Ordin de protecţie. Sentința nr. 23/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 23-07-2014 în dosarul nr. 13447/200/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN DATA DE 23.07.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - N. A.
GREFIER - P. A.
MINISTERUL PUBLIC A FOST REPREZENTAT DE PROCUROR R. C. DIN C. PARCHETULUI DE PE L. JUDECATORIA BUZAU
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect „instituire ordin de protecție” formulată de reclamanta P. D. M. – domiciliată în B.,..105, . în contradictoriu cu pârâtul P. N. - domiciliat în B.,..105, ..
La apelul nominal, făcut în Camera de Consiliu, au răspuns reclamanta P. D. M. as. de av. C. P. și pârâtul P. N. as.de av. I. S.. S-a prezentat martora G. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, prezentul termen fiind acordat pentru administrare de probatorii, după care:
Potrivit art.219 c.pr.civ. s-a procedat la verificarea identității pârâtului P. N. legitimat cu CI . nr._ eliberată de SPCLEP B., CNP_.
Pârâtul arată că nu are cunoștință despre motivul chemării sale în judecată.
Instanța a adus la cunoștință pârâtului conținutul și obiectul acțiunii reclamantei.
Acesta arată că nu dorește să-și angajeze alt apărător.
În temeiul art. 258 C.proc.civ., instanța acordă cuvântul pe probatorii.
Av.C. P., pentru reclamantă, solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, proba testimonială, propunând audierea martorei G. C., prezentă la acest termen și proba cu interogatoriu, pentru a dovedi realitatea, respectiv situația de fapt prezentată în acțiune.
Av.I. S., pentru pârât, arată că nu se opune probelor solicitate de reclamantă și precizează că pârâtul nu are cereri de formulat și nici probatorii de administrat.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria B. arată că nu se opune cererilor de probatorii formulate și nu are solicitări proprii.
Instanța, în temeiul art. 258 coroborat cu art. 255 raportat la art. 265 din Noul C.proc.civ. și art 309C.proc.civ și art.351 C.pr.civ. încuviințează reclamantei, proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială, urmând a fi audiată martora G. C., apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
La propunerea reclamantei s-a luat interogatoriu pârâtului, instanța respingând întrebările nr.3, 4 și 5 din interogatoriul formulat de reclamantă, apreciind că nu au legătură cu cauza și nu sunt de natură să dovedească cele susținute în cererea de chemare în judecată.
După ce i s-a atras atenția că mărturia mincinoasă se pedepsește de lege, sub prestare de jurământ, a fost audiată martora G. C., a cărei declarație s-a consemnat și s-a atașat la dosar.
Apărătorii părților și reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria B. arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Potrivit art.392 C.pr.civ., constatând că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților, cu respectarea ordinii prescrise de art. 216 C.proc.civ.
Av. C. P., pentru reclamantă, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtului să păstreze distanța față de reclamantă și de copilul acestora, să fie obligat acesta să nu mai ia legătura în niciun fel cu reclamanta precizând că pârâtul reprezintă un pericol nu numai pentru familia sa, ci și pentru societate. Atrage atenția asupra comportamentului violent al pârâtului și apreciază că un divorț nu trebuie să genereze o stare de dușmănie între părți și subliniază că părțile ar trebuie să manifeste respect reciproc măcar pentru fiica pe care o au împreună. Invoca art8 al.1 și 2 din CEDO, subliniind că prin emiterea unui ordin de protecție nu se aduce atingere valorilor ocrotite de acest articol, în acest sens fiind practica constantă a CEDO.
Av.I. S., pentru pârât, solicită respingerea cererii reclamantei, considerând că actele de violență pretinse nu au fost probate, că așa zisele acte de violență datează de peste 20 de ani și abia acum reclamanta a solicitat instituirea unui ordin de protecție. Consumul de alcool nu demonstrează în mod obligatoriu și violența și trebuie să existe probe în acest sens. Solicită ca instanța să primească cu rezervă declarația martorei G. C., având în vedere că aceasta, în cadrul dosarului de partaj, a relatat fapte neconforme cu realitatea.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria B. pune concluzii de respingere a cererii reclamantei, pornind de la dispozițiile Legii 217/2003 care reglementează expres condițiile instituirii ordinului de protecție, anume să existe o stare de pericol imediat, dar acestea nu sunt întrunite, față de poziția reclamantei în cadrul procesului de divorț, unde se retine că inițial nu a fost de acord cu acțiunea considerând că poate continua căsătoria și față de probatoriile administrate de reclamantă, din care rezultă că nu există în acest moment o altă stare a relațiilor dintre părți față de starea în care s-a derulat căsătoria celor doi. Dacă în urmă cu 3 luni reclamanta aprecia că nu se află într-un pericol iminent și că situația dintre părți nu este atât de alterată încât să se impună desfacerea căsătoriei, ulterior, nu au fost probate afirmațiile privind starea de pericol în care se găsește aceasta. Consideră că nu sunt întrunite condițiile precizate expres de legea specială.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod procedura civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 08.07.2014, reclamanta P. D. M. a solicitat in contradictoriu cu pârâtul P. N. emiterea unui ordin de protecție împotriva acestuia, care să conțină: în baza art. 23 alin.1 lit.a din Legea nr.217/2003, evacuarea pe o perioadă de 6 luni a agresorului P. N. din imobilul situat în B., .. 105, ., în baza art. 23 alin.1 lit.d, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de cel puțin 50 m față de reclamantă în public și față de domiciliul acestora din B., .. 105, ., jud. B., în baza art.23 alin.1 lit.f, obligarea pârâtului la interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, s-a căsătorit cu pârâtul la data de 28.11.1992 și s-au despărțit în data de 03.03.2014, conform sentinței civile nr.3633/03.03.2014, pronunțate în dosarul nr._, din căsătoria dumnealor rezultând un copil, în prezent major, P. A..
A învederat că ultimul domiciliu comun este B., .. 105, ., jud. B..
A învederat, că încă de la încheierea căsătoriei fostul soț s-a manifestat ca o persoană violentă fizic și verbal, iar de aproximativ 10 ani, traiul în comun cu acesta a devenit imposibil. Pe fondul consumului de alcool, acesta a început să manifeste tulburări mentale și de comportament, fiind deosebit de agresiv fizic și verbal cu dânsa și fiica părților. În mai multe rânduri, s-au petrecut episoade de violență fizică atât asupra sa, cât și asupra copilului, primind zilnic amenințări cu moartea, aducându-i cuvinte injurioase greu de reprodus, organele locale de poliție fiind informate frecvent cu privire la această situație. A menționat că a fost nevoită în mai multe rânduri să fugă de acasă, să se adăpostească la diverse rude sau cunoștințe, astfel încât au ajuns ca atât dumneaei, cât și fiica sa să manifeste față de pârât o temere deosebită.
Ultimul incident marcant s-a petrecut în urmă cu 10 zile, când, tot pe fondul consumului de alcool, a început să o amenințe cu moartea, să o jignească, a scos siguranțele de la lumină seara, la ora 22.00, să o poată omorî pe întuneric, din cauza cărora se teme pentru siguranța sa.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.23 din Legea nr.217/2003.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a precizat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martora G. C., sens în care a depus, în copie sentința civilă nr.3633/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Legal citat, pârâtul nu a formulat răspuns, s-a prezentat în instanță și a arătat că nu dorește administrarea de probatorii.
Instanța, în temeiul art. 258 coroborat cu art. 255 raportat la art. 265 din Noul C.proc.civ., a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, în dovedirea cuantumului pretențiilor, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile au avut calitatea de soț și soție, căsătoria dintre aceștia fiind desfăcută prin sentința civilă nr.3633/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, din culpa comună a părților. În practicaua acestei sentințe, s-a reținut că, deși părțile încheiaseră un acord de mediere, doamna P. D. M., care avea calitatea de pârâtă, nu a mai dorit să se ia act de acesta, dorind continuarea căsătoriei, întrucât soțul i-ar fi promis că își schimbă comportamentul, acesta lucru neîntâmplându-se totuși. Tot dumneaei a arătat că, dacă se va admite acțiunea de divorț apreciază ca poate sa locuiască in continuare in același imobil cu reclamantul întrucât in douăzeci si unu de ani a trăit chiar mai rău cu acesta, decât in prezent.
În prezent, părțile se află în dosar de partaj, cauza fiind înregistrată sub nr._, pe data de 30.06.2014 fiind administrată proba testimonială, instanța rămânând în pronunțare pe data de 30.06.2014 pe încheierea de admitere în principiu, aceasta fiind dată pe 07.07.2014, cu o zi înainte de înregistrarea cauzei pendinte pe rolul Judecătoriei B..
Din declarația martorei G. C., instanța reține că, de când cunoaște părțile, de mai bine de 10 ani, între acestea au existat neînțelegeri și certuri, fiind deseori chemată de fiica părților pentru a încerca să aplaneze conflictul, starea conflictuală fiind o constantă în familie și fiind generată, în special, de faptul că pârâtul obișnuia să consume alcool, ajungând adesea în stare de ebrietate. În vara anului 2006, reclamanta și fiica sa au fost izgonite de acasă, fiind nevoite să locuiască o perioadă în locuința martorei, vecină cu părțile. În urmă cu aproximativ trei săptămâni, martora a văzut pe fereastră și a auzit cum cei doi foști soți se certau în apartament, țipau unul la celălalt, pârâtul îmbrâncind-o pe reclamantă, amenințând că o omoară, că îi dă foc la casă, la mașină, că nu lasă nimic în urma sa. De când cunoaște părțile, nu a văzut-o niciodată pe reclamantă cu urme de lovituri, nu văzut niciodată ca pârâtul să o bată. L-a văzut pe pârât consumând alcool împreună cu vreo doi trei prieteni, probabil chiar rude, în oraș, dar și la domiciliul părților, atât în prezența reclamantei, cât și în lipsa acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 217/2003, ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes național. Prevenirea și combaterea violenței în familie fac parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică.
Statul român, prin autoritățile competente, elaborează și implementează politici și programe destinate prevenirii și combaterii violenței în familie, precum și protecției victimelor violenței în familie.
Conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 217/2003, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Conform art. 23 din Legea 217/2003 persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții, printre care, obligarea agresorului la părăsirea locuinței comune, la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.
Prin urmare, reclamanta trebuie să dovedească nu doar existența unor acte de violență, dar și pericolul concret creat de aceste acte, precum și faptul că prin aceste măsuri cu caracter provizoriu ar fi înlăturat pericolul. Nu orice violență exercitată de un membru al familiei asupra altuia este aptă prin ea însăși să conducă la instituirea unui ordin de protecție, ci aceasta trebuie să aibă o anumită intensitate, să fie îndreptată împotriva vieții, integrității fizice sau psihice ori libertății persoanei și să o pună pe aceasta într-o stare de pericol concret și actual, pericol ce nu ar putea fi înlăturat, nu numai în opinia victimei, decât prin instituirea ordinului de protecție.
Fără a nega faptul că relația dintre părți este una tensionată și că, în ultima perioadă pe fondul faptului că părțile au divorțat, dar continuă să locuiască în același imobil, fiind în proces de partaj, această stare s-a accentuat, reclamanta nu a făcut dovada că se află într-o stare de pericol iminent, grav. De la data ultimului incident marcant, cum îl numește reclamanta în cuprinsul cererii introductive, aceasta a așteptat să treacă zece zile până la formularea cererii pendinte. În cadrul acestui incident, astfel cum a relatat chiar martora propusă de către reclamantă, ambele părți au țipat una la cealaltă, fostul soț doar împingând-o. De mai bine de zece ani relația părților se derulează în această manieră, reclamanta nefiind niciodată lovită efectiv de către pârât. Cu ocazia judecării procesului de divorț, chiar dumneaei aprecia că mai poate continua căsătoria dumnealor, iar în ultimele patru luni nu s-a întâmplat nimic atât de grav încât să conducă la instituirea unui ordin de protecția, prezentul demers al reclamantei putând fi considerat ca un răspuns la soluția pronunțată în procesul de partaj, ca o încercare de a contracara, de a amâna efectele acesteia. Aceste aspecte sunt de natură a ridica suspiciuni cu privire la starea de pericol pe care o generează pârâtul și o resimte reclamanta.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța apreciază că nu se justifică emiterea ordinului de protecție, care în aceste condiții ar reprezenta doar o încălcare a dreptului la liberă circulație a pârâtului, urmând ca în baza art. 23 din Legea 217/2003 să respingă cererea ca neîntemeiată.
Conform art. 30 din Legea nr. 217/2003, prezenta sentință este supusă numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunțare, acesta urmând a fi depus la Judecătoria B. și soluționat de Tribunalul B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta P. D. M. – domiciliată în B.,..105, . în contradictoriu cu pârâtul P. N. - domiciliat în B.,..105, ..
Va dispune plata onorariului din oficiu pentru avocat I. S. din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de a formula recurs la Tribunalul B. în termen de 3 de zile de la pronunțare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Dată în Camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.07.2014.
Președinte, Grefier,
Red. NA/Tehnored. PA
4ex/25.07.2014
JUDECĂTORIA B.
Dosar nr._
MINUTA
23.07.2014
Respinge cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta P. D. M. – domiciliată în B.,..105, . în contradictoriu cu pârâtul P. N. - domiciliat în B.,..105, ..
Va dispune plata onorariului din oficiu pentru avocat I. S. din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de a formula recurs la Tribunalul B. în termen de 3 de zile de la pronunțare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria B..
Dată în Camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.07.2014.
P.,
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Curatelă. Sentința nr. 9742/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
