Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 976/2014. Judecătoria BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 976/2014 pronunțată de Judecătoria BUZĂU la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 30271/200/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA BUZAU- SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 976
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 20.01.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
P.: C. I.
GREFIER: N. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile având ca obiect exercitarea autorității părintești - reîncredințare minor, formulată de reclamanta P. I., domiciliată în mun. B., ., ., J. B., în contradictoriu cu pârâtul P. C., cu domiciliul în mun. B., ., nr. 31, J. B. și AUTORITATEA TUTELARĂ – P. MUN. B., cu sediul în mun. B., J. B..
Prezența și dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2014 și se află consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 20.01.2014, când a statuat următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 04.12.2012 cu nr._ reclamanta P. I. domiciliata in B., ., ., județul Buzau in numele si ca reprezentantă a minorei P. I. Alexia a chemat in judecata si personal la interogatoriu pe paratul P. C. cu ultim domiciliu cunoscut B., ., nr. 31, județul B. pentru a se dispune autoritatea părinteasca exclusivă a reclamantei asupra minorei P. I. Alexia, născută la data de 21.03.2008.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentința civila pronunțata de Judecătoria B. in dosarul civil nr._ s-a admis acțiunea civilă de divorț astfel cum a fost precizată, a fost declarata desfăcută căsătoria părților încheiată la data de 03.11.2007 și înregistrată în Registrul de stare civilă de la fostul Consiliu Local al Sectorului 3 București sub nr. 3306/ 2007, s-a stabilit ca autoritatea părinteasca să revină în comun ambilor părinți referitor la minora P. I. ALEXIA, născută la data de 21.03.2008.
Potrivit dispozițiilor Codului Civil, instanța de tutelă are căderea de a modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părintești față de copiii minori, în cazul schimbării împrejurărilor care au fost avute în vedere la decizia inițială, ori în cazul de fata, elementele pe care instanța de judecata le-a avut in vedere la momentul pronunțării sentinței prin care a dispus ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata in comun s-au modificat astfel că se impune modificarea acesteia.
A mai arătat reclamanta că este adevărat că, în principiu, autoritatea părintească este exercitată de ambii părinți împreună, conform art. 397 NCC, însă decizia instanței se circumscrie interesului superior al copilului, urmând a se raporta, în mod firesc, și la concluziile raportului de anchetă psihosocială, instanța putând stabili ca exercitarea autorității părintești să se facă de către un singur părinte, dacă există motive clare.
În speța de fata, a adăugat reclamanta, exista motive întemeiate care impun ca autoritatea părintească sa fie exercitata in mod exclusiv de reclamanta având in vedere faptul ca părinții minorei nu pot ajunge niciodată la un acord in ceea ce privește deciziile importante privind pe minora. Astfel, paratul nu are un domiciliu stabil si este greu de contactat în situația in care este nevoie de acordul său in anumite privințe, iar când reușește sa îl contacteze, de regula, nu este de acord cu propunerile sale. Este nevoie ca deciziile privind domiciliul, sănătatea, educația, formarea sau timpul liber al copilului etc, sa fie luate cu acordul ambilor părinți, insa acest lucru nu se poate realiza, situație care contravine intereselor minorei.
In realitate, a adăugat reclamanta paratul fie refuza sa se implice in creșterea si educarea minorei, fie se opune tuturor deciziilor sale doar pentru a o șicana, fara a avea in vedere faptul ca acest comportament nu contribuie la o dezvoltare normala a minorei. Interesul superior al copilului este punct de reper atunci când există neînțelegeri între părinți asupra modului de îndeplinire a îndatoririlor părintești, astfel ca instanța de tutelă are autoritate de a decide cu privire la exercițiul drepturilor și îndatoririlor părintești, cu ascultarea părinților, a copiilor, după caz, precum și în funcție de concluziile raportului de anchetă socială.
În drept s-au invocat dispozițiile art.398 Cod civil.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei în copie următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 1183/25.01.2012 pronunțată de Judecătoria B., cererea de ordonanță președințială ce a făcut obiectul dosarului_, adresa IPJ B. nr._/31.01.2013, acte medicale privind pe minora P. I. Alexia, adeverința nr. 335/14.06.2013 emisă de Grădinița nr.1 B..
Pârâtul, legal citat atât la ultimul domiciliu cunoscut, cât și prin publicitate, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și arăta apărările sale și dovezile pe care se sprijină.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, martori și anchetă socială. În cadrul probei testimoniale a fost audiată martora M. M., la propunerea reclamantei, iar Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului B. a depus ancheta psihosocială de la domiciliul părților în data de 16.01.2013 (filele 12, 13).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 03.11.2007, din căsătoria lor a rezultat nașterea minorei P. I. ALEXIA la data de 21.03.2008, iar în prezent părinții acesteia sunt divorțați, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1183/25.01.2012 a Judecătoriei B.. Prin această hotărâre s-a dispus ca asupra minorei rezultate din căsătoria părților ambii părinți să exercite autoritatea părintească, domiciliul minorei să fie la mama sa, iar tatăl să fie obligată la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea fiicei.
Prin cererea de față reclamanta a solicitat să se dispună ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către aceasta invocând schimbarea împrejurărilor care au fost avute în vedere la decizia inițială, respectiv aspectul că paratul nu are un domiciliu stabil si este greu de contactat în situația in care este nevoie de acordul său in anumite privințe, iar când reușește sa îl contacteze, de regula, nu este de acord cu propunerile sale.
Instanța reține că potrivit prevederilor art. 403 ale Noului Codul civil în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți.
În privința împrejurărilor care determinat instanța odată cu pronunțarea divorțului să hotărască în sensul exercitării în comun a autorității părintești și stabilirii domiciliului minorei la reclamantă acestea au fost învoiala părților, precum și faptul – dovedit cu martori, că pârâtul nu are o locuință stabilă, numai pe parcursul judecății procesului acesta schimbându-și de două ori reședința.
Chiar dacă și din cercetările efectuate de instanță în prezenta cauză probele administrate-înscrisuri și declarația martorei M. M. audiată la propunerea reclamantei a rezultat că pârâtul își schimbă des domiciliul și comunică sporadic cu reclamanta instanța constată că aceeași situație de fapt exista și la momentul pronunțării divorțului și luării măsurii inițiale de stabilire a autorității părintești în comun, așadar nu a avut loc nicio schimbare a împrejurărilor în accepțiunea dispozițiilor art.403 Noul Cod Civil.
Mai mult, instanța reține că potrivit noului cod civil autoritatea părintească comună reprezintă regula, în timp ce autoritatea părintească exercitată de către un singur părinte reprezintă o situație de excepție și trebuie să fie temeinic motivată.
Potrivit art. 487 Cod civil, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acesteia potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului. Despărțirea părinților și stabilirea locuinței minorului la unul dintre aceștia nu trebuie să afecteze exercițiul autorității părintești comune. Ambii părinți trebuie să aibă, în mod constant, în vedere interesul copilului lor și să ia împreună deciziile importante legate de creșterea și evoluția acestuia, spre exemplu cele referitoare la religia copilului, la asistența medicală, întreținere și educație.
Autoritatea părintească comună, în cazul părinților despărțiți reprezintă modalitatea de responsabilizare a amândurora cu privire la minor și de garantare atât a prezenței mamei cât și a tatălui în viața copilului, independent de faptul că aceștia nu mai conviețuiesc.
D. pe cale de excepție, în cazuri întemeiate, autoritatea părintească va fi acordată unui singur părinte. Art. 507 din noul cod civil prevede limitativ situațiile în care exercitarea autorității părintești se face de către un singur părinte, respectiv când unul din părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești, sau dacă, din orice motiv se află în neputință de a-și exprima voința.
Potrivit dispozițiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești referitoare la copii. Stabilirea acestui interes se face prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, printre care vârsta copilului, condițiile pe care părintele i le poate asigura pentru o bună dezvoltare morală, intelectuală și fizică, atașamentul acestuia față de copil, precum și al copilului față de părinte, profesia părinților, profilul lor socio-moral, interesul și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea în fapt și alte asemenea împrejurări, fără ca vreun criteriu de apreciere să fie absolutizat, sau altul să nu fie luat în seamă.
Dificultatea rezidă în aprecierea „motivelor întemeiate”, altele decât cele menționate la art. 507 din Codul civil. În practică, astfel de motive au fost considerate consumul de alcool, de droguri, violențele exercitate de către unul dintre părinți, aspecte dovedite prin certificate medico-legale, declarații de martori, chiar recunoașterea părintelui care a exercitat violențele etc.
Niciun argument de principiu nu poate înlătura exercitarea în comun a autorității părintești (de exemplu: sexul, vârsta copilului), împrejurările nerelevante nu constituie motive temeinice în acest sens (de exemplu, un părinte se face vinovat de violențe conjugale, prezintă un handicap fizic, se recăsătorește și are alți copii), pentru că este vorba doar de contribuția unui părinte la luarea unei decizii privitoare la copil. În stabilirea exercitării autorității părintești de către un singur părinte trebuie avute în vedere doar fapte concrete care trebuie dovedite. Probatoriul trebuie să poarte asupra următoarelor elemente cumulative: dovada de către soțul solicitant a suferinței copilului care se află sub autoritatea ambilor părinți; stabilirea unei legături de cauzalitate între suferința copilului si exercitarea în comun a autorității părintești; demonstrarea faptului că soluția constă în exercitarea autorității părintești exclusiv de către părintele.
În speță, instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unor motive întemeiate care să creeze convingerea că autoritatea părintească trebuie să fie acordată doar unuia dintre părinți, respectiv reclamantei. Din ansamblul probator administrat în cauză ancheta psihosocială întocmită de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului B. și martori a rezultat că pârâtul își schimbă des domiciliul, are o relație încordată cu reclamanta și este mai puțin interesat de minoră, însă chiar autoritatea tutelară a concluzionat că este în interesul minorei să se mențină exercitarea autorității părintești comune.
Exercitarea în comun a autorității părintești se concretizează în consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea si educarea copiilor (de exemplu, alegerea scolii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor extrașcolare, a excursiilor în care se va deplasa etc), iar, în speță, nu s-au identificat în comportamentul pârâtului aspecte care ar împieta asupra interesului superior al minorei, chiar dacă acesta este mai puțin prezent în viața minorei. A stabili ca autoritatea părintească se fie exercitată exclusiv de reclamantă ar însemna a-l absolvi pe pârât de orice responsabilitate față de copilul său, aspect care nu este în interesul superior al acestuia.
Cum starea de fapt reținuta inițial de instanța nu a suferit modificări semnificative, instanța apreciază că interesul superior al copiilor este de menținere a autorității părintești comune. Altminteri, schimbările dese, intervențiile inoportune în viata familiala a minorilor, contrazicând principiul stabilității si continuității în îngrijirea, creșterea si educarea lor, pot avea consecințe dăunătoare asupra evoluției acestora.
În consecință, urmează ca instanța să dispună respingerea cererii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea având ca obiect exercitarea autorității părintești - reîncredințare minor, formulată de reclamanta P. I., domiciliată în mun. B., ., ., J. B., în contradictoriu cu pârâtul P. C., cu domiciliul în mun. B., ., nr. 31, J. B. și AUTORITATEA TUTELARĂ – P. MUN. B., cu sediul în mun. B., J. B..
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.01.2014.
Președinte, I. C. | ||
Grefier, A. N. |
Red. C.I/Tehnored. C.I/.N.A/5 Ex./17.02.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria BUZĂU → |
|---|
