galati, obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere sub forma unei sume fixe sau cote procentuale de 1/3 din venitul net realizat lunar, cu cheltuieli de judecata.
In motivare a aratat ca a convietuit cu paratul in perioada 2008-2012, iar in perioada cat au locuit in Spania, 2008-2011, au avut mai multe discutii cu privire la oficializarea relatiei, insa paratul de fiecare data raspundea evaziv.
A mai aratat ca la aproximativ o luna de la nasterea minorului, in Spania, au revenit in tara, unde au locuit impreuna la parintii reclamantei, la Galati.
A invederat ca din uniunea de fapt a partilor s-a nascut minorul I. KEVIN C., de a carei crestere si educare s-a ocupat personal si cu ajutorul bunicilor materni, fara ca paratul sa manifeste interes si preocupare ca ar dori sa se implice in cresterea si educarea minorului, dand dovada de lipsa de afectiune si nu numai fata de minor.
A mai invederat ca ulterior revenirii in tara relatiile dintre parti au continuat sa se deterioreze, orice discutie privitoare la legalizarea relatiei fiind urmata de agresiuni verbale si chiar fizice.
A mai aratat ca atitudinea paratului in viata de cuplu s-a schimbat in momentul in care reclamanta a ramas insarcinata, intrucat nu isi dorea un copil.
A aratat ca datorita anturajului si pe fondul consumului de alcool, paratul are un comportament agresiv, care dauneaza interesului superior al minorului.
In drept a invocat dispozitiile art. 398 si urm. C.civ.
In dovedirea cererii a inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, cu interogatoriul paratului si martori.
A anexat cererii urmatoarele inscrisuri, in copii certificate: certificat de nastere.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru de 4+4 lei si 0,5 lei timbru judiciar.
La dosarul cauzei, la solicitarea instantei au fost depuse rapoartele de ancheta psihosociala intocmite de Serviciul de autoritate tutelara din cadrul Primariilor Buzau si Galati.
Paratul a formulat intampinare si cerere reconventionala (fila 23) solicitand ca exercitarea autoritatii parintesti sa fie facuta in comun de ambii parinti, ca domiciliul minorului sa fie stabilit la parata reclamanta, stabilirea in sarcina sa a unei pensii de intretinere in cuantum de ¼ din venitul lunar net, precum si stabilirea in favoarea sa a unui program de vizitare dupa cum urmeaza: in primul si al treilea week-end din luna, de vineri ora 18 pana duminica ora 18, la domiciliul sau cu obligatia de a readuce minorul la locuinta paratei dupa terminarea vizitei, in anii impari, prima si a doua zi de Paste, la domiciliul subsemnatului cu obligatia de a readuce minorul la locuinta paratei la terminarea vizitei; in anii pari, zilele de 1 si 2 mai, la domiciliul sau cu obligatia de a readuce minorul la locuinta paratei la terminarea vizitei; in anii impari, ziua de nastere a minorului, la domiciliul sau cu obligatia de a readuce minorul la locuinta paratei la terminarea vizitei; in anii pari 24, 25, 26 decembrie, la domiciliul sau, cu obligatia de a readuce minorul la locuinta paratei la terminarea vizitei; in anii impari, 27 decembrie-2 ianuarie, la domiciliul sau, cu obligatia de a readuce minorul la locuinta paratei la terminarea vizitei; o luna in vacanta de vara, in perioada concediului de odihna, cu obligatia de a readuce minorul la locuinta paratei la terminarea vizitei; mentinerea contactului telefonic cu minorul, atunci cand acesta este la parata; ca parata sa nu poata parasi tara fara acordul sau, iar calatoriile in afara tarii sa fie efectuate cu acordul scris al ambilor parinti, predandu-se in acest sens pasaportul si certificatul de nastere; in cazul in care minorul sufera de vreo boala, parata sa fie obligata sa il anunte in cel mult 24 de ore de la sesizarea ei; problemele importante in legatura cu minorul asupra carora parintii decid impreuna sunt: activitatile si performantele scolare, activitati extrascolare, stare de sanatate.
In motivare a aratat ca relatia dintre parti a decurs in mod decent, pana dupa nasterea copilului, cand au hotarat sa se mute impreuna in Galati, la parintii reclamantei.
A mai aratat ca nu a negat paternitatea minorului, recunoscand minorul in fata autoritatilor spaniole imediat dupa nastere.
A invederat ca intodeauna l-a preocupat si il va preocupa cresterea, educarea si bunastarea copilului sau si va manifesta interes, grija si sustinere fata de acesta, ca isi iubeste copilul si ca vrea sa fie parte la luarea deciziilor ce il privesc pe acesta.
A mai invederat ca relatia partilor s-a deteriorat datorita imixtiunii parintilor reclamantei in viata de cuplu, dar si datorita lipsurilor financiare.
A mentionat ca in perioada ianuarie-martie 2011, cand ambele parti au fost plecate la munca in afara tarii, au hotarat de comun acord ca minorul sa locuiasca cu fratele si cumnata paratului, . ofera toate conditiile.
A mai mentionat ca in perioada august-noiembrie 2012 a avut singur grija de minor, intrucat reclamanta era plecata in Franta si nu este real ca ar avea conexiuni cu lumea interlopa, ca ar avea probleme cu alcoolul sau ca este o persoana violenta.
A mai invederat ca in perioada in care reclamanta a fost plecata in strainatate ultima oara, copilul a locuit la parat, insa il ducea periodic la bunicii materni, unde il lasa in week-end, insa la finalul uneia dintre vizite, bunicii materni au chemat politia, refuzand sa mai dea copilul.
A invederat ca se intereseaza in mod constant de soarta copilului, atat din punct de vedere afectiv, cat si material.
A apreciat ca interesul superior al copilului reclama ca aceast sa aiba legaturi cu ambii parinti.
In drept a invocat dispozitiile art. 115 si 119 C.p.c.
In dovedire a inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, martori si interogatoriul paratei.
Prin sentinta civila nr. 7049/05.07.2013 instanta a admis exceptia necompetentei teritoriale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea acestei instante, unde a fost inregistrata sub nr._ /08.08.2013.
Instanta a incuviintat reclamantei proba cu inscrisuri, cu interogatoriul paratului si proba testimonaial cu 2 martori, iar paratului proba cu inscrisuri si proba cu martori.
Analizand actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Astfel cum rezulta din certificatul de nastere . nr._/20.11.2011 (fila 8 ds_) din relatia reclamantei Berdila A. R. cu paratul I. I. A. a rezultat minorul I. Kevin C., nascut la data de 30.04.2011.
Din raportul de ancheta sociala nr._/17.05.2013 depus la fila 19 din dosar_ rezulta ca in prezent minorul locuieste impreuna cu reclamanta si bunicii materni, in locuinta acestora din urma situata in mun. Galati, ., jud. Galati.
Potrivit dispozitiilor art. 505 C.civ, in cazul copilului din afara casatoriei, ai carui parinti nu convietuiesc, modul de exercitare a autoritatii parintesti se stabileste de catre instanta de tutela, fiind aplicabile prin asemanare dispozitiile din materia divortului.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 397 si ale art. 398 C.civ., regula este ca autoritatea parinteasca revine in comun ambilor soti, instanta de tutela avand posibilitatea, ca in cazul in care exista motive intemeiate si avand in vedere interesul superior al minorului, sa stabileasca exercitarea in mod exclusiv a acesteia de catre unul dintre parinti.
In ceea ce priveste exercitarea autoritatii parintesti, instanta observa ca aceasta reprezinta ansamblul de drepturi si indatoriri ce privesc atat persoana copilului, cat si bunurile acestuia si apartine in mod egal ambilor parinti.
Pentru a putea dispune ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in mod exclusiv de catre unul dintre parinti, trebuie cercetat daca interesul superior al minorului justifica excluderea unuia dintre parinti din procesul decizional in ceea ce priveste modul de exercitare a drepturilor si de indeplinire a obligatiilor ce il privesc.
Probele administrate in cauza nu releva existenta unor imprejurari care sa conduca spre concluzia ca eventualele decizii ale paratului ar contraveni interesului superior al minorului. Astfel, chiar apreciind lipsa paratului la interogatoriu ca o marturisire deplina in conditiile art. 225 C.p.c., instanta apreciaza ca interesul superior al minorului impune ca ea sa fie exercitata in comun de ambii parinti, responsabilitatea cresterii si educarii prin implicarea efectiva in procesul decizional apartinand amandurora, minorul neputand fi privat de aportul paratului in stabilirea modului optim de exercitare a drepturilor si de indeplinire a obligatiilor relative la persoana si la bunurile lor.
Din declaratia martorei Berdila L. I., bunica materna (fila 15) rezulta ca desi nu se intalnesc des, paratul are o relatie buna cu fiul sau, acesta din urma reactionand bine in prezenta tatalui sau, din probele administrate nerezultand ca paratul are un comportament potential daunator copilului sau si nici un comportament care sa acrediteze ideea ca deciziile pe care acesta le-ar lua nu ar fi in interesul minorului.
In ceea ce priveste domiciliul minorului, potrivit dispozitiilor art. 496 C.civ. in caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela hotaraste asupra domiciliului copilului.
Astfel cum s-a expus anterior, in prezent minorul locuieste impreuna cu mama sa si cu bunicii materni in locuinta acestora din urma situata in mun. Galati, ., jud. Galati.
Potrivit raportului de ancheta sociala, locuinta este una compusa din cinci camere si dependinte, este corespunzator mobilata si intretinuta, conditiile de locuit fiind foarte bune. S-a mai retinut ca minorul a fost gasit bine ingrijit.
In consecinta, vazand cele expuse mai sus, precum si achiesarea paratului la acest capat de cerere, va stabili domiciliul minorului la locuinta mamei situata in mun. Galati, ., jud. Galati.
Referitor la capatul de cerere privind obligarea pârâtului la plata către reclamanta, în favoarea minorului, a pensiei de intretinere, instanta retine ca, potrivit art. 529 alin. 1 C.civ., „ Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati „, iar conform alin. 2 al aceluiasi articol, „ cand intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pana la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil„.
In consecinta, prin raportare la dispozitiile art. 529 alin. 2 C.civ. si la venitul minim net pe economie (570 de lei), va obliga pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 140 de lei lunar, începând cu data introducerii actiunii, 13.12.2012 si pana la majoratul minorului.
In ceea ce priveste stabilirea unui program de desfasurare a legaturilor personale cu minorul, instanta observa ca potrivit art. 262 alin. 1, copilul nu poate fi separat de părinții săi fără încuviințarea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Conform alin. 2 copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia, exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.
In aceeasi ordine de idei, art. 263 alin. 1 prevede ca orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
Totodată, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/ 2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Conform alin. 3, părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. Art. 15 alin. 1 lit. c prevede că relațiile personale se pot realiza, printre altele, și prin găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit.
Art. 2 alin. 2 din lege dispune că principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal, alin. 3 stabilind că acest principiu va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Instanța constată că, din dispozițiile legale enumerate mai sus rezultă că, pe lângă dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul, la rândul său, acesta din urmă are dreptul de a menține astfel de legături. Interesul superior al copilului impune astfel de legături personale, care au ca scop consolidarea raporturilor afective cu părintele la care nu locuiește, impunându-se realizarea unui echilibru socio – afectiv în viața de familie.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat faptul că reclamantul a avut o atitudine necorespunzătoare față de copilul său, care să creeze o situație de pericol pentru minor în cazul în care s-ar afla în prezența sa.
Astfel, afectiunea atat a paratului, cat si a reclamantei si a bunicilor materni la care minorul locuieste in prezent fata de acesta din urma este incontestabila. De necontestat este si faptul ca, desi modalitatile de abordare sunt uneori neconcordante, ceea ce se urmareste este interesul superior al minorului.
Față de această situație, pe baza tuturor probelor administrate, instanța consideră că, având în vedere vârsta minorului, cât și interesul reclamantului, dar și al copilului, de a avea legături personale reciproce, pentru consolidarea raporturilor afective dintre aceștia, se impune să i se permită tatalui să aibă legături personale cu fiul sau.
În ceea ce privește modalitatea de desfășurare a acestor legături, din probele administrate in cauza rezulta ca paratul isi vede copilul destul de rar, sustinerile sale privind faptul ca minorul a ramas in ingrijirea sa o perioada de timp nefiind confirmate.
La incuviintarea legaturilor personale ale minorului cu parintele cu care acesta nu locuieste in mod statornic, instanta trebuie sa manifeste o grija sporita ca schimbarea, chiar si partiala, a mediului cu care a acesta este obisnuit sa nu fie una brusca, ci graduala.
Astfel, instanta, avand in vedere varsta copilului-2 ani si 11 luni, precum si faptul ca din probele administrate nu rezulta ca minorul a locuit efectiv impreuna cu tatal sau pana in prezent, considera ca urmatoarea modalitate de desfasurare a legaturilor personale: in prima si a treia sambata din luna, de la ora 09 la ora 18 la domiciliul reclamantei, in fiecare an de ziua de nastere a minorului, la domiciliul reclamantei, contact telefonic cu minorul de doua ori pe saptamana, anuntarea paratului in cel mult 24 de ore atunci cand minorul sufera de o boala, consultarea paratului in problemele relative la activitatile si performantele scolare, la activitatile extrascolare si la starea de sanatate ale minorului, permite si o dezvoltare graduala a relatiei tata-fiu.
In ceea ce priveste solicitarea paratului ca parasirea de catre minor a tarii sa fie facuta numai cu consimtamantul ambilor parinti, instanta invedereaza dispozitiile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 „deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare.” si ale art. 30 lit. b si c din Legea nr. 248/2005 „…minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte;… minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declarația celuilalt părinte, numai dacă părintele însoțitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă”.
Astfel, vazand solutia adoptata de instanta pe capatul de cerere vizand exercitarea autoritatii parintesti, precum si dispozitiile legale suscitate, incuviintarea legaturilor personale in aceasta modalitate ar fi redundanta, de timp ce reclamanta are obligatia legala de a cere consimtamantul paratului atunci cand intentioneaza sa calatoreasca cu copilul in afara tarii.
In temeiul dispozitiilor art. 274 C.p.c., retinand culpa procesuala a paratului, il va obliga pe acesta la plata sumei de 4,30 lei, cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru si timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea principala având ca obiect exercitarea autorității părintești formulată de reclamanta B. A. R., cu domiciliul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâtul I. I. A., cu domiciliul în B., cart. D., nr. 1, ., ., și Autoritățile tutelare P. M. B. și P. M. G..
Admite in parte cererea reconventionala.
Autoritatea parinteasca in ceea ce il priveste pe minorul I. Kevin-C., nascut la data de 30.04.2011 urmeaza sa fie exercitata de ambii parinti.
Stabileste domiciliul minorului la locuinta mamei situata in mun. Galati, ., jud. Galati.
Stabileste in favoarea minorului si in sarcina paratului o pensie de intretinere in cuantum de 140 de lei lunar, incepand cu data introducerii actiunii, 13.12.2012 si pana la majoratul minorului.
Incuviinteaza paratului legaturi personale cu minorul in urmatoarea modalitate: in prima si a treia sambata din luna, de la ora 09 la ora 18 la domiciliul reclamantei, in fiecare an de ziua de nastere a minorului, la domiciliul reclamantei, contact telefonic cu minorul de doua ori pe saptamana, anuntarea paratului in cel mult 24 de ore atunci cand minorul sufera de o boala, consultarea paratului in problemele relative la activitatile si performantele scolare, la activitatile extrascolare si la starea de sanatate ale minorului.
Obliga paratul la plata sumei de 4,30 de lei cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 16.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. E.-C. I. A. C.
Red. V.C.
Tehnored. V.C./I.A.C.
6 ex./19.02.2014
| ← Curatelă. Sentința nr. 2/2014. Judecătoria BUZĂU | Tutelă. Sentința nr. 602/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
